Damages award for fire-destroyed railway wagon stands as defendant's appeal annulled for failure to state legal grounds.

Şedinţa publică din data de 18 martie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 06.11.2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.N.T.F.C. "CFR Călători" S.A. a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 690.433,16 RON, reprezentând contravaloare pagube înregistrate din cauza incendiului produs la vagonul nr. x, între staţiile Dalgaşi Dragoş Vodă, la data de 11.06.2015, precum şi penalităţi de întârziere până la data achitării pagubei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 753 din 09 mai 2018 Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 690.433,16 RON, reprezentând c/val pagube; a respins cererea de obligare la plata penalităţilor de întârziere, ca neîntemeiată şi a obligat pârâta la plata sumei de 10.509 RON, reprezentând cheltuieli de judecată - taxă de timbru.

Prin decizia civilă nr. 571 din 01 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia netimbrării apelului şi, pe cale de consecinţă, a fost anulat apelul declarat de apelanta-pârâtă societatea A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 753 din 09 mai 2018, ca netimbrat.

Pârâta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Pârâta expune un istoric al relaţiilor contractuale încheiate cu reclamanta, în temeiul cărora a fost demarat prezentul litigiu, precum şi situaţia de fapt şi soluţiile pronunţate de prima instanţă şi de cea de apel.

Arată, de asemenea, că la data de 15.09.2018 a primit comunicarea emisă la data de 11.09.2018 de Curtea de Apel Constanţa, prin care îi era adusă la cunoştinţă obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.254,67 RON, în termen de 10 zile. Prin chitanţa nr. x/19.09.2018 a achitat taxa judiciară de timbru şi a depus dovada achitării acesteia încă din 19.09.2018, însă aceasta nu se regăseşte în dosar.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 485-501 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.N.T.F.C "CFR CĂLĂTORI" S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este legal timbrat, a fost declarat în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, însă este nul, întrucât dezvoltarea criticilor formulate din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în cazurile reglementate de punctele 1- 8 ale textului art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.N.T.F.C "CFR CĂLĂTORI" S.A. a depus un punct de vedere, prin care a achiesat la concluziile raportului întocmit în cauză.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 18 martie 2020, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 571 din 01 noiembrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L.

În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurenta a prezentat situaţia de fapt şi soluţiile pronunţate în cauză, precizând că în apel a achitat taxa de timbru, însă ulterior a constatat că nu se afla la dosarul cauzei chitanţa doveditoare, fără a formula critici de nelegalitate cu privire la decizia împotriva căreia a exercitat recursul.

Atâta vreme cât în dosarul curţii de apel nu se regăseşte dovada plăţii taxei judiciare de timbru, afirmaţia că aceasta a fost achitată, invocată în recurs, nu constituie un motiv de casare care să poată fi încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei, în ce mod aceasta a încălcat sau aplicat greşit dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a anulării recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 571 din 01 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi Fisca

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 571 din 01 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2020.