Inadmissibility of separate appeal against denial of suspension in revision proceedings under Art. 414 CPC

Şedinţa publică din data de 18 martie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea disjunsă la data de 17 aprilie 2018 din dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj şi înregistrată la aceeaşi dată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, revizuenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele B. S.A.şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 63/2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, având ca obiect deschiderea procedurii la cererea creditorului.

Prin încheierea din 22 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecăţii cauzei, având în vedere că dispoziţiile invocate nu reglementează un caz de suspendare în mod obligatoriu, Curtea reţinând că această măsură este una facultativă şi, prin urmare, în analiza oportunităţii şi necesităţii suspendării cauzei, soluţia pronunţată în prezenta cale extraordinară de atac nu depinde de soluţia ce urmează a se pronunţa în soluţionarea recursului, nefiind întrunite cerinţele legale privind suspendarea facultativă a cauzei.

Prin decizia civilă nr. 320/2018 din 12 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii. A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. A fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare. S-a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 1.000 RON, achitată de către petenta S.C. A. S.R.L. cu recipisa de consemnare nr. x C. din 06.06.2018. A fost obligată revizuenta la plata către intimata B. S.A. a sumei de 2.774,49 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 07 iunie 2018, recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă de la 22 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, acesta fiind depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esenţă, că având în vedere că din prevederile art. 414 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că "asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat", iar legiuitorul nu distinge dacă prin încheiere se respinge sau se admite cererea de suspendare, se impune ca şi respingerea cererii de suspendare să poată face obiectul atacării separate, cu recurs.

Art. 414 alin. (2) C. proc. civ. expune o situaţie de excepţie, în sensul că termenul de declarare a recursului, în cazul în care s-a admis suspendarea este dilatat pe toată durata de suspendare, astfel încât partea interesată poată să-şi exercite dreptul la calea de atac şi în condiţiile în care pe această durată intervin modificări ale situaţiei de fapt care ar putea avea impact asupra măsurii suspendării.

Legiuitorul nu impune nici o restricţie cu privire la posibilitatea de a ataca măsura respingerii cererii de suspendare pe cale separată, iar instanţa de revizuire nu face nicio menţiune cu privire la calea de atac. Totodată, raţiunea acestei posibilităţi rezidă tocmai în faptul că o atare măsura îşi justifică existenţaşiîşi poate produce efectele pe durata judecării cererii de revizuire, atacarea prin recurs, odată cu sentinţa, lipsind practic de efect o asemenea măsura, fiind într-o cale de atac extraordinară, a cărei soluţie nu poate fi atacată.

Ulterior redactării hotărârii de către instanţa de revizuire, recurarea încheierii prin care s-a respins suspendarea cauzei este lipsită de orice interes, deoarece şi în cazul admiterii recursului privind respectiva încheiere, măsura nu ar putea fi pusă în aplicare, suspendarea neproducând practic nici un efect, deoarece judecata este deja finalizată.

Art. 459 alin. (3) C. proc. civ. prevede, în mod imperativ, că recursul se judecă cu prioritate în cazul declarării concomitente a mai multor căi de atac extraordinare.

Instanţa, în motivarea respingerii acestei cererii se rezumă a spune că "art. 453 N. C. proc. civ. nu reglementează un caz de suspendare în mod obligatoriu..", omiţând că art. 412 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede şi alte cazuri de suspendări de drept a judecăţii cauzelor, iar în speţa de faţă un astfel de caz este prevăzut în mod expres de art. 459 alin. (3) C. proc. civ.

În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Intimatele B. S.A. şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ nu au depus întâmpinare.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta S.C. A. S.R.L. a formulat un punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea în principiu a recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 18 martie 2020.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de care constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obţinerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătoreşti.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Conform dispoziţiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului, instanţa se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată separat cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, recursul putând fi declarat atât timp cât durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Prin raportare la art. 414 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare, precum şi cea prin care s-a admis cererea de repunere pe rol nu sunt supuse recursului pe cale separată, ci pot fi atacate doar odată cu fondul, atunci când acest lucru este posibil, în acest sens fiind şi decizia 2/2017 pronunţată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin încheierea din 22 mai 2018, Curtea de Apel Cluj a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., până la soluţionarea recursului ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 459 alin. (3) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 2/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 414 alin. (1) teza I din C. proc. civ., recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata, precum şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei este admisibil, indiferent dacă încheierea de suspendare a fost pronunţată de instanţă într-o cauză în care hotărârea ce urmează a se da asupra fondului este sau nu definitivă.

Or, aceasta nu este incidentă în speţă, deoarece încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare (ori s-a admis cererea de repunere pe rol) nu intră în domeniul de aplicare al art. 414 C. proc. civ., care se referă la suspendarea procesului (încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare ori cea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului), incident procedural asupra căruia instanţa pronunţă o încheiere interlocutorie care poate fi atacată în mod separat cu recurs, la instanţa ierarhic superioară.

Aşadar, încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată odată cu fondul, dacă hotărârea pronunţată şi prin care instanţa se dezînvesteşte este susceptibilă de vreo cale de atac; soluţia decurge din faptul că aceste încheieri sunt încheieri premergătoare, iar atacarea lor odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, este prevăzută de art. 466 alin. (4) C. proc. civ., normă aplicabilă şi în recurs, dacă este cazul, potrivit art. 494 C. proc. civ.

Cum decizia civilă nr. 320/2018 din 12 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, este definitivă, regimul juridic propriu încheierii recurate din perspectiva căilor de atac este cel aplicabil hotărârii ce se pronunţă asupra fondului apelului.

În raport cu dispoziţiile legale evocate, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ., pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2020.