Labor dispute over transport reimbursement and moral damages: appeal in rem declared inadmissible due to statutory exclusion

Şedinţa publică din data de 20 martie 2020

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Vaslui, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii COLEGIUL NAŢIONAL CUZA VODĂ HUŞI ŞI UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ HUŞI, a solicitat instanţei obligarea pârâtului la îndeplinirea obligaţiei de a face, în sensul de a depune la dosarul cauzei şi, totodată, să i se comunice la adresa de domiciliu o copie a cererii prin care a solicitat copii ale dosarelor de navetă în baza cărora s-a efectuat decontarea cheltuielilor de transport depuse la secretariatul şcolii în luna martie 2017 şi copii ale dosarelor de navetă depuse în perioada septembrie 2015 - iulie 2017; obligarea pârâtului la calculul, stabilirea şi plata diferenţelor de bani aferente fiecărei luni din perioada septembrie 2015 - iulie 2017 dintre contravaloarea stabilită de legea pentru decontarea cheltuielilor de transport când naveta se face cu autoturismul proprietate personală, respectiv contravaloarea a 7,51 benzină Premium la 100 km parcurşi şi plata efectuată de liceul pârât, respectiv contravaloarea abonamentului pe mijloacele de transport în comun, indexată cu dobânda legală şi indicele inflaţiei.

Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale în valoare de 100.000 de RON, pentru prejudiciul moral suferit pentru neîndeplinirea obligaţiei de "a face", respectiv pentru refuzul de a-i elibera copii ale dosarelor de navetă pe care le-a depus şi în baza cărora s-a efectuat decontarea cheltuielilor de transport.

Prin sentinţa civilă nr. 295 din 22 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Vaslui a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii COLEGIUL NAŢIONAL CUZA VODĂ ŞI UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ HUŞI, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, care, prin decizia nr. 763/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 763/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Intimaţii-pârâţi COLEGIUL NAŢIONAL CUZA VODĂ HUŞI şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI HUŞI au formulat întâmpinari prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 22 noiembrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi prin întâmpinări, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se constată că, în speţă, hotărârea recurată, respectiv decizia civilă nr. 763/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termenul fiind prorogat până la 1 ianuarie 2019 prin O.U.G. nr. 95/2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 (prorogat la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Aceeaşi reglementare este menţinută în prezent, în textul alin. (2) al art. 483 din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin pct. 49, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

De altfel, prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinări de intimaţii-pârâţi COLEGIUL NAŢIONAL CUZA VODĂ HUŞI şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI HUŞI şi va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 763/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţie inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 763/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2020.