Pension Recalculation Appeal Annulled for Failure to Identify Challenged Suspend Order

Şedinţa publică din data de 28 aprilie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea de asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă la 26 martie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara la recalcularea drepturilor de pensie şi emiterea unei noi decizii prin care să se determine punctajul mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, prevăzut pentru activitatea desfăşurată în condiţii speciale, să se majoreze punctajul lunar cu 50% pentru perioada în care şi-a desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, să se dispună indexarea punctajului mediu anual cu coeficientul de corecţie comunicat de I.N.S. Totodată, s-a solicitat să se calculeze punctajul în conformitate cu art. 96 din Legea nr. 263/2010, aşa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 103 din 14 decembrie 2017 şi să se dispună plata sumelor ce se cuvin reclamantului cu titlu de drepturi de pensie rezultate ca urmare a recalculării începând cu 1 ianuarie 2016. Au fost solicitate cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, în valoare de 500 RON.

În drept, reclamantul a invocat Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000, O.U.G. nr. 100/2008, Legea nr. 218/2008 şi Legea nr. 192/2015.

Reclamantul a depus la 4 aprilie 2018 răspuns la întâmpinare şi precizare a acţiunii, prin care a solicitat obligarea pârâtului la recalcularea drepturilor de pensie şi emiterea unei noi decizii începând cu 1 ianuarie 2016, prin care să se majoreze punctajul mediu anual cu 50% pentru perioada în care şi-a desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale. De asemenea, s-a solicitat să se determine punctajul mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani şi să se dispună indexarea punctajului mediu anual cu coeficientul de corecţie comunicat de INS. S-a mai solicitat să se dispună plata sumelor ce se cuvin reclamantului cu titlu de drepturi de pensie rezultate ca urmare a recalculării începând cu 1 ianuarie 2016.

Prin sentinţa civilă nr. 969/2018 din 25 iunie 2018, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a respins ca neîntemeiată excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a admis acţiunea precizată formulată de către reclamantul A., cu consecinţa obligării pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie aparţinând reclamantului, începând cu 1 ianuarie 2016, prin creşterea cu 50% a punctajelor anuale realizate în perioadele în care reclamantul a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă sau condiţii speciale de muncă, prin utilizarea la calculul punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

A fost obligat pârâtul la plata diferenţelor de pensie rezultate din recalculare, începând cu 1 ianuarie 2016. S-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Prin încheierea din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a suspendat judecata în dosarul nr. x/2018 având ca obiect recalculare pensie, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

La 3 aprilie 2019, reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare din 27 noiembrie 2018, raportat la faptul că în mod eronat s-a reţinut că deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 vizând dezlegarea unor chestiuni de drept au relevanţă în litigiul pendinte.

Recurentul-reclamant a precizat că deciziile nr. 69/2018 şi nr. 81/2018 ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reglementează aplicabilitatea art. 169 indice 1 din Legea nr. 263/2010, cu referire expresă la situaţiile în care drepturile de pensie s-au născut în temeiul Legii nr. 3/1977. Sub acest aspect, s-a învederat că acest act normativ are un conţinut diferit de cel al Legii nr. 19/2000 şi că Legea nr. 3/1977 nu prevede noţiunea de "stagiu complet de cotizare", ci face referire la noţiunea de "vechime în muncă", vizând situaţia în care s-a emis deja decizie de recalculare în temeiul art. 169 indice 1 din Legea nr. 263/2010.

La data de 10 mai 2019, intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, la termenul de astăzi, a invocat din oficiu şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei referitoare la lipsa de obiect a cererii de recurs, prin raportare la art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

În analiza acestei excepţii se reţine că, în cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a precizat că formulează recurs împotriva încheierii de suspendare din 27 noiembrie 2018, fără a indica numărul de dosar şi instanţa care a pronunţat-o.

Curtea de Apel Alba Iulia a înaintat instanţei supreme încheierea din 11 decembrie 2018, prin care s-a suspendat judecata cauzei în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Acesta a fost redactat şi comunicat părţilor, care au fost invitate să depună puncte de vedere la raport.

La termenul din data de 11 februarie 2020 Înalta Curte, constituită în complet de filtru, constatând că recurentul a precizat că declară recurs împotriva încheierii de suspendare din 27 noiembrie 2018, luând act de faptul că instanţa de apel, Curtea de Apel Alba Iulia, a înaintat spre examinare încheierea pe care a pronunţat-o la data de 11 decembrie 2018 în dosarul nr. x/2018, a acordat termen pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului, dispunând comunicarea către recurentul reclamant a punctului de vedere depus la raport de intimata-pârâtă şi punând în vedere recurentului-reclamant să precizeze obiectul căii extraordinare, respectiv încheierea pe care a înţeles să o atace cu recurs.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă indicarea hotărârii care se atacă, lipsa acestei menţiuni fiind sancţionată cu nulitatea potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Cum în cauză, nici în memoriul de recurs şi nici ulterior, la solicitarea instanţei de la termenul din 11 februarie 2020, recurentul nu s-a conformat cerinţei legale de a indica dosarul în care a fost pronunţată încheierea din 27 noiembrie 2018, faţă de faptul că în evidenţele programului ECRIS nu rezultă că în dosarul nr. x/2018 de Apel Alba Iulia a pronunţat o încheiere la data indicată de recurent, Înalta Curte va constata că în cauză nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va aplica sancţiunea anulării cererii de recurs prevăzută de alin. (3) al aceluiaşi text legal.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. în temeiul art. 486 alin. 1lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. în temeiul art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată astăzi, 28 aprilie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.