Inadmissibility of post-appellate extraordinary appeal against final definitive judgment under exclusive statutory remedy framework
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's exception of inadmissibility and dismissed the plaintiff's extraordinary appeal, thereby leaving the Court of Appeal's decision dismissing the underlying civil action intact. The dispute involved a claim for specific performance of a renewed contract, which was rejected by the lower courts; the plaintiff subsequently filed a "cancellation appeal" (recurs în anulare) against the appellate decision, which the defendant opposed on grounds of inadmissibility. The Supreme Court determined that the appealed appellate decision was final and definitive, constituting the final stage of the ordinary appeal process; consequently, because a judicial decision is subject only to the legal remedies provided by law and the right to appeal a specific judgment can be exercised only once, the plaintiff was no longer entitled to challenge the final decision through an additional extraordinary appeal, rendering the filed remedy inadmissible under Articles 457, 460, 483, 488, 493, and 634 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 460 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of post-appellate extraordinary appeal against final definitive judgment under exclusive statutory remedy framework: Împotriva acestei decizii a declarat "recurs în anulare" reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 17 martie 2020
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj, la 3 august 2016, sub dosar nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. "B." S.A. Lugoj, să se dispună obligarea pârâtei de a se conforma dispoziţiilor contractului încheiat între părţi, reînnoit sub nr. x din 5 august 2015.
Prin sentinţa civilă nr. 3366 din 6 decembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2016, s-au respins excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune şi autorităţii lucrului judecat şi s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. "B." S.A. Lugoj.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş.
Prin decizia civilă nr. 1031/NLP/A din 3 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3366 din 6 decembrie 2016 a Judecătoriei Lugoj.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 18/R din 29 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin decizia nr. 2575 din 7 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2016*, la 22 august 2018.
Prin decizia civilă nr. 35/R din 11 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1031/NLP/A din 3 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat "recurs în anulare" reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a prezentat situaţia de fapt, reluând motivele care au generat situaţia litigioasă dintre părţi. S-a mai susţinut că decizia este criticabilă, deoarece în faţa instanţei de recurs au fost prezentate dovezi clare, fiind încălcat rolul activ al judecătorului.
Intimata-pârâtă S.C. "B." S.A. Lugoj, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, deoarece reclamantul nu are calitatea de a promova un recurs în interesul legii, intitulat eronat ca fiind recurs în anulare.
La 26 august 2019, recurentul-reclamant A. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea argumentelor invocate de intimata-pârâtă.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 3 decembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.
Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că nu este de acord cu punctul de vedere al magistratului-asistent.
Intimatul-pârât, prin punctul de vedere la raport, a achiesat la soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Cu titlu preliminar, având în vedere scopul urmărit de parte prin declararea prezentei căi de atac, precum şi indicarea ca temei de drept al cererii a art. 483 alin. (1)-(3) şi 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea are ca obiect recursul împotriva deciziei nr. 35/R din 11 februarie 2019, pronunţată în recurs de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În virtutea art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii", iar potrivit tezei finale a alin. (2) al aceluiaşi articol, "hotărârea este definitivă de la pronunţare".
Astfel, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu mai este susceptibilă de a fi supusă unei alte căi de atac extraordinare a recursului.
Dispoziţiile art. 460 alin. (1) din C. proc. civ. dispun că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, or reclamantul a uzat deja de acest drept, soluţia în calea de atac a recursului fiind obţinută în mod definitiv prin decizia civilă nr. 35/R din 11 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei". Această regulă are valoare de principiu constituţional, iar dispoziţiile art. 129 din Constituţie arată că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să respingă ca inadmisibil recursul împotriva deciziei civile nr. 35/R din 11 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât S.C. "B." S.A. Lugoj, prin întâmpinare.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 35/R din 11 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 martie 2020.