Competence for non-repayable public funding contract disputes under Law No. 101/2016 versus administrative jurisdiction

Şedinţa publică din data de 18 martie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe la data de 29.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI - DEPARTAMENTUL PENTRU RELAŢII INTERETNICE, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 29.940 RON plus dobânda legală reprezentând cheltuieli decont, aferente contractului de finanţare nr. x/10.07.2018 încheiat între părţi, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 20.02.2019, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată pe pârâtul SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI şi pe pârâtul DEPARTAMENTUL PENTRU RELAŢII INTERETNICE.

Prin sentinţa civilă nr. 1079/2019 din 14 mai 2019, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora competenţa aparţine instanţei civile de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante, respectiv sediul pârâtelor.

Dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 31.05.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 4459/2019 din 28 iunie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi s-a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe; s-a dispus înaintarea cauzei pentru soluţionarea conflictului de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 98/2016 şi nici cele ale Legii nr. 101/2016, având în vedere dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 24/2000, precum şi lipsa unei reglementări a situaţiei juridice a normei de trimitere din Legea 350/2005 în cuprinsul O.U.G. nr. 34/2006 prin care a fost abrogată O.U.G. nr. 60/2001.

Totodată, a apreciat că simpla trimitere în preambulul contractului la Legea nr. 98/2016 nu este suficientă, deoarece domeniul de aplicare al legii este stabilit de către aceasta, iar nu de către părţi. Or, dispoziţiile Legii 350/2005 nu se completează cu Legea nr. 98/2016 şi nici cu Legea nr. 101/2016, având în vedere lipsa reglementării situaţiei juridice a normei de trimitere.

În consecinţă, instanţă a constatat că devin incidente prevederile din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi, faţă de prevederile coroborate ale art. 2 alin. (1) lit. c) şi c)1), art. 8 alin. (2) teza finală şi ale art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a apreciat că instanţa competentă este Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a învestit Judecătoria Sfântu Gheorghe cu o acţiune în pretenţii, întemeiată expres pe dispoziţiile Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, modificată şi completată.

Conform art. 39 din Legea nr. 350/2005, "actele sau deciziile care determină ori sunt rezultatul încălcării prevederilor prezentei legi pot fi atacate în temeiul dispoziţiilor art. 80-83, art. 85-91 şi ale art. 93-96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/2002, cu modificările şi completările ulterioare."

În cuprinsul Legii nr. 350/2005 se fac numeroase trimiteri concrete la anumite prevederi ale O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 212/2002, care erau aplicabile şi în materia contractelor de finanţare nerambursabilă.

Însă, O.U.G. nr. 60/2001 a fost abrogat de O.U.G nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. La rândul său, O.U.G. nr. 34/2006 a fost abrogată în cursul anului 2016, normele de trimitere din Legea nr. 350/2005 putând fi socotite ca făcând trimitere la cadrul legal în vigoare ce stabileşte regimul achiziţiilor publice.

Prin urmare, legea în vigoare aplicabilă în speţă este Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, iar actul normativ aplicabil soluţionării litigiilor ce derivă din executarea contractelor de achiziţii publice este Legea nr. 101/2016.

Art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, text nou introdus în cuprinsul legii prin Legea nr. 212/2018, statuează că:

"procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

În conformitate cu art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Pentru a verifica aplicabilitatea art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, trebuie aşadar stabilită data începerii procesului.

Aceasta este data sesizării Judecătoriei Sfântu Gheorghe, respectiv 29 ianuarie 2019.

De aceea, în speţă sunt incidente noile dispoziţii ale art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, introduse prin Legea nr. 212/2018, care stabilesc în prezent competenţa instanţelor civile de drept comun în soluţionarea litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative.

Având în vedere atât obiectul cererii, cât şi faptul că sediul autorităţilor pârâte se află în Bucureşti, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) procedură civilă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2020.