Contract resolution dispute: exclusive territorial competence established by loss of defendant's right to raise relative incompetence ex officio

Şedinţa publică din data de 18 martie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti, la data de 23.09.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., rezoluţiunea contractului de vânzare a unui mijloc de transport încheiat la data de 13.04.2019 între părţi, precum şi a actului adiţional la acest contract, încheiat la data de 13.04.2019.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1549-1554 C. civ.

Prin cererea înregistrată la data de 07.01.2019, pârâta a solicitat un termen pentru angajarea unui apărător şi pregătirea apărării, fără a formula întâmpinare.

La primul termen de judecată, din data de 07.01.2020, Judecătoria Găeşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 4 din 7 ianuarie 2020, instanţa a admis excepţia necompetenţei şi a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, având în vedere că aceasta este judecătoria de la sediul pârâtului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 27.01.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 658 din 27 februarie 2020, pronunţată de Judecătoria Giurgiu s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Giurgiu, invocată din oficiu şi s-a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti; s-a dispus înaintarea cauzei pentru soluţionarea conflictului de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut că, în speţă, este vorba de o competenţă teritorială relativă, iar nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, instanţa sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă.

Mai mult, s-a reţinut că potrivit art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situaţia necompetenţei de ordine privată, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declinarea competenţei. A fortiori, dacă nici chiar reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată, nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente, cu atât mai puţin poate interveni instanţa în alegerea făcută de părţi.

Or, în cauză, Judecătoria Găeşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, deşi pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză, ci a solicitat chiar un termen pentru angajarea unui apărător.

Instanţa a apreciat că invocarea excepţiei necompetenţei trebuie făcută strict în limitele prevăzute de lege şi că, atunci când aceste condiţii restrictive nu sunt întrunite, orice neregularitate privind competenţa se acoperă şi ea rămâne câştigată definitiv instanţei iniţial învestite, operând ca o prorogare de competenţă. Ca atare, prin neinvocarea în termenul legal şi de către titularii acestei prerogative, competenţa devine una exclusivă, deoarece părţile nu o mai pot înlătura (art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.)

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul a învestit Judecătoria Găeşti cu o acţiune în rezoluţiunea unui contract de vânzare-cumpărare a unui mijloc de transport şi a actului adiţional la acest contract şi obligarea pârâtei la plata daunelor interese, în cauză fiind aplicabile, după caz, atât dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa de la domiciliul/sediul pârâtului, cât şi dispoziţiile art. 113 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, cererea se poate formula şi la instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

Fiind vorba de o competenţă teritorială cu caracter de ordine privată, sunt incidente dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe." În caz contrar, instanţa sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă, excepţie pe care instanţa nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului rezultă că pârâta B. S.R.L. nu formulat întâmpinare şi nu a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Găeşti.

Art. 208 alin. (1) C. proc. civ. dispune că:

"întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel".

Raportat la obiectul prezentului dosar, se constată că nu există o dispoziţie legală expresă din care să rezulte că întâmpinarea în această situaţie nu este obligatorie.

Totodată, la termenul din 7 ianuarie 2020, Judecătoria Găeşti a invocat din oficiu şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., excepţia necompetenţei sale teritoriale.

Astfel, având în vedere că reclamantul a înţeles să învestească Judecătoria Găeşti cu rezolvarea acţiunii sale, iar pârâtul nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., devin incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Aceasta semnifică faptul că prin manifestarea de voinţă în sens procesual de a înregistra pe rolul Judecătoriei Găeşti acţiunea de rezoluţiune a contractului încheiat în raza sa teritorială (aşa cum rezultă din contract, respectiv data şi locul încheierii actului: 13.04.2019, Găeşti- dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Găeşti), această instanţă a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanţă posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) procedură civilă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2020.