Cassation annulled for failure to articulate grounds of illegality under Civil Procedure Code Articles 486 and 488 in a contract claim for unpaid invoices

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2020

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 05.12.2017 sub nr. x/2017 reclamanta A. S.R.L. societate în faliment prin lichidator judiciar B. a chemat în judecată pârâta C. S.R.L., solicitând instantei ca prin hotararea ce o va pronunta, să dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 534.243,28 RON reprezentând contravaloarea facturilor după cum urmează:

- factura nr. x/07.07.2014 în cuantum de 206.383,95 RON din care s-a achitat suma de 10.647,56 RON, rămânând o diferenţă de 195.736,39 RON,

- factura nr. x/18.09.2014 în cuantum de 159.077,01 RON,

- factura nr. x/01.09.2014 în cuantum de 145.656,16 RON,

- factura nr. x/10.10.2014 în cuantum de 43.773,72 RON din care s-a achitat suma de 10.000 RON, rămânând o diferenţă de 33.773,72 RON, sume la care se adaugă dobânda legală calculată asupra debitului principal din momentul în care plata devenit scadentă şi până la momentul achitării întregului debit.

În drept au fost invocate dispoziţiile C. proc. civ. şi cele ale Legii nr. 85/2014.

Prin sentinţa nr. 178/F/25.09.2018, Tribunalul Bihor a admis în parte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţie invocată de pârâta S.C. C. S.R.L.,

A respins ca prescrisă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., societate în faliment prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. cu sediul în Oradea, în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata contravalorii facturilor fiscale nr. x/18.09.2014 şi nr. y/01.09.2014.

A admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., societate în faliment prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. şi în consecinţă:

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 195.736,39 RON aferent facturii cu nr. x/07.07.2014 şi 33.773,72 RON aferent facturii cu nr. x/10.10.2014, sume la care se adaugă dobânda legală de la data scadenţei facturilor până la plata integrală a debitului.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel pârâta C. S.R.L., prin care a solicitat admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei civile atacate nr. 178/F/2018, în sensul respingerii acţiunii formulate de către reclamantă, ca fiind tardivă, având în vedere faptul că dreptul la acţiune s-a prescris, deoarece nu a fost executat de către reclamantă în termenul prevăzut prin lege.

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a Civilă de Contecios Adinistrativ şi Fiscal prin decizia nr. 37/C/2019-A din 12 februarie 2019 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., societate în faliment, prin lichidator judiciar B., împotriva sentinţei nr. 178/F/25.09.2018, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în totalitate.

Împotriva deciziei nr. 37/C/2019-A din 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pârâta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Recurenta-pârâtă apreciază că hotărârea instanţei de apel este nelegală deoarece se întemeiază pe aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2500 alin. (1) C. civ., art. 2501 C. civ. şi art. 1 din Decretul nr. 167/1958.

Faţă de dispoziţiile legale invocate, recurenta-pârâtă apreciază că acţiunea reclamantei a fost introdusă în afara termenului de prescripţie extinctivă.

Momentul de la care începe să curgă termenul legal de prescripţie potrivit art. 2523 C. civ. este cel în care titularul a cunoscut sau trebuia să cunoască naşterea dreptului la acţiune, în speţa de faţă la data scadentă a facturilor.

Având în vedere că cea mai recentă scadenţă era 10.10.2014, termenul până la care reclamanta avea posibilitatea exercitării dreptului la acţiune era 10.10.2017, acţiunea fiind introdusă la 06.12.2017.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Se observă sub un prim aspect că recurenta-pârâtă nu indică normele de drept material presupus încălcate sau greşit aplicate de instanţa de apel, ci sunt redate aceleaşi aspecte ca şi cele redate prin cererea de apel, într-o succesiune aproape identică.

Recurenta-pârâtă înţelege să facă trimitere la dispoziţii legale pretins încălcate de către instanţa de apel, fără a prezenta critici de nelegalitate şi legătura acestora cu prezenta cauză.

În susţinerea recursului, recurenta-pârâtă prezintă aspecte de fapt care ţin de aprecierea sa în ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul legal de prescripţie, care nu pot fi examinate din perspectiva vreunui motiv de casare prevăzut limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar şi care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

Simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecinţă, se constată că recurenta-pârâtă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel prin respingerea apelului pârâtei.

În ceea ce priveşte precizările efectuate de către recurenta-pârâtă prin punctul de vedere formulat faţă de suplimentul la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte reţine că acestea nu vor fi avute în vedere, întrucât au fost depuse la dosarul cauzei cu depăşirea termenului legal pentru depunerea acestora.

În consecinţă, recurenta-pârâtă nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declaraţia de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale precitate şi pe cale de consecinţă, să constate nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 37/C/2019-A din 12 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 37/C/2019-A din 12 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată astăzi, 09 aprilie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.