Vaslui Court prevails in jurisdictional conflict; undue payment claim must proceed there.

Şedinţa publică din data de 31 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Vaslui, secţia Civilă la data de 21 august 2018 sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la restituirea sumei de 56.077,72 RON reprezentând plată nedatorată, precum şi obligarea acesteia la plata dobânzii legale, până la data restituirii sumei încasate necuvenit şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1341 şi următoarele din C. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 3605/2019 din 23 octombrie 2019, Judecătoria Vaslui, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta S.C. B. S.R.L. prin întâmpinare şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut în esenţă că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. privind competenţa teritorială alternativă, ci regulile generale instituite la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care a constatat că instanţa competentă din punct de vedere teritorial, prin raportare la sediul pârâtei, care se află în Ploieşti, este Judecătoria Ploieşti.

Totodată, în susţinerea faptului că nu sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., s-a reţinut că acţiunea în repetiţiune nu poate fi considerată ca având la bază săvârşirea unei fapte ilicite, de vreme ce plata nedatorată este considerată de către doctrină şi jurisprundenţă ca fiind un fapt juridic licit.

3. Prin sentinţa civilă nr. 9989 din 19 decembrie 2019, Judecătoria Ploieşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Judecătoriei Vaslui. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că la data de 25 septembrie 2018 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi materiale a Judecătoriei Vaslui, iar la termenul din 6 martie 2019 Judecătoria Vaslui, în temeiul art. 131 C. proc. civ., s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze litigiul. Ulterior, la 16 octombrie 2019, respectiv la al patrulea termen de judecată, Judecătoria Vaslui a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale, după care a dispus declinarea judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Cea de-a doua instanţă a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, având în vedere dispoziţiile art. 130 alin. (3), art. 132 alin. (1), precum şi art. 235 C. proc. civ., apreciind că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei a rămas câştigată Judecătoriei Vaslui, aceasta nemaiputând invoca excepţia necompetenţei la al patrulea termen de judecată, după ce reţinuse competenţa în favoarea sa.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi faptul că reclamanta în mod expres a menţionat că fapta pârâtei este una ilicită, fiind incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei supreme la data de 4 martie 2020:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ., întrucât două instanţe s-au declarat deopotrivă şi reciproc necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Vaslui, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 56.077,72 RON reprezentând plată nedatorată, precum şi la plata dobânzii legale, până la data restituirii sumei încasate necuvenit.

Pârâta S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar C.. a depus la Judecătoria Vaslui întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi materiale a judecătoriei Vaslui.

Totodată, se reţine că prin încheierea de şedinţă din data de 6 martie 2019, Judecătoria Vaslui a constatat, în temeiul art. 131 C. proc. civ., că este competentă general, material şi teritorial să judece litigiul. Ulterior, la data de 16 octombrie 2019, respectiv al patrulea termen de judecată, Judecătoria Vaslui a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale, iar prin sentinţa civilă nr. 3605/23.10.2019 a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 235 C. proc. civ. "Instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase."

Înalta Curte a reţinut că, în conformitate cu art. 131 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., încheierea prin care se stabileşte competenţa are caracter interlocutoriu, instanţa nemaiputând reveni asupra soluţiei.

Potrivit art. 131 verificarea competenţei jurisdicţionale se realizează la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi, din momentul în care instanţa se declară legal învestită, potrivit art. 132 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., rămâne competentă să soluţioneze cauza.

Cum, în speţă, Judecătoria Vaslui a constatat la termenul de judecată cu părţile legal citate, în temeiul art. 131 C. proc. civ., că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, aceasta nu mai avea posibilitatea de a reveni asupra excepţiei necompetenţei teritoriale, fiind legată de încheierea interlocutorie pronunţată la 6 martie 2019, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 235 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei rămânând căştigată Judecătoriei Vaslui.

În plus, instanţa reţine că Judecătoria Vaslui este competentă şi potrivit dispoziţiilor art. 107 coroborat cu art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., având în vedere că prezenta cauză este guvernată de norme juridice care instituie o competenţă teritorială alternativă, precum şi că alegerea reclamantei a fost în sensul soluţionării cauzei la Judecătoria Vaslui, opţiune susţinută de prevederile art. 116 C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 31 martie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.