Nullity of cassation appeal for failure to formulate specific illegality critiques in security service payment dispute

Şedinţa publică din data de 24 martie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la 17 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. a solicitat obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata sumei de 199.180,78 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de pază prestate, în temeiul raporturilor contractuale dintre părţi, precum şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului. Ulterior, cererea a fost precizată, în sensul că suma solicitată este în cuantum de 236.217,45 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969 C. civ. din 1864.

Prin sentinţa comercială nr. 156 din 9 mai 2016, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti la 20 mai 2016, sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 12498 din 15 noiembrie 2016, Judecătoria Sector 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la 30 martie 2017, sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1271 din 25 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă şi a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L.

Împotriva sentinţei nr. 1271 din 25 aprilie 2018, A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate, solicitând schimbarea în tot a acesteia.

Prin decizia civilă nr. 2194A din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva sentinţei nr. 1271 din 25 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei instanţei de apel, A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe casare îşi întemeiază recursul.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a prezentat istoricul litigiului, solicitând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să constate că, prin demersurile întreprinse, recurenta-reclamantă şi-a exercitat dreptul de a cere executarea, în sensul plăţii, creanţei sale, însă intimata-pârâtă s-a sustras de la judecarea cauzei.

Autoarea recursului a subliniat că acţiunea sa nu a fost respinsă pe fond, nefiind judecată până la acest moment. Cum acţiunea sa nu a fost respinsă, perimată şi nici nu s-a renunţat la judecata acesteia, termenul de prescripţie a fost întrerupt.

În aceste condiţii, recurenta-reclamantă a conchis că, în mod greşit, instanţa Curţii de Apel Bucureşti a menţinut sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în sensul că acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. x/2014 a fost respinsă, întrucât Judecătoria Sector 4 Bucureşti a admis excepţia prematurităţii acţiunii, cauza nefiind astfel judecată în fond.

În final, recurenta-reclamantă solicită instanţei să constate că nici prima şi nici a doua instanţă nu au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, fiind date cu încălcarea normelor de drept şi să dispună plata obligaţiilor societăţii C. S.R.L. către A. S.R.L.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare la recursul declarat de A. S.R.L.

Recurenta-reclamantă a menţionat că este de acord ca recursul să fie soluţionat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 26 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor deciziei recurate, precum şi încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Având în vedere că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă, în care instanţa de recurs examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să îşi exprime nemulţumirea în condiţiile stabilite de lege.

În speţă, deşi recurenta critică decizia instanţei de apel sub aspectul încălcării sau aplicării greşite a unor norme de drept, în realitate, aceasta nu numai că nu formulează critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel, dar nici nu indică dispoziţiile legale pretins încălcate sau greşit aplicate ca urmare a admiterii excepţiei prescripţiei extinctive.

Având în vedere că recurenta-reclamantă nu arată în ce a constat, în concret, încălcarea sau greşita aplicare a dispoziţiilor legale, ci exprimă doar nemulţumirea părţii faţă de soluţia instanţei, susţinerile recurentei evidenţiate în cererea de recurs nu pot fi reţinute ca şi critici de nelegalitate.

În speţă, reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia instanţei de apel, fără a dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă şi legea încălcată, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, recurenta-reclamantă neformulând veritabile critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată şi care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva deciziei civile nr. 2194A din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva deciziei civile nr. 2194A din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Dată în completul de filtru şi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.