Liquidator's appeal of insolvency settlement annulment rejected as inadmissible; appellate ruling final.

Şedinţa publică din data de 3 aprilie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi sub nr. x/2017, reclamanta A., prin practician B., desemnat in calitate de lichidator judiciar in dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Calarasi, secţia Civila, a solicitat, în contradictoriu cu C. S.R.L., admiterea cererii de repunere în termenul de prescripţie cu privire la sumele încasate de pârâtă in baza Acordului de stingere a datoriei din data de 2 aprilie 2014.

A solicitat, totodată: să se constate nulitatea absolută a prevederilor Acordului de stingere a datoriei din data de 2 aprilie 2014, document încheiat intre A. şi S.C. C. S.R.L. având ca obiect suma de 770.368,43 RON, în principal pentru încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, iar în subsidiar, pentru încălcarea unor norme sancţionate cu nulitatea relativă; să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii Acordului de stingere a datoriilor, prin obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata sumei de 770.368,43 RON, încasată în baza Acordului de stingere a datoriilor; să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale şi a ratei inflaţiei la suma solicitată de 770.368,43 RON, calculate de la data indisponibilizării sumei de bani şi până la data plăţii efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 64 lit. g) şi art. 115 din Legea nr. 85/2014, pe dispoziţiile C. civ., pe cele ale Legii nr. 571/2003 coroborată cu H.G. nr. 44/2004, pe prevederile din C. proc. civ. precum şi pe celelalte dispoziţii legale relevante.

Prin încheierea din 11 ianuarie 2018, pronunţată în cauză, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a admis excepţia conexităţii invocată din oficiu şi, în baza dispoziţiilor art. 139 C. proc. civ., a dispus conexarea prezentului dosar la dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Călăraşi.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că cererea de anulare a actelor indicate de reclamant în cererea introductivă a constituit obiectul dosarului nr. x/2015, soluţionat definitiv la data de 14 septembrie 2017 prin decizia civilă nr. 1346/2017 a Curţii de Apel Bucureşti.

Soluţia pronunţată în dosarul anterior menţionat a fost aceea de admitere a apelului, de anulare a încheierii din 17 august 2016 şi a sentinţei civile nr. 173 din data de 30 septembrie 2016 şi, în rejudecare, de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi de respingere, ca prescrisă, a cererii formulate de lichidatorul judiciar CII B., în contradictoriu cu pârâtele A., S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L..

S-a apreciat că sunt întrunite dispoziţiile art. 139 C. proc. civ. întrucât normele speciale se aplică prioritar, în condiţiile în care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.

Prin sentinţa nr. 106 din 27 iulie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. PRIN C.I.I. B., împotriva pârâtei C. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanta A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. B. şi pârâta C. S.R.L.

Prin decizia nr. 2352/A din 22 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul principal formulat de apelanta-reclamantă A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. B. împotriva sentinţei civile nr. 106 din 27 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2015.

A admis apelul incident formulat de apelanta-pârâtă C. S.R.L împotriva încheierilor din 4 iulie 2018 şi 18 iulie 2018 şi împotriva sentinţei civile nr. 106 din 27 iulie 2018, pronunţate de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2015.

A anulat, în parte, încheierea din data de 4 iulie 2018 şi sentinţa civilă nr. 106 din 27 iulie 2018 şi, rejudecând:

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea în nulitate relativă şi a respins, ca prescrisă, acţiunea în nulitate relativă.

A menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii şi sentinţei atacate.

Împotriva deciziei mai sus menţionate a formulat recurs reclamanta A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CII B., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În cadrul cererii de recurs, a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului din perspectiva art. 8 alin. (4) şi art. 9 din Legea nr. 85/2014, arătând că pricina a fost soluţionată de judecătorul sindic în cadrul procedurii de insolvenţă. În subsidiar, a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este inadmisibil, întrucât, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, hotărârile curţii de apel pronunţate în calea de atac a apelului declarat împotriva hotărârilor judecătorului-sindic sunt definitive.

Prin încheierea din data de 6 decembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 3 aprilie 2020, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Examinând, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Conform textului art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Se constată că recursul declarat vizează decizia nr. 2352/A din 22 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul principal formulat de apelanta-reclamantă A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. B. împotriva sentinţei civile nr. 106 din 27 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2015.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit alin. (2) al textului menţionat, în forma în vigoare la data introducerii cererii:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

În speţă, s-a dedus judecăţii o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014, în raport cu dispoziţiile căreia s-a stabilit competenţa materială a tribunalului, în soluţionarea în primă instanţă a cauzei.

Potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, hotărârile preşedintelui tribunalului sau ale judecătorului-sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel, în termen de 7 zile, iar dispoziţiile art. 9 teza a doua din legea menţionată prevăd că hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Prin urmare, dispoziţiile Legii nr. 85/2014 recunosc doar calea de atac a apelului ce poate fi exercitat împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materia reglementată de această lege.

Cum decizia atacată a fost pronunţată în apel, în considerarea argumentelor expuse mai sus rezultă că aceasta are caracter definitiv, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. (4) şi (9) alin. (2) din Legea nr. 85/2014, coroborate cele ale art. 483 alin. (2) teza ultimă din C. proc. civ., în raport şi cu textul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CII B. împotriva deciziei nr. 2352/A din 22 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CII B. împotriva deciziei nr. 2352/A din 22 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată astăzi 3 aprilie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.