Real estate sale nullity claim based on pre-emption right violation annulled for impermissible merits review

Şedinţa publică din data de 18 martie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 28.03.2016, sub nr. x/2016, declinată prin sentinţa civilă nr. 11994/19.10.2016 în favoarea Tribunalului Constanţa, reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum (U.J. C. civ.) Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comuna Agigea, Primarul Comunei Agigea, Consiliul Local al Comunei Agigea, A. S.R.L. şi B., constatarea nulităţii absolute a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul x/11.11.2011 la BNP C..

Prin sentinţa civilă nr. 2120/20.12.2017, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul B. ca fiind îndreptată împotriva unui subiect de drept lipsit de legitimare procesuală pasivă şi a respins integral, ca nefondată, acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâţii Comuna Agigea, Primarul Comunei Agigea, Consiliul Local Agigea şi A. S.R.L., obligând reclamanta la plata sumelor de 840 de RON - în favoarea pârâtei Comuna Agigea, respectiv 3.000 de RON - către societatea pârâtă A. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariul apărătorului ales).

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum (U.J. C. civ.) Constanţa.

Prin decizia nr. 326 din data de 14 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-A civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins apelul promovat de Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum (U.J. C. civ.) Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 2120/20.12.2017, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi Comuna Agigea, Primarul Comunei Agigea şi Consiliul Local Al Comunei Agigea, A. S.R.L şi B., ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă Comuna Agigea, prin Primar.

Împotriva deciziei nr. 326 din data de 14 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-A civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum (U.J. C. civ.) Constanţa.

Recurenta invocă art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că deşi U.J. C. civ. este proprietara construcţiilor, intimata nu a notificat-o despre intenţia de a scoate la vânzare terenul de sub construcţii.

Cu referire la puterea lucrului judecat invocată în decizia recurată în raport de decizia nr. 33/29.01.2015 din dosarul nr. x/2013, se arată că U.J. C. civ. nu a fost parte în acest dosar ca atare, hotărârea nu îi este opozabilă.

Recurenta arată că a invocat pe cale de excepţie nulitatea absolută a HCL 459/14.12.2010 potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Recurenta invocă şi faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 107 din Legea nr. 1/2005 şi art. 123 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 215/2001 deoarece autoritatea locală a vândut un teren unei societăţi care nu a participat la licitaţie, respectiv A. S.R.L

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimaţii A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului în raport de Decizia nr. 52/2018 a ÎCCJ.

Intimata Comuna Agigea a formulat întâmpinare prin care a susţinut că motivul de nelegalitate invocat, respectiv art. 488 pct. 6 C. proc. civ. este indicat doar formal fără a fi urmat de critici de nelegalitate.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este legal timbrat, a fost declarat în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, însă este nul, întrucât dezvoltarea criticilor formulate din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în cazurile reglementate de punctele 6 şi 8 ale textului art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum (U.J. C. civ.) Constanţa a depus un punct de vedere la raport, prin care a susţinut că motivele invocate în cererea de recurs pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

De asemenea, intimaţii A. S.R.L şi B., precum şi intimaţii Comuna Agigea, Primarul Comunei Agigea, Consiliul Local al Comunei Agigea au depus puncte de vedere la raport, prin care au achiesat la concluziile acestuia, solicitând anularea recursului întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 18 martie 2020, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursurilor.

La termenul din 18 martie 2020, Înalta Curte s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L., pe care o va respinge pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, în contextul publicării în Monitorul Oficial nr. 2 din 3 ianuarie 2019 a deciziei Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, va respinge excepţia, reţinând că admisibilitatea căii de atac a recursului se determină prin raportare la cele statuate de Curtea Constituţională prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României la 20 iulie 2017.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că este vorba de o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic, evaluabilă în bani conform art. 101 alin. (2) C. proc. civ., iar decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 14 iunie 2018, după publicarea în Monitorul Oficial, la 20 iulie 2017, a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a CurţiiConstituţionale, astfel că în prezenta cauză nu este incident pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate şi, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părţii prin care este exprimată nemulţumirea faţă de soluţia adoptată în apel se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În speţă, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deşi au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat formal de către recurenta-reclamantă, deoarece recursul nu cuprinde critici referitoare la nemotivarea sau insuficienta motivare a hotărârii sau critici concrete din care să rezulte caracterul contradictoriu al unor considerente în drept sau acele considerente străine de natura pricinii.

De asemenea, cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin criticile referitoare la aplicarea greşită a prevederilor art. 107 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, recurenta-reclamantă susţine că nu a fost notificată cu oferta de vânzare a terenului, fiindu-i încălcat dreptul de preemţiune, iar contractul de vânzare a fost încheiat cu altă persoană decât cea care a participat la licitaţie.

Aceste susţineri expuse de recurenta-reclamantă sunt în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută în speţă, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, respectiv răspunsul - adresă nr. 607 din 23.07.2010 emis de D., proprietarul cunoscut al bunurilor imobile deţinute pe terenul ce urma a fi scos la licitaţie, aşa cum rezulta din evidenţele comunei Agigea, prin care a comunicat autorităţii locale Primăria comunei Agigea că este de acord ca în schimbul terenului scos la vânzare să primească în compensare un alt teren aflat pe raza aceleiaşi localităţi; acesta nu a înştiinţat Primăria cu privire la transmiterea bunului în patrimoniul recurentei.

Prin urmare, argumentele expuse de către recurenta-reclamantă nu se referă la încălcarea sau aplicarea greşită a prevederilor art. 107 din Legea nr. 1/2005, ci privesc doar aspecte factuale în legătură cu modalitatea de sesizare a societăţii cooperative în vederea exercitării dreptului de preemţiune.

În felul acesta se tinde, de o manieră inadmisibilă procedural, la o devoluare a fondului, la stabilirea altei situaţii de fapt, în raport de care să se aprecieze de către instanţa de recurs că au fost încălcate dispoziţiile legale mai sus evocate, sub aspectul procedurii de exercitare a dreptului de preemţiune.

Totodată, recurenta reia în cererea de recurs susţinerile ce vizează legalitatea procesului-verbal de adjudecare a terenului şi a licitaţiei organizate în acest sens, aspecte care constituie critici de netemeinicie ale hotărârii şi care nu mai pot face obiect de analiză în recurs, cale extraordinară de atac.

Astfel, criticile care tind la schimbarea situaţiei de fapt reţinute în etapele procesuale anterioare nu pot fi analizate, neîncadrându-se în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Or, în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În această situaţie, sancţiunea care intervine este anularea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa (U.J. C. civ. Constanţa) împotriva deciziei civile nr. 326 din 14 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă UNIUNEA JUDEŢEANĂ A COOPERAŢIEI DE CONSUM CONSTANŢA (U.J. C. civ. CONSTANŢA) împotriva deciziei civile nr. 326 din 14 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2020.