Social insurance revision appeal held inadmissible for lack of available remedy.

Şedinţa publică din data de 31 martie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia Civilă la 4 iulie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, a solicitat instanţei obligarea acesteia la plata indemnizaţiei reparatorii prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, cuvenită pentru perioada 1 ianuarie 2015 - până în prezent şi în continuare.

Prin sentinţa civilă nr. 405 din 26 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Sălaj, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A..

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1188/2018 din 19 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale la 4 decembrie 2018, sub nr. x/2018, A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1188/2018 din 19 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 194/A/2019 din 4 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire.

Împotriva deciziei enunţate a declarat recurs revizuentul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 7 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa care a pronunţat decizia civilă nr. 1188 din 19 septembrie 2018 a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, încălcând principii fundamentale consacrate de Constituţie sau de legi organice, precum şi principiile C.E.D.O cu privire la apărarea drepturilor omului.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, art. 6, art. 9 alin. (2) şi art. 22 alin. (6) C. proc. civ., iar instanţa s-a pronunţat cu vădită rea-credinţă şi exces de putere, prin introducerea în cauză a unei aşa-zise hotărâri definitive cu privire la indemnizaţia reparatorie.

Totodată, s-a susţinut că instanţa în mod eronat a reţinut existenţa autorităţii şi puterii de lucru judecat, cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, ca urmare a încercării înlăturării dreptului reclamantului de a ataca cu recurs decizia civilă nr. 1188 din 19 septembrie 2018, conform art. 513 alin. (6) C. proc. civ., fapta instanţei constituind un exces de putere.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este legal timbrat cu suma de 100 RON reprezentând taxa judiciară de timbru, în raport cu art. 24 alin. (1), coroborat cu art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit dovezilor de la dosar.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, iar la 12 februarie 2020, recurentul a formulat punct de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 31 martie 2020.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs a fost declarat împotriva deciziei civile nr. 194/A/2019 din 4 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a VI-a civilă, prin care s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost formulată împotriva deciziei civile nr. 1188/2018 din 19 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins apelul promovat împotriva sentinţei civile nr. 405 din 26 februarie 2018 a Tribunalului Sălaj, ce a vizat cererea de chemare în judecată a reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Sălaj la plata indemnizaţiei reparatorii prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, cuvenită pentru perioada 1 ianuarie 2015 - până în prezent şi în continuare, fiind în domeniul asigurărilor sociale.

Astfel, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunţarea sa, motiv pentru care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Totodată, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs vizează soluţia dată asupra cererii de revizuire promovate împotriva unei hotărâri date în apel, în cadrul unui litigiu având ca obiect drepturi sau obligaţii privind asigurările sociale, iar potrivit art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, iar hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel sunt definitive.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile stabilite de aceasta.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, având în vederea dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 194/A/2019 din 4 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată astăzi, 31 martie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.