Inadmissibility of cassation against insolvency case judgments where the Insolvency Law restricts appeals solely to the Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 2 aprilie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Civilă la data de 6.09.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei B. S.A., a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea B. S.A., prin administrator special, şi pârâta C. SI CONSTRUCTII CAI FERATE S.R.L., pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea plăţilor în sumă totală de 400.000 RON, efectuate de debitoare la data de 10 ianuarie 2014 către pârâta C. ŞI CONSTRUCTII CAI FERATE S.R.L., şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtei C. SI CONSTRUCTII CAI FERATE S.R.L. la restituirea sumei de 400.000 RON.

In drept a invocat art. 46 cu referire la art. 49 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 2894 din data de 16.05.2017, tribunalul a respins excepţia tardivităţii ca neîntemeiată. A admis acţiunea în constatarea nulităţii operaţiunilor de plată şi a constatat nulitatea operaţiunilor de plată prin internet banking OPIB în sumă totală de 400.000 RON efectuate de debitoare către pârâta C. SI CONSTRUCTII CAI FERATE S.R.L., în data de 10.01.2014. A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că a obligat pârâta C. SI CONSTRUCTII CAI FERATE S.R.L. către debitoare la plata sumei de 400.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâtele C. SI CONSTRUCTII CAI FERATE S.R.L. şi B. S.A., prin administrator special D., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă sub nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 99 din 17 ianuarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelurile formulate de apelantele pârâte C. SI CONSTRUCTII CAI FERATE S.R.L. şi B. S.A., prin administrator special D. împotriva sentinţei civile nr. 2894/16.05.2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata reclamantă A., administrator judiciar al debitoarei B. S.A., ca nefondate.

La data de 22 aprilie 2019 (plic dosar recurs), recurenta-pârâtă S.C. C. ŞI CONSTRUCŢII CĂI FERATE S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 99 din 17 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ. şi a evidenţiat, în esenţă, argumentele sale în susţinerea acestora, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi nefondată.

La data de 15 iulie 2019 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea depusă de intimata S.C. B. S.A., prin care s-a solicitat admiterea recursului; totodată, a arătat că ca, în cazul în care recursul va fi admis în principiu, este de acord ca acesta să fie soluţionat de completul de filtru.

Recurenta a depus, la 15 august 2019, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apărărilor intimatei.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 5 decembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 24 decembrie 2019, recurenta-pârâtă a depus punct de vedere la raport, prin care a susţinut, în esenţă, că prezenta cerere este evaluabilă în bani şi că se impune admiterea recursului, astfel cum a fost formulat şi motivat.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menţionat că la originea exercitării recursului se află un litigiu întemeiat pe dispoziţiile art. 46 cu referire la art. 49 din Legea nr. 85/2006.

Astfel, având în vedere că acţiunea a fost întemeiată pe legea insolvenţei, fiind soluţionată în primă instanţă de judecătorul-sindic, în condiţiile reglementate de legea insolvenţei, devin aplicabile dispoziţiile din această materie, inclusiv cele din materia căilor de atac prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 şi art. 12 alin. (1) din aceeaşi lege.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificat prin punctul 3 din Lege nr. 76/2012, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Potrivit dispoziţiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. C. ŞI CONSTRUCŢII CĂI FERATE S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 99 din 17 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată astăzi, 2 aprilie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.