Recurs inadmissibility in social insurance litigation: prohibition of extraordinary appeal against final appellate decisions

Şedinţa publică din data de 31 martie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2017 la 6 octombrie 2017, astfel cum a fost precizată şi modificată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi B., în calitate de director al Direcţiei Asigurări Sociale din cadrul Ministerului Muncii, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

- obligarea pârâţilor la recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea perioadei de colaborare de peste 10 ani;

- acordarea grupei a II-a de muncă, în conformitate cu prevederile Decretului Lege nr. 114/1990 şi includerea acestei perioade în calculul pensiei;

- obligarea la returnarea banilor reţinuţi ilegal din pensie;

- obligarea la plata de daune morale de 20.000 RON;

- anularea deciziei de pensionare nr. x din 25 august 2014;

- obligarea la plata sumei de 2.694 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1284 din 15 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi B., în calitate de director al Direcţiei Asigurări Sociale din cadrul Ministerului Muncii şi, în consecinţă, acţiunea formulată de reclamantul A. a fost respinsă, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., iar prin decizia civilă nr. 3730/2018 din 27 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins apelul ca nefondat.

Reclamantul a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate, înregistrată sub nr. x/2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, aceasta fiind respinsă prin decizia civilă nr. 5512/2018 din 5 decembrie 2018.

Împotriva acestei deciziei civile, contestatorul A. a formulat din nou contestaţie în anulare, înregistrată sub nr. x/2019, pe rolul aceleiaşi instanţe, care prin decizia civilă nr. 873/2019 din 14 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă.

Şi împotriva deciziei civile nr. 873/2019 din 14 februarie 2019, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată sub nr. x/2019, pe rolul aceleiaşi instanţe, respinsă prin decizia civilă nr. 1857/2019 din 29 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva deciziei civile 1857/2019 din 29 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs contestatorul A., în argumentarea căruia a fost expusă nemulţumirea cu privire la modalitatea soluţionării cauzei sale, ce a avut ca obiect recalcularea pensiei.

La 28 iunie 2019, intimatul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a depus la dosar întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, întrucât susţinerile recurentului nu pot fi încadrate în prevederile art. 503 C. proc. civ.

La 16 iunie 2019, a formulat întâmpinare şi intimata B., director al Direcţiei de Asigurări Sociale din cadrul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de contestator. Totodată, au fost invocate excepţia neecompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât cererea contestatorului reprezintă un veritabil apel şi nu un recurs, excepţia tardivităţii apelului şi excepţia inadmisibilităţii apelului.

Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La 4 decembrie 2019, recurentul a depus la dosar punct de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 31 martie 2020.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs a fost declarat împotriva deciziei civile nr. 1857/2019 din 29 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins contestaţia în anulare, ce are ca obiect soluţia pronunţată cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi recalculate drepturile de pensie cu valorificarea perioadei de colaborare de peste 10 ani, acordarea grupei a II-a de muncă, în conformitate cu prevederile Decretului Lege nr. 114/1990 şi includerea acestei perioade în calculul pensiei, obligarea la returnarea banilor reţinuţi ilegal din pensie, obligarea la plata de daune morale de 20.000 RON, precum şi anularea deciziei de pensionare nr. x din 25 august 2014, fiind în domeniul asigurărilor sociale.

Astfel, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunţarea sa, motiv pentru care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Totodată, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs vizează soluţia dată asupra contestaţiei în anulare promovate împotriva unei alte decizii date într-o contestaţie în anulare, în cadrul unui litigiu având ca obiect drepturi sau obligaţii privind asigurările sociale, iar potrivit art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, iar hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel sunt definitive.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile stabilite de aceasta.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, având în vederea dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1857/2019 din 29 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată astăzi, 31 martie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.