Cassation Appeal Annulled for Failure to Frame Statute of Limitations Critique as Legality Ground

Şedinţa publică din data de 2 aprilie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 07 iulie 2017, sub nr. x/2017, şi, ulterior, declinată în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea căruia a fost stabilită competenţa de soluţionare, prin regulator de competenţă (sentinţa civilă nr. 51/2018 din 20 martie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă), reclamanta COMUNA JUCU - PRIN PRIMAR a chemat în judecată pe pârâta Societatea, "A." S.RX. BISTRIŢA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei-debitoare la plata integrală a creanţei sale în cuantum total de 300.000 RON, reprezentând debit principal datorat de pârâtă, şi a majorărilor de întârziere aferente calculate de la data plăţii până la recuperarea sumelor, conform Deciziei nr. 53/05.12.2016 a Curţii de Conturi a României-Camera de Conturi Cluj; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 343/2018, pronunţată la data de 29 iunie 2018, în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Comuna Jucu, în contradictoriu cu pârâta Societatea, "A." S.R.L. Bistriţa, având ca obiect pretenţii; a respins cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, reclamanta Comuna Jucu - prin Primar, la data de 10 octombrie 2018.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 2/2019, pronunţată la data de 10 ianuarie 2019, în dosarul nr. x/2017, a respins apelul declarat de apelanta Comuna Jucu, împotriva sentinţei civile nr. 343, pronunţată la data de 29.06.2018, în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bistriţa- Năsăud, pe care a păstrat-o în întregime.

Recurenta-reclamantă COMUNA JUCU - PRIN PRIMAR se raportează în motivele de recurs invocate la dispoziţiile Noului C. proc. civ.- art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ., în esenţă, susţinând că instanţa de apel nu a motivat în mod corespunzător hotărârea, aceasta cuprinzând motive contradictorii şi străine de natura cauzei, neluând în considerare ultima plată efectuată la data de 04.08.2015 de către Şcoala Generală "B."- beneficiar, şi parte în contractul de lucrări potrivit actului adiţional nr. x din 13.09.2007 la contract, încheiat în data de 07.06.2008.

A arătat recurenta-reclamantă că suma de 300.000 RON, având caracterul unei sume avansate de către beneficiar, care trebuia justificata prin situaţii de lucrări în perioada de valabilitate a contractului, astfel încât să poată fi contabilizată ca şi cheltuială pe obiectiv, a fost omisă din decontarea finala la încheierea relaţiilor contractuale dintre beneficiar şi executant.

În continuare, a precizat recurenta că este vorba de Contractul de lucrări nr. x din data de 13.09.2007, care s-a derulat timp de 8 ani, până la finalizarea lucrărilor prevăzute in contract. Ultima plata efectuată executantului este anterioară îndeplinirii termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul lege nr. 167/1958, acţiunea sa fiind introdusă la data de 02.11.2017 la solicitarea expresa cuprinsa în Decizia Camerei de Conturi Cluj nr. 53/05.12.2016.

Pentru motivele invocate, recurenta a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, şi casarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii introductive.

La 8 aprilie 2019, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând, în esenţă, că motivele invocate de către recurentă nu sunt de nelegalitate, ci de netemeinicie a hotărârii, astfel că recursul este nul, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, decizia atacată fiind temeinică şi legală; cu cheltuieli de judecată, anexând dovada în acest sens .

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, faţă de care nu s-au depus puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., invocând formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., pe care îşi întemeiază recursul şi nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În cadrul motivului de casare invocat, recurenta susţine că instanţa de apel nu a motivat in mod corespunzător hotărârea, aceasta cuprinzând motive contradictorii şi străine de natura cauzei, neluând în considerare ultima plată efectuată la data de 04.08.2015 de către Scoală Generala B. - beneficiar şi parte in contractul de lucrări potrivit actului adiţional nr. x din 13.09.2007 la contract, încheiat in data de 07.06.2008; menţionând, de asemenea, că ultima plată efectuată executantului este anterioară îndeplinirii termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul Lege nr. 167/1958, acţiunea fiind introdusa la data de 02.11.2017.

Or, argumentele prezentate de recurentă în memoriul de recurs nu pot fi circumscrise cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece recurenta critică modul în care instanţa de apel a apreciat probele, aspect ce ţine de controlul de netemeinicie şi nu de controlul de legalitate al deciziei recurate.

Aşadar, Înalta Curte apreciază ca argumentaţia adusă în sprijinul criticilor formulate nu permite exercitarea controlului de legalitate din perspectiva motivului de casare invocat, întrucât, în declaraţia de recurs, recurenta nu arată, în concret, şi nu dezvoltă motive de nelegalitate în sensul cerinţelor art. 488 din C. proc. civ., prin cererea de recurs fiind aduse doar critici de temeinicie deciziei atacate.

Faţă de dezvoltarea susţinerilor formulate de recurenta-reclamantă, nu poate fi identificată vreo critică concretă în sensul rigorilor prevăzute de dispoziţiile imperative ale art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, văzând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi obligată recurenta-reclamantă COMUNA JUCU - PRIN PRIMAR la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimata-pârâtă A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta COMUNA JUCU - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 2/2019 din 10 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă COMUNA JUCU - PRIN PRIMAR la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimata-pârâtă A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată astăzi, 2 aprilie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.