Inadmissibility of cassation appeal in labor dispute where first-instance judgment was subject only to appeal

Şedinţa publică din data de 18 martie 2020

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 25.05.2017 şi înregistrată pe rolul secţiei a II-a de contencios administrativ si Fiscal a Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională de Transport şi Energie Electrică - Transelectrica S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 579/09.05.2017, ca fiind nelegală şi netemeinică, să fie obligată pârâta la plata unei despăgubiri băneşti egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi ce i se cuvin începând cu data introducerii cererii de chemare in judecata si până la data plaţii efective a acestor drepturi salariale, să se dispună reintegrarea sa pe postul deţinut anterior concedierii şi să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 12.09.2017 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ si Fiscal in dosarul nr. x/2017 a fost admisa excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a de contencios administrativ si Fiscal a Tribunalului Bucureşti, fiind declinata soluţionarea acţiunii în favoarea secţiei a VIII-a Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale a Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurări Sociale, la data de 12.10.2017, sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa civilă nr. 706 din 30 ianuarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Transport şi Energie Electrică-Transelectrica S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel A..

Prin decizia nr. 3623/2018 din 24 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia A VII-A pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins apelul formulat de A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii de atac şi, în principal, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, iar, în subsidiar, casarea cu reţinere şi rejudecarea cauzei.

Intimata-pârâtă Compania Naţională de Transport şi Energie Electrică - Transelectrica S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar să se constate nulitatea recursului şi pe fond respingerea acestuia.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă Compania Naţională de Transport şi Energie Electrică - Transelectrica S.A. a formulat un punct de vedere la raport, prin care a arătat că achiesează la concluziile acestuia.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 18 martie 2020.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de care constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 25 mai 2017, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Transport şi Energie Electrică - Transelectrica S.A., anularea deciziei de concediere nr. 579/09.05.2017 şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri băneşti egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate şi a celorlalte drepturi ce i se cuvin începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plaţii efective a acestor drepturi salariale, precum şi reintegrarea sa pe postul deţinut anterior concedierii şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Faţă de natura pretenţiilor deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că acestea izvorăsc dintr-un conflict de muncă.

Conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...)

Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Dosarul este înregistrat după 15.02.2013, dată de la care a intrat în vigoare modificarea art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Conform acestui text de lege, hotărârile instanţei de fond în materia litigiilor de muncă, sunt supuse numai apelului.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Din coroborarea textelor legale invocate, rezultă că decizia nr. 3623 din 24 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3623 din 24 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3623 din 24 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2020.