Pension recalculation appeal annulled for failure to articulate cassation grounds

Şedinţa publică din data de 18 martie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 12.12.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DÂMBOVIŢA şi a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa să dispună obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea sporurilor de acord global obţinute în perioada februarie 1974 - ianuarie 1993, în concordanţă cu certificatul nr. SJANDB - 913 - C din 06.03.2017, eliberat de Serviciul JudeţeanDâmboviţa al Arhivelor Naţionale, care a fost depus la Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.

Prin sentinţa civilă nr. 315/2018 din 21 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, a fost respinsă cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel.

Prin încheierea din 12 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost suspendată judecata apelului, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 24 septembrie 2018, reclamantul A., a declarat recurs împotriva încheierii din 12 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, acesta fiind depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă. A arătat că motivele neprezentării sale la şedinţa de judecată din 12 septembrie 2018 sunt de natura medicală.

Intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DÂMBOVIŢA nu a depus întâmpinare.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este legal scutit de la obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, raportat la dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, a fost declarat în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (2) din C. proc. civ., însă este nul, întrucât dezvoltarea criticilor formulate din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în cazurile reglementate de punctele 1- 8 ale textului art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 18 martie 2020, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin încheierea din 12 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost suspendată judecata apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 315/2018 din 21 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin încheierea atacată, curtea de apel a reţinut că niciuna dintre părţi nu s-a prezentat la strigarea cauzei şi nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul a arătat că nu s-a putut prezenta la termenul din 12 septembrie 2018, din motive medicale, fără a formula critici de nelegalitate cu privire la încheierea împotriva căreia a exercitat recursul.

Atâta vreme cât nu a fost adusă la cunoştinţa instanţei de apel, simpla afirmaţie că a fost în imposibilitatea de prezentare, invocată în recurs, nu constituie un motiv de casare care să poată fi încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei, în ce mod aceasta a încălcat sau aplicat greşit dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. care reglementează instituţia suspendării voluntare şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a anulării recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 12 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 12 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2020.