Negative jurisdictional conflict over labor litigation competence after suspension of judicial reorganization authorizing cross-section specialized panels

Şedinţa publică din data de 17 martie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub dosar nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva şi Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului Regia Naţională a Pădurilor Romsilva la integrarea sa, prin repunerea efectivă în funcţia de Director General al RNP - ROMSILVA; obligarea pârâtului Regia Naţională a Pădurilor Romsilva la plata despăgubirilor pentru perioada 19 iunie 2013, a încetării raporturilor de muncă, şi până la momentul reintegrării sale, efective şi formale, în funcţia de Director General al R.N.P. - ROMSILVA, respectiv a salariului de bază indexat, majorat şi reactualizat, a primelor de performanţă corespunzătoare, precum şi a celorlalte drepturi prevăzute în legi speciale (precum indemnizaţia de grad profesional şi riscul de serviciu) şi în contractul colectiv de muncă (uniformă de serviciu, drept de competenţă etc.); obligarea pârâtului Regia Naţională a Pădurilor Romsilva la realizarea cuvenitelor modificări în Registrul General al Salariaţilor, în sensul consemnării şi înregistrării perioadelor efectiv lucrate, în baza contractului individual de muncă, la angajatorul Director General al RNP - ROMSILVA; obligarea pârâtului Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor la emiterea actelor şi la realizarea formalităţilor, precum şi a menţiunilor şi înregistrărilor interesând integrarea sa, respectiv reluarea activităţii şi repunerea sa în situaţia anterioară emiterii Ordinului nr. 1575 din 19 ianuarie 2013.

Prin sentinţa civilă nr. 10807/25.11.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, iar prin sentinţa nr. 1567 din 30.06.2017 a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Dâmboviţa.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/06.07.2017*, la secţia I Civilă.

Prin sentinţa nr. 1230 din 8 iulie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a luat act că prin încheierea de şedinţă din 18.10.2017 pronunţată în primul ciclu procesual, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2581/16.07.2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2013, iar prin decizia de rejudecare nr. 3109/13.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus exclusiv anularea sentinţei nr. 327/21.02.2018 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, a constatat tardivitatea cererii completatoare depusă de reclamant la termenul din 16.03.2017 şi a respins capătul de cerere privind constatarea existenţei contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, începând cu data de 17.04.2001; a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 223/07.07.2003 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, invocată de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi a respins restul capetelor de cerere formulate de reclamant.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, complet LM 25 A III, la 31 iulie 2019.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2019, pronunţată de completul mai întâi învestit al secţiei I Civile nr. LM 25 A III, s-a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a completului de judecată şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelului, în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare a suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut, examinând excepţia necompetenţei funcţionale invocată din oficiu, că obiectul cererii introductive îl constituie "obligaţia de a face", respectiv obligarea pârâţilor de a îl integra pe reclamant pe postul şi în funcţia deţinute anterior încetării raporturilor de muncă, reluarea activităţii şi acordarea drepturilor cuvenite până la reintegrarea efectivă şi realizarea înregistrărilor birocratice şi formale corespunzătoare, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 231 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, acesta constituie un litigiu de muncă, de competenţa de soluţionare în primă instanţă reglementată de dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii şi art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale constituite la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor.

În ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată, curtea de apel a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege şi de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civile şi a reţinut că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere a Curţii de Apel Ploieşti a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale (măsură fundamentată pe existenţa unei disproporţii vădite de activitate între secţiile non-penale, în detrimentul secţiei I Civilă, precum şi a unui deficit de judecători la această din urmă secţie), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.

Aşadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civilă.

Astfel, prin sentinţa nr. 554/21.08.2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

Întrucât sentinţa menţionată este executorie, se ridică problema efectelor acesteia în prezenta cauză.

Completul subliniază că, raportat la dispoziţiile art. 482, cu referire la art. 131 din C. proc. civ., la primul termen de judecată din faţa instanţei de apel la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, judecătorii trebuie să îşi verifice competenţa.

Ca urmare, apreciază că este lipsită de relevanţă împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înfiinţat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiţi au efectuat procedura de regularizare în dosar, momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131, precizat.

Apoi, instanţa consideră că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că în prezent dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.

Curtea subliniază, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 7 şi 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, că doar colegiul de conducere are competenţa legală de a stabili componenţa secţiilor/completelor şi de a muta judecătorii dintr-o secţie în alta, iar nu preşedintele instanţei, acesta din urmă având posibilitatea înfiinţării completelor specializate în cadrul unei secţii, cu o componentă deja stabilită de colegiu. Or, acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii. Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii amintiţi au fost trecuţi (şi) în secţia I civilă şi le-a fost atribuită competenţa funcţională specială de a soluţiona litigii de muncă.

Aşadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, ele sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.

De altfel, concluzia ultimă este dovedită şi de faptul că, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei I Civilă - completul 18 ACIV la data de 18.11.2019.

Astfel învestit, cel de-al doilea complet al aceleiaşi secţii, prin încheierea din 16 ianuarie 2020, a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a completului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două completuri; a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În fundamentarea acestei hotărâri, cel de-al doilea complet a reţinut următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie un litigiu de muncă.

Prin hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.

În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Prin sentinţa nr. 554/21.08.2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

Întrucât sentinţa menţionată este executorie, se ridică problema efectelor acesteia în prezenta cauză. Se reţine şi că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării iar actele administrative menţionate mai sus şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

Cauza a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554/21.08.2019. În aceste condiţii, instanţa apreciază că suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Dacă instanţa legal învestită iniţial ar trebui să se dezînvestească ar însemna a reveni asupra efectelor unui fapt trecut - actul de învestire a instanţei - chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârşite anterior n-ar fi desfiinţate prin efectul noii situaţii juridice, ci menţinute.

Instanţa precizează că, potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197 iar în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate.

În cauza pendinte, completul iniţial învestit a procedat la o asemenea verificare de competenţă în faza de regularizare a cererii şi nu a constatat vreo situaţie care să atragă necompetenţa sa, săvârşind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desfiinţate.

Instanţa reţine că, pe cale de consecinţă, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I Civile.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se observă că sunt întrunite condiţiile conflictului negativ de competenţă, având în vedere declinările reciproce pronunţate în aceeaşi cauză de completurile Curţii de Apel Ploieşti, fiind disputată competenţa specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluţionarea unui litigiu de muncă şi asigurări sociale.

Este adevărat că prin dispoziţiile art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce priveşte necompetenţa specializată a instanţei, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanţă se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secţiei specializate din instanţa respectivă.

Chiar şi în această situaţie, completul căruia i s-a repartizat cauza îşi păstrează posibilitatea de a-şi invoca necompetenţa materială procesuală în funcţie de obiectul şi natura litigiului, potrivit art. 130, 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul sectiei I Civilă, învestit, de altfel, cu soluţionarea litigiului ca instanţă de control judiciar, în apel.

Cu privire la competenţa specializată a acestui complet, se reţine că prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale tuturor secţiilor care nu erau penale din cadrul instanţei.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înfiinţate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secţii ale instanţei.

Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispoziţiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor şi a procedurii de determinare a specializării şi, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective şi, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecinţă, competenţa exclusivă de a soluţiona litigiile de muncă şi asigurări sociale.

Argumentele primului complet învestit cu soluţionarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci exclusiv chestiunea litigioasă a nelegalităţii sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competenţă.

Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluţionarea cauzei îi revenea competenţa specializată în raport cu obiectul şi natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunţarea sentinţei civile nr. 554/21.08.2019 a Tribunalului Argeş, secţia I civilă.

Înalta Curte reţine că hotărârile menţionate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curţii de apel şi prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.

Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluţiei de suspendare se menţin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.

Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă şi asigurări sociale înregistrate ulterior altor completuri specializate din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atâta timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat iniţial dosarul şi-a păstrat funcţionalitatea, în sensul programării în şedinţele de judecată, în vederea soluţionării cauzelor cu care a fost învestit.

Suspendarea executării este o măsură provizorie care îşi produce efectele odată cu pronunţarea instanţei de contencios administrativ la 21.08.2019, în timp ce învestirea primului complet de judecată specializat este un fapt epuizat, care s-a realizat anterior, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată şi repartizarea în data de 31.07.2019, acestui complet revenindu-i competenţa de soluţionare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum şi a continuităţii, potrivit art. 19 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte argumentul că, urmare a suspendării judecătoreşti menţionate anterior, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7 din 22 august 2019, completurile nou înfiinţate au fost blocate de la repartizare, Curtea reţine că acest aspect nu poate influenţa competenţa respectivului complet.

Repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este reglementată printr-o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanţie în plus independenţei judecătorului şi imparţialităţii actului de justiţie şi nu i se poate aduce atingere prin norme de organizare internă la nivel administrativ, iar competenţa completului astfel învestit nu poate fi afectată, raportat la dosarele repartizate acestuia anterior datei de 22 august 2019.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competenţa reglementată prin dispoziţii de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanţei, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că revine competenţa de soluţionare a cauzei completului iniţial învestit din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 martie 2020.