Appeal annulled as procedurally invalid, preserving RON 454,294 unjust enrichment award.

Şedinţa publică din data de 18 martie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la 17 iulie 2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la restituirea sumei de 454.294 RON, sumă încasată de la societatea reclamantă fără a avea vreun temei legal sau contractual, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 175.567 RON reprezentând penalităţi de întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 709 din 05 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de către Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei civile apelate şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 454.294 RON, încasată de pârâtă fără temei, precum şi la plata sumei de 175.567,13 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate la nivelul dobânzii legale, precum la cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru si onorariu de avocat.

Prin decizia civilă nr. 1953/12 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 709/05.03.2018, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017. A fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă acţiunea. A fost obligată intimata-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 454.294 RON reprezentând despăgubiri civile şi a sumei de 175.567,13 RON reprezentând dobândă legală. A fost obligată intimata-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a cheltuielilor de judecată - fond şi apel - în cuantum de 29.470 RON.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs B. S.R.L..

Recurenta susţine că situaţia reţinută de instanţa de apel nu este întrutotul conformă cu realitatea întrucât nu s-a avut în vedere faptul că intimata nu a formulat apel împotriva hotărârii pronunţate de instanţa penală în dosarul penal nr. x/2015

În cadrul dosarului penal intimata nu a formulat apel şi, deşi s-a constituit parte civilă şi i s-au acordat sume de bani şi în cadrul dosarului penal, a formulat prezenta acţiune, ca atare intimata a uzat de dreptul său de a exercita acţiunea civilă în cadrul dosarului penal, acţiunea de faţă fiind inadmisibilă.

Instanţa de apel a reţinut eronat că instanţa penală a lăsat latura civilă nesoluţionată dar de fapt aceasta a fost dezlegată, în cauză încălcându-se principiul electa una via prin formularea prezentei acţiuni.

Recurenta susţine că, faţă de faptul că nu a fost chemată în judecată în procesul penal, pe latură civilă, că nu a fost pusă în întârziere, că nu au fost raporturi bilaterale, debitul era prescris la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

În opinia recurentei, raţionamentul instanţei de apel nu este valid, pentru că pe de o parte nu reprezintă o repunere în situaţia anterioară, având în vedere că recurenta nu a fost parte în acel proces, iar pe de altă termenul general de prescripţie este depăşit, instanţa de judecată fiind sesizată după împlinirea a trei ani de la data ultimei plăţi.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este legal timbrat, a fost declarat în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, însă este nul, întrucât dezvoltarea criticilor formulate din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în cazurile reglementate de punctele 1- 8 ale textului art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus un punct de vedere la raport, prin care a solicitat instanţei să constate că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a recursului şi a reluat toate argumentele invocate în cererea de recurs.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 18 martie 2020, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului invocată de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., în conformitate cu prevederile art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., asupra căreia a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părţii prin care este exprimată nemulţumirea faţă de soluţia adoptată în apel se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În speţă, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deşi au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

Prin argumentele evocate, recurenta tinde, de o manieră inadmisibilă procedural, la o devoluare a fondului, la stabilirea altei situaţii de fapt, în raport de care să se aprecieze de către instanţa de recurs că nu era posibilă repunerea părţilor în situaţia anterioară, fiind încălcat principiul electa una via deoarece există o hotărâre judecătorească pronunţată de instanţa penală, iar recurenta nu a fost parte în acel proces.

Astfel, criticile care tind la schimbarea situaţiei de fapt reţinute în etapa procesuală anterioară nu pot fi analizate, neîncadrându-se în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Or, în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

Susţinerile potrivit cărora termenul general de prescripţie a fost depăşit, instanţa fiind sesizată după împlinirea a trei ani de la data ultimei plăţi sunt invocate omisso medio pentru prima dată în recurs şi nu pot fi analizate.

Totodată, recurenta-pârâtă reia în cererea de recurs susţinerile ce vizează inexistenţa unui raport obligaţional direct cu intimata, aspecte care constituie critici de netemeinicie ale hotărârii şi care nu mai pot face obiect de analiză în recurs, cale extraordinară de atac.

Din analiza motivelor expuse de recurentă nu se pot desprinde greşelile identificate şi imputate instanţei de apel şi nici încadrarea acestora în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speţă, nu se poate considera că afirmaţiile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţa de apel în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Totodată, criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condiţiile art. 489 alin. (2), (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că motivele invocate nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi, conform prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1953 din 12 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1953 din 12 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2020.