Debt assignment challenge fails; cassation appeal annulled for lack of statutory grounds.

Şedinţa publică din data de 29 aprilie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 ianuarie 2017 pe rolul Tribunalului Braşov, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâtele E. prin reprezentant legal F. S.R.L. şi cu G. S.A. - Filiala Râşnov (G. Filiala Râşnov), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, (i) să dispună rezoluţiunea contractului de cesiune de creanţă încheiat între G. Filiala Râşnov şi E. cu privire la cesiunea de creanţă provenită din contractul de credit nr. x din 20 octombrie 2008, încheiat între G. Filiala Râşnov şi C., (ii) să constate că acest contract este nul de drept pentru motivele arătate în cererea de chemare în judecată, (iii) să constate caracterul abuziv al clauzelor de cesiune de creanţă şi al clauzelor cesiunii de contract, întrucât s-a încheiat cu încălcarea dispoziţiilor art. 1317 raportat la art. 1319 C. civ. şi (iv) să constate că reclamanta B. nu are calitatea de garant şi, pe cale de consecinţă, să se dispună încetarea oricărei forme de notificare/executare creanţă, raportat la lipsa calităţii de garant, din partea cesionarului E. şi să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta G. S.A. (G.) a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii de către reclamanţi şi excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Pârâta E. a formulat note scrise la 28 iunie 2017, prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii cererii, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

În cauză, reprezentantul convenţional al reclamanţilor a făcut dovada decesului reclamantei B., fiind introdusă în calitate de succesor în drepturi şi moştenitoarea H..

La termenul de judecată din 11 ianuarie 2018, instanţa a respins excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia necompetenţei teritoriale, pentru considerentele reţinute prin acea încheiere.

Prin sentinţa civilă nr. 88/C din 30 ianuarie 2018, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii C., A., D., în nume personal şi în calitate de moştenitoare a defunctei reclamante B. şi H., în calitate de moştenitoare a defunctei reclamante B..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A., H., C. şi D..

Prin decizia civilă nr. 1547/Ap din 22 octombrie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.

Împotriva acestei decizii, aceştia au formulat recurs, solicitând casarea hotărârii instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenţii-reclamanţi susţin că instanţa a încălcat regulile de procedură stabilind termenul înainte de comunicarea răspunsului la întâmpinare, iar la termenul respectiv a soluţionat cauza fără a se judeca pe fond, motiv pentru care hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei.

Se mai arată în memoriul de recurs că intimata-pârâtă E. nu a făcu dovada existenţei sale ca societate, nici dovada obiectului său de activitate, iar contractul de cesiune invocat în cauză nu are număr, motive pentru care recurenţii-reclamanţi apreciază că acest contract este nul, că intimata nu a făcut dovada calităţii de creditor în baza unui contract autentificat, iar G. a cesionat către E. o creanţă prescrisă.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, instanţa a motivat hotărârea în baza articolelor invocate de intimate fără a ţine seama că însăşi G. a încălcat dispoziţiile art. 1578 C. civ. din 1864 fără a observa că s-a depus ca probă un înscris din care reiese că recurenţii figurează în evidenţele băncii cu o datorie de 26.477,69 euro, în vreme ce intimatele au susţinut că valoarea creanţei cedată este de 100.278,12 euro, deşi în realitate este o cesiune parţială-contractul de creanţă urmând a fi încheiat pentru o datorie parţială.

Într-o altă critică se susţine că instanţele nu au pus în discuţie scoaterea din proces a defunctei B. şi respectiv introducerea în cauză a moştenitorilor.

În opinia recurenţilor-reclamanţilor, instanţa a reţinut greşit că nu G. le-a notificat cesiunea de creanţă la 16 decembrie 2016, ci intimata E.. Creanţa datorată de recurenţi este în opinia acestora în sumă de 26.477,69 euro astfel că hotărârea cuprinde motive contradictorii raportat la obiectul dedus judecăţii.

Se mai arată că atât timp cât G. a cesionat creanţa, contractul de credit bancar îşi pierde caracterul executoriu şi prin urmare cesionarul nu poate solicita plata creanţei în baza unei notificări în lipsa unui titlu valabil, înscrisurile depuse neavând putere executorie, iar în lipsa unui contract de cesiune, nu se poate vorbi de existenţa unui raport juridic în baza căruia recurenţii să fie obligaţi să achite unei terţe persoane o creanţă inexistentă, după împlinirea termenului de prescripţie.

În drept, recurenţii-reclamanţi au invocat dispoziţiile art. 480 alin. (3), art. 483 şi urm. şi art. 497 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă G. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării, solicitând anularea recursului ca netimbrat, şi nulitatea cererii de recurs, solicitând respingerea acestuia.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul declarat în prezenta cauză este nul.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2020, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenţii-reclamanţi au depus punct de vedere cu privire la raport, prin care au afirmat că recursul este admisibil.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, constată că excepţia netimbrării recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, nu este întemeiată şi reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, iar, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul, pentru următoarele argumente:

Cu privire la excepţia netimbrării invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată, recurenţii-reclamanţi au solicitat rezoluţiunea contractului de cesiune de creanţă prin care intimata-pârâtă G. a cedat către intimata-pârâtă E. creanţa pe care o deţinea împotriva recurenţilor-reclamanţi, în calitate de împrumutaţi/garanţi/succesori în cadrul contractului de credit nr. x din 20 octombrie 2008, încheiat între G. Filiala Râşnov şi C.. Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile legii nr. 193/2000 şi ale Directivei 93/13/CEE. Faţă de acest temei legal şi de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, în conformitate cu care "sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la protecţia drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor."

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia netimbrării cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă G. prin întâmpinare.

Cu privire la inexistenţa motivelor de nelegalitate, Înalta Curte reţine prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute la art. 488.

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Văzând modul în care recurenţii-reclamanţi au înţeles să expună criticile aduse deciziei atacate, Înalta Curte observă că aceştia nu au indicat în mod expres nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Sub aparenţa invocării unei motivări străine de natura cauzei, se susţine că instanţa de apel ar fi încălcat regulile de procedură în ceea ce priveşte comunicarea răspunsului la întâmpinare, însă nici una din aceste afirmaţii nu este dezvoltată astfel încât să poată fi analizată din perspectiva unor motive de recurs.

În continuare, în cererea de recurs se invocă aspecte de fapt, cum ar fi obiectul de activitate şi condiţiile de funcţionare ale intimatei-pârâte E. (persoană juridică străină), condiţiile de formă ale contractului de cesiune de creanţă, suma datorată de către împrumutat creditorului său, modalitatea în care s-a efectuat notificarea cesiunii de creanţă, prescripţia. Întregul memoriu de recurs este o repetare a aceloraşi chestiuni pe care recurenţii-reclamanţi le reiau sub diferite forme, fiind nemulţumiţi de soluţiile pronunţate de instanţele inferioare. Toate aceste aspecte de fapt au fost analizate în cadrul etapelor devolutive ale acţiunii civile şi ele nu mai pot fi reanalizate în stadiu procesual al recursului, în cadrul căruia se poate face exclusiv o analiză a motivelor de nelegalitate şi nu se poate rejudeca fondul pricinii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod va anula recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., H., C. şi D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării invocată de intimata-pârâtă G. S.A. prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., H., C. şi D. împotriva deciziei nr. 1547/Ap din 22 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată astăzi, 29 aprilie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.