Competence for assurance seizure: ex officio declination of underlying case jurisdiction prohibited under Art. 131 CPC

Şedinţa publică din data de 24 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 14 februarie 2020, sub nr. x/2020, Societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Societatea B. S.R.L. şi Societatea C. S.A., înfiinţarea unei popriri asiguratorii în limita sumei de 2.540.529,02 RON asupra:

1. sumelor de bani datorate debitoarelor Societatea B. S.R.L. şi Societatea C. S.A. de către terţul poprit COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA S.A.;

2. sumelor de bani deţinute în conturile bancare de debitoarele Societatea B. S.R.L. şi Societatea C. S.A.;

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 970 raportat la dispoziţiile art. 953-959 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 153/2020 din 18 februarie 2020, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vâlcea a reţinut că, potrivit art. 970-971 C. proc. civ., popririi asiguratorii îi sunt aplicabile regulile din materia sechestrului asigurator în ceea ce priveşte soluţionarea cererii, inclusiv cele privitoare la competenţă.

Având în vedere că, în materia sechestrului asigurator, competenţa instanţei este stabilită de art. 954 alin. (1) teza I C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a apreciat că, prin prisma acestei dispoziţii legale, atât cererea de sechestru asigurator, cât şi cererea de poprire asiguratorie se judecă de instanţa căreia îi revine competenţa de a soluţiona procesul pe fond în primă instanţă, art. 954 alin. (1) teza I C. proc. civ. stabilind o competenţă teritorială exclusivă.

Tribunalul Vâlcea mai reţine că, în data de 05 februarie 2020, pe rolul aceleiaşi instanţe, a mai fost înregistrată, sub nr. x/2020, şi cererea de chemare în judecată prin care S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea aceloraşi pârâte, în solidar, la plata sumei de 2.540.529,02 RON, reprezentând cheltuieli efectuate de reclamantă pentru susţinerea Asocierii constituite prin Acordul de asociere autentificat sub nr. x/24.11.2015 în vederea executării Acordului contractual nr. x/1537/11.01.2016, precum şi a dobânzii legale, concluzia tribunalului fiind în sensul că, în dosarul aflat în prima instanţă pe rolul Tribunalului Vâlcea şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2020, pretenţiile reclamantei faţă de pârâte decurg din contractul de prestări servicii nr. x/31.10.2016 încheiat între Societatea B. S.R.L., în calitate de beneficiar şi S.C. A. S.R.L. în calitate de prestator.

Amintind faptul că art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte competenţa teritorială de drept comun, respectiv instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, Tribunalul Vâlcea a considerat că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. întrucât, din verificarea contractului de prestări servicii nr. x/31.10.2016, nu s-a identificat vreo clauză care să stabilească locul executării obligaţiei, astfel încât, în opinia instanţei, soluţionarea litigiului de fond înregistrat sub nr. x/2020 se circumscrie regulii generale prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează competenţa teritorială de drept comun, respectiv instanţa de la sediul pârâtului.

Reţinând faptul că sediul pârâtei B. S.R.L. se află în Zalău, judeţul Sălaj, iar dispoziţiile art. 954 alin. (1) teza I C. proc. civ. stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în materia popririi asiguratorii, în temeiul art. 130 alin. (2) şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 21/C din 6 martie 2020, Tribunalul Sălaj, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Sălaj a evocat dispoziţiile art. 970-971 C. proc. civ., reţinând că, în materia sechestrului asigurator, competenţa instanţei este stabilită de art. 954 alin. (1) teza I C. proc. civ., astfel încât, faţă de prevederile art. 971 alin. (1) C. proc. civ., inclusiv cererea de poprire asiguratorie se judecă de instanţa căreia îi revine competenţa de a soluţiona procesul pe fond în prima instanţă, competenţa teritorială fiind exclusivă, de ordine publică.

