Appeal against dismissal of action to annul arbitral award barred by non-retroactivity of post-filing amendment expanding appeal rights

Şedinţa publică din data de 17 martie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă, la 2 septembrie 2016, sub dosar nr. x/2016, reclamanta ICIM Arad S.A. prin administrator special A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad prin Primar, a solicitat instanţei obligarea pârâtului:

- la plata sumei de 4.404.965,29 RON, reprezentând rest din garanţia de bună execuţie;

- la plata unor penalităţi de întârziere calculate până la data plăţii efective;

- cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1523 lit. d) din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, art. 194 şi urm. din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 14 decembrie 2016, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a suspendat soluţionarea acţiunii civile formulate de reclamanta ICIM Arad S.A., în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului arbitral nr. x/2016 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, la 8 septembrie 2016, sub dosar nr. x/2016, reclamanta ICIM Arad S.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad prin Primar, a solicitat instanţei obligarea pârâtului la plata sumei de 4.404.965,29 RON, reprezentând rest din garanţia de bună execuţie; la plata unor penalităţi de întârziere calculate până la data plăţii efective; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1523 lit. d) din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, art. 194 şi urm. din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 167 din 15 martie 2017, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României la 29 martie 2017 sub dosarul arbitral nr. x/2017 (fost 134/2016).

La 7 iunie 2018, B. S.R.L. a depus la dosar cerere de intervenţie accesorie în susţinerea acţiunii arbitrale formulate de reclamanta ICIM Arad S.A.

Prin încheierea de şedinţă din 7 iunie 2018, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a respins ca inadmisibilă cerere de intervenţie accesorie.

Prin sentinţa arbitrală nr. 65 din 21 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta ICIM Arad S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei arbitrale nr. 65 din 21 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a declarat acţiune în anulare reclamanta ICIM Arad S.A., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub dosar nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 116/F din 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamanta ICM Arad S.A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta ICM Arad S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi casarea hotărârii atacate.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că în mod eronat instanţa a reţinut că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 608 lit. g) şi h) din C. proc. civ.

Privitor la critica vizând dispoziţiile art. 608 lit. g) din C. proc. civ. s-a arătat că raţionamentul instanţei de apel este eronat cât timp motivarea instanţei arbitrale ocoleşte elemente esenţiale ale cererii arbitrale, spre exemplu, incidenţa legii insolvenţei în speţa dedusă judecăţii.

Chestiunile referitoare la nemotivarea hotărârii arbitrale au fost expuse în faţa instanţei de apel, care a oferit o justificare la fel de generală, respectiv faptul că simpla nemulţumire a reclamantei cu privire la soluţia pronunţată, respectiv neînsuşirea de către instanţă a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate lipsei motivelor, în sensul prevederilor art. 608 lit. g) din C. proc. civ.

Referitor la critica vizând soluţia instanţei cu privire la faptul că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., recurenta a susţinut că sunt încălcate dispoziţiile art. 253 şi următoarele din Codul comercial în vigoare la data încheierii contractului, precum şi cele specifice Legii procedurii insolvenţei.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, în opinia recurentei dispoziţiile art. 253 şi următoarele Codul comercial, în vigoare la data constituirii asocierii în participaţiune au un caracter imperativ, similar actualelor dispoziţii similare din C. civ., prevăzute de art. 1949-1953, ce reglementează aceeaşi instituţie.

Din motivarea finală a hotărârii atacate reiese fără dubiu caracterul profund greşit al soluţiei Tribunalului Arbitral, care contravine dispoziţiilor imperative ale art. 253 Codul comercial, sub imperiul căruia a fost constituită asocierea în participaţiune, cât şi art. 1949-1954 C. civ.

Recurentul susţine că, în mod greşit instanţa de apel a apreciat că instanţa arbitrală nu a putut analiza încălcarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) şi art. 49 din Legea nr. 85/2006, întrucât acestea erau aspecte care vizau nulitatea absolută a actului adiţional, iar instanţa arbitrală nu a fost învestită cu aceasta faţă de obiectul cererii de chemare în judecată.

S-a mai arătat că, raportat la faptul că procedura insolvenţei a fost deschisă la 2 mai 2012, actul adiţional putea produce efecte doar în cadrul trasat de dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privitoare la plata creanţelor născute anterior sau ulterior deschiderii procedurii. Recurenta consideră că aceasta este premisa de la care instanţa trebuia să analizeze voinţa părţilor în ceea ce priveşte modalitatea în care s-ar fi pus în aplicare dispoziţiile actului adiţional.

