Cassation inadmissible in labor fee refund case; appellate order requiring payment of 500 RON confirmed final

Şedinţa publică din data de 2 aprilie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 12.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul "R.AT.E.N." - Institutul de Cercetări Nucleare (RATEN- ICN) Piteşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să oblige paratul la restituirea sumei de 500 RON, reprezentând taxa încasată necuvenit pentru eliberarea unei adeverinţe care să ateste salariile brute; fără cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1570/2018, pronunţată la data de 28 martie 2018, în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul "&AT.E.N." -Institutul de Cercetări Nucleare (RATEN- ICN) Piteşti, şi a obligat pârâtul să-i restituie reclamantei suma de 500 RON.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul RATEN - INSTITUTUL DE CERCETĂRI NUCLEARE (RATEN - ICN) MIOVENI.

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 196/2019, pronunţată la data de 15 ianuarie 2019, în dosarul nr. x/2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât "R.A.T.E.N." -Institutul de Cercetări Nucleare (RATEN- ICN) Piteşti împotriva sentinţei civile nr. 1570 din 28 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2017, intimată fiind reclamanta A..

Împotriva acestei decizii, pârâtul RATEN - INSTITUTUL DE CERCETĂRI NUCLEARE (RATEN - ICN) MIOVENI a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 483 si urm. alin. (1) si urm. C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 3 si alin. (2) din C. proc. civ., art. 497 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate pentru lipsa de competenta materiala cu trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa competentă.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 5 decembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 30 decembrie 2019, recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a susţinut, în esenţă, că obiectul cererii este reprezentat de o acţiune în pretenţii, cererea fiind formulată în baza dispoziţiilor art. 1341 şi urm. din C. civ., astfel încât recursul este admisibil.

Este de menţionat că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

In accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate in art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac- care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru ca legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), ..., în cele privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale,... De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de prima instanţă sunt supuse numai apelului".

Deopotrivă, conform prevederilor art. 214 din Legea nr. 62/2011, Legea dialogului social, "Hotărârile instanţei de fond-în soluţionarea conflictelor individuale de muncă, sunt supuse numai apelului".

In cauză, se constată că, obiectul acţiunii introductive, vizând drepturi băneşti constând în taxa încasată pentru eliberarea unei adeverinţe care să ateste salariile brute, se încadrează în ipoteza reglementată de prevederile art. 212- 214 din Legea nr. 62/2011, şi, cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs, se constată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I Noul C. proc. civ., potrivit cărora, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul RATEN - INSTITUTUL DE CERCETĂRI NUCLEARE (RATEN - ICN) MIOVENI împotriva deciziei civile nr. 196/2019 din 15 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul RATEN - INSTITUTUL DE CERCETĂRI NUCLEARE (RATEN - ICN) MIOVENI împotriva deciziei civile nr. 196/2019 din 15 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată astăzi, 2 aprilie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.