În considerarea prevederilor art. 953 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Sălaj reţine că, în speţă, creditoarea a făcut dovada formulării unei cereri de chemare în judecată împotriva pârâtelor ce face obiectul dosarului nr. x/2020 având ca obiect "pretenţii", faţă de care, Tribunalul Vâlcea nu s-a dezînvestit prin invocarea excepţiei de necompetenţă, verificarea competenţei putând avea loc, potrivit art. 131 C. proc. civ., doar la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii.

Se mai arată că, instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri privind luarea măsurii popririi asiguratorii trebuie să verifice care este instanţa învestită cu soluţionarea procesului în primă instanţă şi în niciun caz să stabilească competenţa de soluţionare a acelui proces, subliniind faptul că legiuitorul a prevăzut competenţa teritorială exclusivă doar în materia popririi asiguratorii, ca aparţinând instanţei care este competentă să judece procesul în prima instanţă.

În privinţa acţiunii de fond, competeţa teritorială poate fi şi alternativă, de ordine privată, neputând fi invocată de instanţă, din oficiu, aceste verificări putând fi făcute doar de instanţa de fond, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii.

Constatând că, în cauză, competenţa teritorială este de ordine publică şi se determină prin raportare la instanţa care a fost învestită să judece procesul în primă instanţă, în speţă, Tribunalul Vâlcea, faţă de dispoziţiile art. 134 C. proc. civ., Tribunalul Sălaj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 13 martie 2020, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Vâlcea şi Tribunalul Sălaj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Acţiunea are ca obiect înfiinţarea unei popriri asiguratorii în limita sumei de 2.540.529,02 RON asupra sumelor de bani datorate debitoarelor B. S.R.L. şi C. S.A. de către terţul poprit COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA S.A., precum şi asupra sumelor de bani deţinute în conturile bancare de debitoarele pârâte B. S.R.L. şi C. S.A., fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 970 raportat la dispoziţiile art. 953-959 din C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în cazul în care sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat, precum şi în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Potrivit art. 971 alin. (1) C. proc. civ., cererea de poprire asiguratorie se soluţionează în conformitate cu dispoziţiile art. 954-959 C. proc. civ. care se aplică în mod corespunzător, ceea ce înseamnă că, faţă de dispoziţiile art. 954 alin. (1) din acelaşi cod, cererea se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în prima instanţă.

Procedând la analiza motivelor care au stat la baza declinării cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, instanţa supremă constată că, în speţă, Tribunalul Vâlcea a reţinut ca fiind îndeplinite condiţiile de înfiinţare a popririi asiguratorii, creditoarea făcând dovada formulării unei cereri de chemare în judecată împotriva pârâtelor, respectiv cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05 februarie 2020, sub numărul x/2020, având ca obiect "pretenţii".

Cu toate acestea, în loc să se rezume la a constata că aceeaşi instanţă a fost învestită să judece şi procesul în primă instanţă, respectiv dosarul nr. x/2020 având ca obiect pretenţii, cauză în care instanţa nu s-a dezînvestit, Tribunalul Vâlcea a ridicat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea cererii privind înfiinţarea popririi asiguratorii, apreciind că, în dosarul de fond înregistrat sub nr. x/2020, competenţa ar reveni, de fapt, Tribunalului Sălaj, conform dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, în considerarea art. 971 alin. (1), raportat la art. 954 alin. (1) teza I C. proc. civ., inclusiv soluţionarea cererii de înfiinţare a popririi asiguratorii ar fi de competenţa Tribunalului Sălaj.

Având în vedere că o eventuală necompetenţă teritorială nu poate fi valorificată decât în condiţiile şi termenele prevăzute de lege, respectiv doar în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (2)-(3) C. proc. civ., în urma verificărilor efectuate, Înalta Curte constată că, în procesul de fond, nu s-a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Vâlcea.

Prin urmare, raportat la cele anterior arătate cu privire la modalitatea în care a fost invocată excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost ridicată cu nesocotirea dispoziţiilor procedurale incidente, motiv pentru care, în aplicarea dispoziţiilor art. 971 alin. (1) raportat la dispoziţiile art. 954 alin. (1) teza I, art. 131 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Dată în camera de consiliu şi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea greferi instanţei.