Territorial jurisdiction in consumer credit actions: court cannot raise alternative private-order incompetence ex officio

Şedinţa publică din data de 29 aprilie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 21 martie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la suspendarea plăţii ratelor la care era obligată reclamanta conform contractelor de credit nr. x/25.05.2015 şi nr. y/25.05.2015, invocând dispoziţiile Legii nr. 77/2016.

La termenul de la 10 septembrie 2019, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 5891/2019 din 9 octombrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoria Cluj-Napoca.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei îl constituie o acţiune personal-patrimonială prin care se doreşte realizarea unei prestaţii faţă de reclamantă. Au fost considerate aplicabile prevederile art. 107 C. proc. civ., în conformitate cu care cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. S-a reţinut că pârâta are sediul în municipiul Cluj-Napoca, motiv pentru care competenţa teritorială revine Judecătoriei Cluj-Napoca.

Ca urmare, cauza a fost înaintată spre soluţionare Judecătoriei Cluj-Napoca.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 15 ianuarie 2020 sub nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 743/2020 din 13 februarie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a calificat acţiunea reclamantei ca fiind o acţiune ce derivă din aplicarea Legii nr. 77/2016, respectiv o acţiune privind un consumator. Conform prevederilor art. 7 alin. (2) şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, acţiunile derivate din aplicarea acestei legi sunt de competenţa instanţei de la domiciliul consumatorului sau debitorului, în speţă Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti. S-a mai reţinut că aceeaşi instanţă ar fi competentă şi în situaţia în care obiectul cauzei ar fi o acţiune de drept comun, soluţie fundamentată pe interpretarea coroborată a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8, art. 120 alin. (3) şi art. 130 alin. (3) C. proc. civ., deoarece necompetenţa teritorială alternativă şi de drept comun este de ordine privată şi nu putea fi invocată de instanţă din oficiu.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Cluj-Napoca - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Pentru a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că reclamanta, în calitate de consumator, a învestit instanţa cu o cerere de chemare în judecată prin care solicită obligarea pârâtei la suspendarea plăţii ratelor datorate în temeiul contractelor de credit încheiate între cele două părţi, cerere întemeiată pe prevederile Legii nr. 77/2016, dar în care nu este expres prevăzută o normă specială privind competenţa de soluţionare a litigiilor născute în temeiul acesteia.

În această situaţie devin incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu care în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist. Competenţa teritorială determinată de aceste prevederi este una alternativă şi de ordine privată.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speţă, reclamanta, cu domiciliul în Municipiul Bucureşti, a ales să sesizeze Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Conform dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, daca întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale nici prin întâmpinare, nici la primul termen de judecată. Excepţia a fost invocată de instanţă din oficiu, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe. Din analiza textului de lege evocat mai sus rezultă cu claritate că numai pârâta poate invoca o astfel de excepţie

Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere instanţele aflate în conflict, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 aprilie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.