Functional competence for civil tort claims arising from expropriation: specialized commercial vs. ordinary civil jurisdiction

Şedinţa publică din data de 26 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 24 mai 2016 sub nr. x/2016, ulterior modificată şi precizată, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu pârâtul Judeţul Prahova a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 5.663.020 RON, reprezentând beneficiu nerealizat în anii 2013 - 2017, ca urmare a exproprierii suprafeţei de 438 mp. pentru construirea lucrării de "Accesibilitate şi fluidizare trafic către zona industrială Ploieşti Vest şi platforma industrială Brazi", precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 28 martie 2018, reclamanta a depus la dosar o cerere de completare a acţiunii, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a Municipiului Ploieşti prin Primar.

Prin sentinţa nr. 692 din 20 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Judeţul Prahova prin Preşedintele Consiliului Judeţean şi Municipiul Ploieşti prin Primar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. SRL- prin administrator judiciar B..

Apelanta a criticat soluţia instanţei de fond, întrucât aceasta în mod greşit a apreciat că schimbarea soluţiei tehnice prin adoptarea unei hotărâri de Consiliu local şi modificarea planului PUZ nu poate fi asimilată săvârşirii unei fapte de natură ilicită, motiv pentru care a apreciat că nu este întrunită condiţia esenţială pentru atragerea răspunderii delictuale a intimaţilor, fără a mai analiza întrunirea celorlalte condiţii.

S-a precizat că obiectul acţiunii vizează repararea unui prejudiciu cauzat de intimate ca urmare a exproprierii unei suprafeţe de teren aparţinând apelantei, dar nu pentru exproprierea terenului, ci pentru modalitatea în care această expropriere a afectat societatea, prejudiciul invocat reprezentând de fapt beneficiul nerealizat ca urmare a construirii lucrării de "Accesibilitate şi fluidizare trafic către zona industrială Ploieşti Vest şi platforma industrială Brazi". Or, instanţa de fond a reţinut că exproprierea nu ar putea fi asimilată unei fapte ilicite.

Astfel, în opinia apelantei, instanţa de fond analizând pretenţiile sub aspectul răspunderii civile delictuale a apreciat greşit raportul juridic obligaţional izvorât din proiectul realizat de intimaţi, considerând în mod eronat că în cauză nu se poate reţine existenţa unei fapte ilicite.

Apelul declarat de reclamanta S.C. A. SRL- prin administrator judiciar B. a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, sub dosar nr. x/2016.

Prin încheierea de şedinţă din 13 februarie 2020 pronunţată de secţia I a Curţii de Apel Ploieşti a fost admisă excepţia necompetenţei material funcţionale a secţiei şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, reţinându-se faptul că obiectul cauzei este o acţiune în pretenţii, reprezentând un beneficiu nerealizat, fiind vorba despre un litigiu între profesionişti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secţii la 14 februarie 2020, sub dosar nr. x/2016.

Prin încheierea de şedinţă din 3 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei a II-a Civile, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, reţinând că în raport cu cauza cererii de chemare în judecată, constând în răspundere civilă delictuală, beneficiu nerealizat ca urmare a unui proces de expropriere, competenţa funcţională pentru soluţionarea apelului aparţine secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între secţia I Civilă şi secţia a II-a Civilă a Curţii de Apel Ploieşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 16 martie 2020, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între secţiile aceleiaşi curţi de apel, care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pentru cele ce urmează:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., Înalta Curte constată că, în raport de cauza cererii de chemare în judecată constând în răspundere civilă delictuală şi beneficiu nerealizat ca urmare a unui proces de expropriere, competenţa funcţională pentru soluţionarea apelului aparţine secţiei I civilă a Curţii de Apel Ploieşti.

Prin decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 237/06.04.2017 s-a stabilit că, "competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Prin această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a subliniat că, dihotomia profesionist/neprofesionist nu mai poate fi utilizată pentru delimitarea competenţei instanţelor/secţiilor specializate, astfel că, simplul fapt că acţiunea se judecă în contradictoriu cu profesionişti nu este în sine suficientă pentru a atrage competenţa materială procesuală a instanţelor/secţiilor specializate.

Esenţiale sunt obiectul ori natura litigiului, care trebuie analizate prin raportare la tipul de litigii enumerate exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Pornind de la aceste considerente cu caracter general, desprinse din Decizia nr. 18/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, trebuie reţinut că, în afara litigiilor enumerate în mod exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 ca revenind în competenţa tribunalelor/secţiilor specializate, pot fi privite din aceeaşi perspectivă şi litigiile generate de activitatea economică a profesioniştilor, astfel cum este definită această categorie prin art. 3 alin. (2) C. civ., respectiv activitatea de producţie, distribuţie şi consum a bunurilor materiale şi serviciilor.

Prezentul litigiu se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, şi nu pe cea contractuală, litigiul fiind unul civil "obişnuit" neavând nicio caracteristică de natură să plaseze litigiul sub imperiul unui regim juridic special/derogator.

Mai mult decât atât, prin Hotărârile nr. 16/28.06.2017 şi nr. 32/09.11.2018 emise de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti s-au stabilit tipurile de cauze ce revin în competenţa de soluţionare pentru secţia I Civilă, cât şi pentru secţia a II-a Civilă, în cazul acesteia din urma fiind reiterate tipurile de litigii enumerate de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Totodată, nu lipsit de relevanţă este şi faptul că judecata la fond s-a făcut în faţa secţiei I Civile a Tribunalului Prahova, iar niciuna dintre părţi nu a invocat necompetenţa materială funcţională a acestei secţii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 martie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.