Bankruptcy-related suspension of performance bond recovery proceedings: judicial discretion under Art. 413 C. proc. civ. and non-applicability of appeal time limits to procedural incidents

Şedinţa publică din data de 26 martie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 3 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta Compania Naţională de Investiţii "C.N.I." - S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.A. a solicitat instanţei să dispună obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 2.856.955,85 RON, reprezentând despăgubire datorată în baza Poliţei de asigurare cod IG nr. x din data de 27 ianuarie 2015 - garanţie de bună execuţie.

Prin sentinţa civilă nr. 1429 din 10 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a admis cererea formulată de reclamanta Compania Naţională de Investiţii "C.N.I" SA, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., pe care a obligat-o la plata către reclamantă a sumei de 2.856.955,85 RON, reprezentând despăgubire datorată în baza poliţei de asigurare cod IG nr. x/27.01.2015, conform scrisorii de garanţie de bună execuţiei seria x nr. x/27.01.2015. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 32.174,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta A. S.A..

Prin încheierea din 2 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost dispusă suspendarea cauzei privind cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1429 din 10 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Compania Naţională de Investiţii C.N.I. S.A. şi intimata-intervenientă în interesul apelantei B. S.R.L. - prin administrator judiciar C. până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2016/a11 pe rolul Tribunalului Constanţa. Au fost respinse ca neîntemeiate cererile de suspendare a cauzei până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv a cauzelor înregistrate sub nr. x/2018 şi sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva încheierii din 2 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Investiţii "C.N.I." S.A..

Prin memoriul de recurs, reclamanta Compania Naţională de Investiţii "C.N.I." S.A. a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., casarea în parte a încheierii de suspendare din 2 aprilie 2019 şi în consecinţă, respingerea cererilor de suspendare a cauzei privind cererea de apel până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2016/a11 pe rolul Tribunalului Constanta, menţinerea dispoziţiilor referitoare la respingerea ca neîntemeiate a cererilor de suspendare a cauzei până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv a cauzelor înregistrate sub nr. x/2018 şi sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, dispunerea continuării judecăţii cauzei privind cererea de apel formulată de apelanta A. S.A. şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea memoriul de recurs, recurenta solicită instanţei de recurs să observe faptul că instanţa de apel nu a motivat de ce dezlegarea apelului depinde de existenţa ori inexistenţa dreptului care face obiectul judecaţii în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, limitându-se doar la a arata că în acel dosar s-au formulat cereri şi apărări legate de executarea contractului de proiectare şi execuţie de lucrări nr. x/23.01.2015 şi de dreptul recurentei de a pretinde garanţia de bună execuţie ce se dispută şi în cauza de faţă, aspect ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În acest context, recurenta susţine că apelanta era obligată să-i plătească la simpla cerere până la concurenţa sumei de 2.856.955,85 RON, reprezentând 10% din valoarea contractului menţionat, orice sumă cerută de societatea recurentă la prima cerere însoţită de o declaraţie cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor ce revin antreprenorului asigurat, condiţie care a fost îndeplinită, recurenta dovedind culpa asiguratului S.C. B. S.R.L..

Recurenta arată că a formulat cerere de admitere a creanţelor împotriva averii debitoarei intervenientei S.C. B. S.R.L. prin care a solicitat înscrierea în tabelul creanţelor cu suma totală de 23.159.379,94 RON sumă ce include şi garanţia de bună execuţie în cuantum de 2,856.955,85 RON, reprezentând despăgubire datorată, sumă ce constituie obiectul prezentului dosar.

Cererea de suspendare până la soluţionarea dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa este cu atât mai neîntemeiată cu cât, referitor la partea din creanţa înscrisă de către administratorul judiciar în tabelul de creanţe, şi pentru care chiar acesta a constatat că îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi înscrisă în tabel respectiv valoarea avansului nerecuperat, fără TVA, aferent Contractului de Proiectare si Execuţie de Lucrări nr. x/23.01.2015, nici debitoarea şi nicio altă persoană interesată nu a formulat contestaţie, prin care să investească instanţa să se pronunţe asupra legalităţii înscrierii în tabel, această creanţă fiind înscrisă în mod definitiv în tabelul de creanţe al debitoarei.

