Inadmissibility of cassation appeal in labor dispute regarding judicial auxiliary salary increases

Şedinţa publică din data de 17 martie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la 21 februarie 2017, sub dosar nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Mureş, Curtea de Apel Târgu-Mureş, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat să se dispună:

- obligarea pârâţilor la plata în favoarea reclamanţilor a diferenţelor de drepturi salariale, reprezentând majorările succesive şi cumulative ale salariilor de bază, în procent total de 18%, precum şi de 7%, începând cu 1 decembrie 2013, precum şi în continuare (pentru reclamanta A., numai până la 16 noiembrie 2016, iar pentru reclamanta F., numai începând cu 18 ianuarie 2016);

- obligarea pârâţilor la plata actualizării în funcţie de rata inflaţiei a diferenţelor salariale de mai sus, calculate începând cu data scadenţei lunare a fiecărei diferenţe şi până la data plăţii integrale a debitului;

- obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale de mai sus cu adăugarea dobânzii legale, calculate începând cu data scadenţei lunare a fiecărei diferenţe şi până la data plăţii integrale a debitului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 3/2006, O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 11/2007, O.G. nr. 24/2000, O.G. nr. 137/2000, O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 20/2016, art. 253 alin. (1) şi (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul muncii, decizia nr. 23/2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale.

Prin sentinţa civilă nr. 159/2018 din 1 martie 2018, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 1 decembrie 2013 - 20 februarie 2014.

Totodată, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţi, în sensul că au fost obligaţi pârâţii la plata diferenţelor privind drepturi salariale, reprezentând majorarea indemnizaţiilor de bază brute lunare în cuantum procentual de 18% şi 7%, diferenţe calculate astfel: pentru reclamanţii B., C., D. şi E. începând cu 21 februarie 2014, precum şi în continuare, până la încetarea condiţiilor de acordare a acestei majorări; pentru reclamanta A. începând cu 21 februarie 2014 şi până la 16 noiembrie 2016; pentru reclamanta F. începând cu 18 ianuarie 2016 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor de acordare a acestei majorări.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus ca la diferenţele de drepturi salariale mai sus menţionate să se adauge şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenţei lunare a fiecărei diferenţe şi până la plata integrală a debitului.

Celelalte pretenţii ale reclamanţilor au fost respinse ca fiind prescrise.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Ministerul Justiţiei, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Prin decizia civilă nr. 6/A din 16 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 159 din 1 martie 2018 a Tribunalului Mureş, secţia Civilă, fiind schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii în parte a acţiunii precizate de reclamanţii A., B., C., D. şi E. şi obligării pârâţilor să plătească reclamanţilor A., B., C., D. şi E. diferenţele de drepturi salariale reprezentând majorarea indemnizaţiilor de bază brute lunare cu procentul de 18% pentru perioada 21 februarie 2014 - 1 octombrie 2016.

Totodată, au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantei F. diferenţele de drepturi salariale reprezentând majorarea indemnizaţiilor de bază brute lunare cu procentul de 18% pentru perioada 9 aprilie 2015-1 octombrie 2016.

Au fost respinse restul pretenţiilor şi menţinute soluţiile date excepţiilor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D. şi E., în temeiul dispoziţiilor 483 alin. (1), art. 461 alin. (1) şi art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, s-a arătat că în decizia recurată există contradictorialitate între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii conduce la o anumită soluţie, respectiv cea de respingere a apelului, iar în dispozitiv soluţia este cea de admitere a apelului.

Sub acest aspect, s-a arătat că din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate reiese că a fost respins ca nefondat apelul pârâtului Ministerul Justiţiei şi că soluţia criticată pe calea apelului este legală şi temeinică, însă în dispozitivul hotărârii s-a dispus soluţia de admitere a apelului.

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de reclamanţii A., B., C., D. şi E., întrucât decizia recurată a fost pronunţată în apel într-un litigiu privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârile pronunţate în această materie sunt supuse numai apelului, hotărârea dată de instanţa de apel fiind definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi de atac, chestiune a cărei soluţionare face de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Acţiunea introductivă are ca obiect plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, prin care reclamanţii, în calitate de personal auxiliar şi conex în justiţie, au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Mureş, Curtea de Apel Târgu-Mureş, la plata unor diferenţe de drepturi salariale şi actualizarea sumelor ce le revin în funcţie de rata inflaţiei.

Recursul vizează decizia civilă nr. 6/A din 16 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 159 din 1 martie 2018 a Tribunalului Mureş, secţia Civilă.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "conflictele de muncă".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede că "hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului", iar dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii statuează că "hotărârile pronunţate în fond sunt definitive".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 6/A din 16 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit principiului legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. împotriva deciziei civile nr. 6/A din 16 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiţiei prin întâmpinare.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. împotriva deciziei civile nr. 6/A din 16 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 martie 2020.