Mai susţine recurenta că, în mod greşit curtea de apel a concluzionat că tribunalul arbitral a interpretat actul conform voinţei părţilor, întrucât aceasta ar însemna că voinţa părţilor a fost eludarea dispoziţiilor legale imperative, conduită pe care reclamanta o neagă cu vehemenţă.

Menţionează că prin actul adiţional nr. x, recurenta-reclamantă nu a acceptat realizarea unei compensări cu orice penalitate, născută în orice moment al derulării contractului.

Concluzionând, recurenta-reclamantă arată că trebuia să se reţină de către instanţa de apel faptul că o creanţă împotriva unei debitoare în insolvenţă va trebui, în mod imperativ, să urmeze parcursul prescris de legiuitor în cadrul Legii nr. 85/2006 privind procedurile de insolvenţă, care guvernează activitatea de faliment a reclamantei, iar ignorarea normelor de drept arătate reprezintă un motiv de nulitate, subsumat dispoziţiile art. 608 lit. g) din C. proc. civ.

Intimatul-pârât Municipiul Arad prin Primar, a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de recurs ce ar putea fi subsumate art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din acelaşi cod, întrucât recurenta nu a indicat regulile de procedură şi nici normele de drept material încălcate.

Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia, întrucât în mod corect s-a reţinut că argumentele reclamantei nu susţin motivul prevăzut de art. 608 lit. g) din C. proc. civ. şi că hotărârea arbitrală nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţiile imperative ale legii, nefiind incident motivul prevăzut de art. 608 lit. h) din acelaşi Cod.

Recurenta-reclamantă ICM Arad S.A. prin lichidator judiciar Consorţiul format din Expert S.P.R.L. şi Casa De Insolvenţă Transilvania Filiala Timiş, a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului, întrucât acesta a fost motivat, iar argumentele intimatului-pârât sunt fără suport real.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 3 decembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Din lucrările dosarului şi din verificările instanţei se constată că, la data de 08.09.2016, la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, reclamanta ICIM Arad S.A. prin administrator special A. a înregistrat, sub nr. x/08.09.2016, o cerere de arbitrare în contradictoriu cu Municipiul Arad prin Primar, formându-se dosarul arbitral nr. x/2016.

Dosarul nr. x/2016, între aceleaşi părţi, declinat prin sentinţa civilă nr. 167 din 15 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă, a fost înregistrat la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x/29.03.2017 şi a stat la baza dosarului nr. x/2017, acesta din urmă preluând actele procedurale preliminare deja îndeplinite de secretariatul instanţei arbitrale, printre care şi depunerea şi comunicarea acţiunii şi a întâmpinării, nominalizarea arbitrilor, şi partea din taxele arbitrale deja plătite de către reclamantă în dosarul nr. x/2016.

Prin Actul de înştiinţare din 17.07.2017, emis de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, aflat la filele x din vol. III al dosarului nr. x/2017, părţile sunt înştiinţate asupra faptului că actele dosarului x/2017 (fost dosar nr. x/2016) cuprind toate înscrisurile depuse în dosarul nr. x/2016, inclusiv întâmpinarea depusă de pârâtă şi precizările reclamantei.

În concluzie, instanţa arbitrală a fost învestită prin cererea înregistrată la 08.09.2016, dată la care a fost pornită acţiunea arbitrală, numerele de dosar atribuite fiind doar o formalitate în succesiunea depunerii actelor de procedură.

Recursul este formulat împotriva sentinţei civile nr. 116/F din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale nr. 65 din 21 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Dispoziţiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data la care a fost pornită acţiunea arbitrală (8 septembrie 2016, conform dovezii de la fila x al dosarului nr. x/2017) prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului."

Potrivit art. 27 C. proc. civ.:

"hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul", ceea ce înseamnă că legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că acţiunea arbitrală a fost înregistrată la data de 8 septembrie 2016 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Bucureşti, la momentul înregistrării acţiunii fiind în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare, împotriva sentinţei civile nr. 116/F din 18 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul recursului dedus judecăţii are caracter definitiv de la pronunţare, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Instanţa de control judecătoresc arbitral a dat o calificare greşită căii de atac şi posibilităţii exercitării acesteia, statuând, în mod greşit, posibilitatea atacării cu recurs a sentinţei pronunţate.

Înalta Curte reţine că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Aşa fiind, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarate de reclamanta S.C. ICM Arad S.A. prin lichidator judiciar consorţiul format din Expert S.P.R.L. şi Casa de Insolvenţă Transilvania Filiala Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 116/F din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. ICM Arad S.A. prin lichidator judiciar consorţiul format din Expert S.P.R.L. şi Casa de Insolvenţă Transilvania Filiala Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 116/F din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 martie 2020.