Împotriva neînscrierii creanţei solicitate, recurenta a formulat contestaţie la tabelul preliminar, în temeiul dispoziţiilor art. 111 alin. (1) si 2 din Legea nr. 85/2014, contestaţie ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a Civila cu termen de judecată la data de 4 aprilie 2019.

Prin urmare, atât apelanta cât şi intervenienta din prezenta cauză, care, de asemenea, solicită suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a Civila se contrazic în susţineri, pe de o parte susţin că nu este dovedită culpa, iar pe de altă parte, avansul nerecuperat în cadrul acestui contract este înscris în tabelul creanţelor de către administratorul judiciar, fiind datorat, întrucât nu a fost recuperat, ca urmare a nefinalizării lucrărilor, ceea ce echivalează cu recunoaşterea faptului că Asocierea S.C. B. S.R.L. & S.C. D. S.A. prin Lider de Asociere S.C. B. S.R.L., în calitate de Antreprenor, este în culpă pentru nefinalizarea acestora.

Pe de altă parte, cererea de suspendare reprezintă un real abuz din partea apelantei, în temeiul dispoziţiilor art. 12 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care contestaţia la tabelul preliminar ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Constanta era pe rol la momentul judecării fondului în prezentul dosar, iar apelanta cunoştea acest aspect încă de la acel moment. Însă, apelanta, la fondul cauzei, nu a înţeles să formuleze cerere de suspendare, ci doar cerere de chemare în garanţie împotriva intervenientei, cerere ce a fost disjunsă şi suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 - Dosar nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, şi cerere de sechestru asigurător împotrivă intervenientei ce a fost disjunsă şi respinsă, nefiind atacata cu apel - Dosar nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civila, conform extraselor anexate prezentelor note.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 478 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., instanţa de apel era ţinută să judece în limitele cadrului procesual stabilit în faţa primei instanţe, iar apelanta nu se va putea folosi de alte apărări decât cele invocate în fata primei instanţe sau în motivele de apel. Or, faţă de faptul că apelanta nu a înţeles să solicite suspendarea cauzei în faţa primei instanţe, deşi cunoştea motivele pentru care invoca suspendarea şi nici prin motivele de apel, cererea de suspendare apare ca fiind tardiv formulată în faza de apel. Mai mult de atât, suspendarea prevăzuta de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. are un caracter facultativ, apelanta neînţelegând să uziteze de această opţiune în faţa primei instanţe.

În acest context, recurenta susţine că instanţa de apel a admis cererile de suspendare fără să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale acestora, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ceea ce face a fi incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de apel pronunţând încheierea de suspendare cu aplicarea greşită a normelor de drept material, apreciind în mod nefondat faptul că dezlegarea cererii de apel depinde de existenţa sau inexistenţa dreptului care face obiectul judecaţii în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa.

Prin întâmpinarea depusă la data de 24 iunie 2019, intimata A. S.A. a invocat pe cale de excepţie nulitatea recursului, iar pe fondul cauzei arată că încheierea pronunţată este legală şi temeinică.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din 19 septembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. iar prin încheierea din 23 ianuarie 2020 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, a fost admis în principiu recursul şi stabilit termen pentru soluţionarea acestuia la 12 martie 2020, în şedinţă publică, dată la care s-a amânat pronunţarea pentru 26 martie 2020.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Din argumentarea cererii de recurs, se constată că recurenta susţine că instanţa nu a motivat de ce dezlegarea apelului depinde de existenţa ori inexistenţa dreptului care face obiectul judecaţii în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, limitându-se doar la a arata că în acel dosar s-au formulat cereri şi apărări legate de executarea contractului de proiectare şi execuţie de lucrări nr. x/23.01.2015 şi de dreptul recurentei de a pretinde garanţia de bună execuţie ce se dispută şi în cauza de faţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Textul de lege reglementează suspendarea facultativă sau judecătorească a judecăţii cauzei, instanţa fiind cea care este chemată să analizeze asupra oportunităţii acestei măsuri în vederea unei bune administrări a justiţiei. Scopul luării acestei măsuri este acela de a se preîntâmpina pronunţarea unor hotărâri contradictorii întrucât judecata, pentru a cărei soluţionare definitivă se cere suspendarea, se constituie într-o chestiune prejudicială în cauza în care se invocă incidentul suspendării facultative.

