Employment damages award final; defendant's appeal declared inadmissible.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the defendant's appeal against the appellate decision of February 28, 2019, which had upheld the trial court's judgment ordering the defendant to pay the plaintiff company damages (including 327,359.90 RON, 51,739 RON, and 5,914.16 Turkish lira in equivalent RON) and litigation costs for vehicle repair expenses in an employment-related damages dispute. The court reasoned that under Article 483(2) of the Civil Procedure Code, decisions in labor conflicts and social insurance cases are not subject to appeal, and under Article 457, a judgment may only be challenged by the remedies expressly provided by law; therefore, since only an appeal was available for such claims, the appellate decision was final and not open to recourse. Thus, the prior judgment in favor of the plaintiff remains in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 214 din Legea nr. 62/2011; Employment damages award final; defendant's appeal declared inadmissible: The court reasoned that under Article 483(2) of the Civil Procedure Code, decisions in labor conflicts and social insurance cases are not subject to appeal, and under Article 457, a judgment may only be challenged by the remedies expressly provided by law; therefore, since only an appeal was available for such claims, the appellate decision was final and not open to recourse. Thus, the prior judgment in favor of the plaintiff remains in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal inadmissible, as the decision in a labor dispute is not subject to recourse.
Reinforces that the decision is subject only to appeal remedies provided by law, supporting inadmissibility.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2020
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Galaţi la 7 aprilie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 51.739 RON reprezentând cheltuieli de reparaţii efectuate la semiremorca x, 327.359,90 RON cheltuieli de reparaţii la autoutilitara DAF, cu numărul de înmatriculare x, 9.196,51 RON reprezentând cheltuieli cu repararea capului tractor x şi a semiremorcii x, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 270 şi urm. din Codul muncii.
Prin sentinţa nr. 378 din 7 aprilie 2016 pronunţată de Tribunalului Galaţi a fost admisă în parte acţiunea, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 201.073 RON, cu titlu de despăgubire şi 3.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul B., susţinând că sentinţa este netemeinică şi nelegală, deoarece prima instanţă a constatat în mod greşit că a fost legal citat şi că ar fi cunoscut de existenţa litigiului.
Prin decizia civilă nr. 215/2017, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei nr. 378 din 7 aprilie 2016 pronunţată de Tribunalului Galaţi, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, motivat de faptul că procedura de citare nu s-a îndeplinit la nici unul dintre termenele de judecată.
Prin sentinţa nr. 855/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., fiind obligat pârâtul B., la plata următoarelor despăgubiri: suma de 5.914,16 lire turceşti, în echivalent RON la data plăţii efective, reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate la autoutilitara înmatriculată sub nr. x şi a semiremorcii înmatriculate sub nr. x; suma de 327.359,90 RON, reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate la autoutilitara înmatriculată sub nr. x; suma de 51.739 RON reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate la semiremorca înmatriculată sub nr. x; a fost obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 6.800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul B. criticând soluţia pronunţată de Tribunalul Galaţi ca fiind netemeinică şi nelegală.
Prin decizia civilă nr. 107/2019 din 28 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 855 din 1 octombrie 2018 a Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, fiind obligat apelantul la plata către intimata S.C. A. S.R.L. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 107/2019 din 28 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a formulat recurs pârâtul B..
Prin memoriul de recurs, pârâtul B. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată.
După prezentarea dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., recurentul consideră că decizia contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, motive de recurs ce se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În continuare, recurentul face o amplă descriere a situaţiei de fapt, susţinând că nu a fost respectată procedura legală de citare a pârâtului, iar în rejudecare a primit o singură dată citaţie, în iulie 2018, iar avocatul pe care l-a angajat în România nu i-a reprezentat în mod legal interesele în instanţă, întrucât nu l-a informat despre stadiul procesului.
Mai susţine recurentul că întinderea prejudiciului invocat de reclamant nu corespunde realităţii, precizând totodată că nu are nicio datorie faţă de intimatul A. S.R.L. şi nici nu a semnat nici un contract de muncă cu acesta, sens în care nu cunoaşte împrejurările în care a fost semnat contractul de muncă anexat la dosarul cauzei.
A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 19 septembrie 2019, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Înalta Curte, examinând excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată, urmând să respingă recursul ca inadmisibil pentru considerentele ce urmează:
Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 107/2019 din 28 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 855 din 1 octombrie 2018 a Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, fiind obligat apelantul la plata către intimata S.C. A. S.R.L. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflicte de muncă şi asigurări sociale…"
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.
Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011, în sensul că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.
Aşa fiind, în litigiile de muncă, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai apelul. Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 107/2019 din 28 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.RL.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată astăzi, 09 aprilie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.