Exclusion of recourse in labor conflicts: inadmissibility of extraordinary appeal against appellate decision on revision petition

Şedinţa publică din data de 31 martie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Prahova, secţia I civilă la 4 aprilie 2017, contestatoarea A. a chemat în judecată intimata S.C. B. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 3556 din 1 martie 2017 emisă de către intimată, în ceea ce priveşte data încetării raporturilor de muncă, cu nerespectarea termenului de preaviz. Totodată, s-a solicitat introducerea în cauză a numitei C., în calitate de manager al intimatei, precum şi obligarea societăţii la plata daunelor materiale şi morale.

Prin sentinţa civilă nr. 3043 din 5 iulie 2017, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea A., care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2861 din 14 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Contestatoarea A. a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 3043 din 5 iulie 2017 a Tribunalului Prahova, secţia I civilă, înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă la 1 martie 2018, sub numărul x/2017/al.

Prin decizia nr. 1002 din 23 aprilie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declinat competenţa soluţionării cererii de revizuire, în favoarea Tribunalului Prahova, care prin sentinţa civilă nr. 3184 din 30 octombrie 2018 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată.

Împotriva acestei sentinţe, revizuenta A. a promovat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 613 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

La 24 aprilie 2019, revizuenta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 613 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, precizând că motivele recursului vor fi depuse printr-un memoriu separat.

La 25 iulie 2019, intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la faptul că recursul a fost promovat într-un litigiu de muncă, hotărârea atacată fiind una definitivă. De asemenea, a invocat şi excepţia nulităţii recursului, având în vedere că recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate pentru care înţelege să atace decizia nr. 613 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

La 9 august 2019, recurenta-revizuentă a depus la dosar răspuns la întâmpinare şi motivele recursului, solicitând în esenţă admiterea căii extraordinare de atac şi casarea deciziei recurate.

Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit că recursul a fost timbrat cu suma de 100 RON taxă judiciară de timbru, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dovada aflându-se la dosar.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

la 17 februarie 2020, recurenta de depus la dosar punct de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 31 martie 2020.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs a fost declarat împotriva deciziei nr. 613 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat împotriva unei sentinţe prin care s-a soluţionat cererea de revizuire, având la bază solicitarea contestatoarei A. de anulare a deciziei nr. 3556 din 1 martie 2017 emisă de intimata S.C. B. S.A., cu privire la data încetării raporturilor de muncă, cu nerespectarea termenului de preaviz, fiind în domeniul litigiilor de muncă.

Astfel, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunţarea sa, motiv pentru care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Totodată, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs vizează soluţia pronunţată asupra apelului promovat împotriva unei decizii date într-o cererea de revizuire, în cadrul unui litigiu de muncă, iar potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, republicată şi modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, hotărârile instanţei de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din acelaşi act normativ. Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

În speţă, obiectul cauzei îl reprezintă contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 3556 din 1 martie 2017 emisă de către intimata S.C. B. S.A., în ceea ce priveşte data încetării raporturilor de muncă, cu nerespectarea termenului de preaviz, fiind astfel vorba despre un litigiu de muncă.

Prin urmare, sentinţa civilă nr. 3184 din 30 octombrie 2018 a Tribunalului Prahova, secţia I civilă, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A., are prevăzută doar calea de atac a apelului, pe care, de altfel, revizuenta a promovat-o, prin decizia nr. 613 din 6 martie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă fiind respins apelul.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile stabilite de aceasta.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, având în vederea dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 613 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată astăzi, 31 martie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.