Fiind un incident procedural, luarea acestei măsuri presupune verificarea de către instanţa ca problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces să facă obiectul unei alte judecăţi şi care, odată stabilit prin hotărâre definitivă poate fi invocat cu puterea lucrului judecat în orice alt proces.

Aşadar, prin încheierea ce soluţionează incidental suspendarea instanţa reţine existenţa împrejurării care determină luarea măsurii aceasta neefectuând o analiză pe fond a dosarului pentru care se solicită suspendarea.

Având în vedere că motivarea instanţei cuprinde existenţa împrejurărilor care determină suspendarea judecăţii, respectiv cereri şi apărări legate de executarea contractului de proiectare şi execuţie de lucrări nr. x/23.01.2015 şi de dreptul recurentei de a pretinde garanţia de bună execuţie ce se dispută şi în cauza de faţă, susţinerile recurentei privind incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate.

Recurenta consideră incidente şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că cererea de suspendare a fost tardiv formulată direct în apel cu încălcarea art. 478 alin. (1) şi (2), nefiind îndeplinite nici condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Nici aceste critici nu sunt fondate.

Ca o primă observaţie esenţială se reţine faptul că motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. vizează casarea hotărârii pentru încălcarea normelor de drept material, pentru încălcarea normelor procedurale fiind reglementat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Apoi, din interpretarea normelor de procedură incidente în cazul suspendării facultative a judecăţii, nu rezultă limitări cu privire la posibilitatea invocării acestui incident sub aspect temporal, prin urmare problema suspendării unei cauze nu este legată de un termen procedural ci doar de întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) C. proc. civ., condiţii care sunt îndeplinite în cauză întrucât dezlegarea cauzei ce formează obiectul prezentului dosar depinde de existenţa sauu inexistenţa dreptului care face obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă.

Recurenta invocă greşit încălcarea dispoziţiilor art. 478 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. aceste dispoziţii nefiind aplicabile în privinţa incidentului procedural cum este suspendarea survenită în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. deoarece intervenirea acestui incident este un factor exterior cadrului procesual stabilit în faţa primei instanţe şi vizează împiedicarea pronunţării unor hotărâri contradictorii, principiu de ordine publică al procesului civil.

Cu alte cuvinte, invocarea necesităţii măsurii suspendării nu reprezintă o apărare în sensul art. 478 alin. (2) C. proc. civ. ci un incident care poate fi invocat şi de instanţă din oficiu, aşadar depăşeşte simpla apărare de care face vorbire textul de lege invocat.

Prin măsura de suspendare dispusă, instanţa a evitat pronunţarea unei hotărâri definitive care să fie în contradicţie cu cea care se va pronunţa în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, astfel fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a aplicat în mod legal dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Sub acest aspect se reţine că în mod legal a apreciat instanţa de apel incidenţa dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. având în vedere identitatea parţială a pretenţiilor din cele două cauze precum şi aspectele asupra cărora urmează a se pronunţa judecătorul sindic.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE INVESTIŢII "C.N.I." S.A. împotriva încheierii din 2 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A. şi intimata-intervenientă în numele altei persoane B. S.R.L. prin administrator judiciar C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE INVESTIŢII "C.N.I." S.A. împotriva încheierii din 2 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A. şi intimata-intervenientă în numele altei persoane B. S.R.L. prin administrator judiciar C..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 martie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.