Tort suit against water utility assigned to professional-disputes section; appeal heard by Second Civil Section.

Şedinţa publică din data de 26 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 3 iunie 2015 sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta S.C. Apa Canal 2000 S.A., au solicitat obligarea aceasteia din urmă la plata lipsei de folosinţa pe ultimii trei ani pentru cele trei imobile construcţii situate în municipiul Piteşti, str. x, jud. Argeş, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 5744/2018 din 18 septembrie 2018, Judecătoria Piteşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă, a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 936.800 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a construcţiei C2, cu destinaţie comercială, situată în municipiul Piteşti, str. x, jud. Argeş, aferentă intervalului 03.06.2012-23.10.2017. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în cuantum de 13.773 RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii B., C. şi D., precum şi pârâta S.C. Apă Canal 2000 S.A..

Prin decizia civilă nr. 2240/2019 din 29 mai 2019, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţii B., C., D. şi de pârâta S.C. Apă Canal 2000 S.A. împotriva sentinţei civile nr. 5744/2018 din 18 septembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Piteşti.

Reclamanţii B., C. şi D. au declarat recurs împotriva acestei decizii, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul secţiei I Civile a Curţii de apel Piteşti.

Prin încheierea din 9 octombrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a declinat competenţa materială funcţională de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de apel Piteşti, în raport cu Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile a Curţii de apel Piteşti la data de 24 octombrie 2019 sub dosar nr. x/2015.

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 184/R-COM din 25 februarie 2020 a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a civilă şi de contencios şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de reclamanţii B., C. şi D. în favoarea secţiei I Civilă a Curţii de Apel Piteşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cererea reclamanţilor a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 1357 C. civ., aceştia invocând fapta culpabilă a pârâtei ca fiind cauza prejudiciului încercat, iar instanţa de fond a considerat îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, obligând astfel pârâta la repararea prejudiciului.

Dat fiind obiectul litigiului, instanţa apreciază că soluţionarea căii de atac este de competenţa secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

Astfel, în structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, situaţie în care colegiul de conducere al stabileşte obiectele din sistemul ECRIS corespunzătoare fiecărei secţii, astfel cum prevede art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit ca, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a Civilă; hotărârea îşi produce efectele şi în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei.

Stabilind criteriul de departajare a competenţei între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti, s-a apelat, aşadar, la un criteriu ce ţine de natura litigiului, urmând ca litigiile în materia litigiilor cu profesionişti să fie atribuite secţia a II-a Civilă, în timp ce celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă să fie soluţionate în continuare de secţia I civilă. Astfel cum se subliniază în doctrină, stabilirea competenţei în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii se circumscrie noţiunii de competenţa materială procesuală.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti.

Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menţionată anterior, cât şi de interpretarea dată în soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a statuat astfel:

"competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat, în această decizie, că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu poate constitui prin ea însăşi un astfel de criteriu, un atare criteriu neavând nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind prevederilor art. 122 din C. proc. civ.

În consecinţă, punând în discuţie condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa apreciat că litigiul de faţă nu are natura unui litigiu cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparţine materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii menţionate a colegiului de conducere.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între secţia I Civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Piteşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 10 martie 2020, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între secţiile aceleiaşi curţi de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanţii B., C. şi D., Înalta Curte constată că prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti nu s-a stabilit o competenţă în funcţie de natura litigiilor, şi anume litigii civile ori, după caz, litigii cu profesionişti, ci, pentru a înlătura deficienţa semnalată de Inspecţia Judiciară, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, s-au analizat cele două soluţii propuse în acest sens în şedinţa de Colegiu, şi anume trecerea unui judecător de la secţia a II-a civilă la secţia I civilă, respectiv preluarea de către secţia a II-a civilă a tuturor cauzelor cu profesionişti, alegându-se cea de-a doua soluţie, în sensul ca toate dosarele cu profesionişti să fie atribuite secţiei a II-a civilă, cu păstrarea numărului de judecători în secţie.

În raport cu aceste aspecte şi în aplicarea prevederilor art. 3 alin. (2) C. civ., respectiv ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ. referitoare la noţiunea de "profesionist" se constată că determinant în stabilirea competenţei funcţionale a celor două secţii civile din cadrul acestei instanţe este criteriul ce ţine de calitatea părţilor implicate în procese, aceea de profesionist, sens în care un litigiu cu profesionist este de competenţa secţiei a II-a civilă, chiar dacă litigiul ar avea natură civilă, atâta vreme cât obiectul său vizează acte/fapte încheiate/săvârşite în desfăşurarea activităţii comerciale, de profesionist, ori decurgând dintr-o astfel de activitate, indiferent ce tribunal a judecat în primă instanţă cauza.

Aşadar,nu se pot avea în vedere prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi nici interpretarea acestor prevederi dată prin Decizia nr. 18/2016 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aceasta, deoarece Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a avut în vedere, pentru adoptarea Hotărârii nr. 15/2016, echilibrarea volumului de activitate al secţiilor, iar nu delimitarea competenţei între secţii, în raport cu natura civilă/cu profesionişti a cauzelor (aspect care nici nu s-ar fi putut dispune, cum s-a discutat, prin soluţia propusă ca alternativă, cea a trecerii unui judecător de la secţia a II-a la secţia I).

Mai mult, este de remarcat faptul că secţia a II-a civilă a Curţii de Apel Piteşti nu este o secţie specializată, cum este cazul Tribunalului Specializat Argeş (în cazul căruia se aplică Decizia nr. 18/2016 a ÎCCJ şi care este competent să soluţioneze doar anumite cauze, respectiv cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad-hoc, cererile în materia societăţilor comerciale întemeiate pe Legea nr. 31/1990, cererile în materia Registrului Comerţului, etc.), ci tot o secţie civilă care, pe lângă alte cauze, judecă şi cauze cu profesionişti, indiferent dacă în primă instanţă au fost soluţionate de Tribunalul Specializat Argeş sau de Tribunalul Argeş, potrivit Hotărârii Colegiului de conducere analizată mai sus.

În plus, şi dacă se analizează în concret natura litigiului dedus judecăţii, se constată că în speţă obiectul său este acţiune în răspundere delictuală prin care una dintre pârâte trebuie să răspundă, având în vedere obiectul său de activitate, pentru o faptă în directă legătură cu specificul activităţii sale comerciale, presupusă a fi săvârşită în cadrul acestei activităţi, aspecte în raport cu care, văzând şi prevederile art. 3 alin. (2) C. civ., respectiv ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., natura litigiului este aceea a unuia cu profesionişti.

Aşa fiind, în raport cu considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 martie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.