Appeal annulled as procedurally invalid; services payment award of 7,724.34 RON affirmed.

Şedinţa publică din data de 12 martie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la 25 martie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. - Întreprindere Familială a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 27.432,18 RON reprezentând pretenţii în legătură cu modul de execuţie a contractelor comerciale desfăşurate între ei, suma de 58.453,38 RON penalităţi de întârziere contractuale, suma de 386.825,85 RON cu titlul de daune interese şi penalităţi datorate executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

Prin sentinţa civilă nr. 449 din 15 martie 2018 Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea în pretenţii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvenţă - reprezentată prin administrator special C. şi administrator judiciar D. - Cabinet Individual de Insolvenţă, în contradictoriu cu pârâta B. - Întreprindere Familială.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. şi administrator judiciar E..

Prin decizia civilă nr. 63/2019 din 13 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. şi administrator judiciar E. împotriva sentinţei civile nr. 449 din 15 martie 2018 Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, pe care a schimbat-o în parte şi, în consecinţă: a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost obligată pârâta B. - I.F. la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 7.724,34 RON - contravaloarea serviciilor de aerare şi tarare efectuate în baza contractului de prestări servicii cereale CRB 120/19.06.2013, au fost respinse restul pretenţiilor ca nefondate; a fost obligată apelanta reclamantă la plata către intimata pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON, proporţional cu pretenţiile respinse în faza procesuală a apelului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. - Întreprindere Familială.

Prin memoriul de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi în rejudecare, respingerea apelului formulat de reclamantă, cu consecinţa respingerii în întregime a cererii de chemare în judecată.

În argumentarea memoriului de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - respectiv a prevederilor din C. civ., referitoare la răspunderea civilă contractuală: art. 1350, 1516, 1518, 1530, 1531, art. 1547-1448 C. civ.

În acest context, recurenta susţine că instanţa de apel a reţinut, în mod nelegal că, în temeiul prevederilor art. 1350 C. civ., apelanta A. S.R.L. ar fi îndreptăţită la executarea obligaţiei de plată în sumă de 7.724,34 RON - contravaloarea serviciilor de aerare şi tarare efectuate în baza contractului de prestări servicii cereale CRB 120/19.06.2013.

În acest sens, arată că răspunderea civilă contractuală constă în obligaţia debitorului de a repara prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutare, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiilor născute valabil din contract. Prin urmare, recurenta susţine că aceste condiţii nu sunt îndeplinite pentru a fi în prezenţa răspunderii civile contractuale, faţă de următoarele aspecte: pretinsele servicii prestate în temeiul contractului nr. x/2013 reprezintă servicii de aerare, tarare şi uscare pentru cantităţile de grâu - 228,34 tone şi floarea soarelui - 67,80 tone - recolta 2013; pretinsele servicii prestate sunt evidenţiate într-o fişă de calcul întocmită în mod unilateral de către reclamantă; A. S.R.L. a solicitat obligarea societăţii pârâte la plata respectivelor servicii la aproape 3 ani de zile de la data perfectării contractului, or, potrivit dispoziţiilor art. VIII. l din contract, contractul nr. x/19.06.2013 era valabil pe o perioada de 1 an de zile, de asemenea, potrivit prevederilor art. V. l din contract, "plata prestaţiilor de servicii se va efectua la livrarea mărfii, în baza facturii fiscale şi a calculaţiei emise de Prestatorul de servicii - pentru serviciile prestate pe întreaga perioadă de custodie", iar, conform art. V.3 din contract, "beneficiarul are obligaţia de a plăti tarifele pentru prestaţiile efectuate pe baza facturilor emise de prestator. Totodată, se arată că factura pentru prestările de servicii menţionate nu a fost emisă de A. S.R.L., aşa cum se arată în raportul de expertiză efectuat în cauză.

Prin urmare, în speţă, A. S.R.L. a solicitat obligarea recurentei la plata unor pretinse servicii prestate: în baza unui contract perfectat în urmă cu 3 ani de zile şi cu o perioada de valabilitate de 1 an de zile; în baza unei fişe de calcul întocmită în mod unilateral de către reclamantă şi cu nerespectarea prevederilor contractuale, respectiv fără ca la momentul livrării mărfii să emită factura fiscală şi să întocmească calculaţia pentru serviciile prestate.

Prin întâmpinarea depusă intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat pe cale de excepţie: anularea recursului ca netimbrat, în cazul nedepunerii taxei judiciare de timbru, iar în raport cu motivele de casare menţionate a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate de recurentă în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor.

Analizând cu prioritate excepţia netimbrării recursului, Înalta Curte o va respinge având în vedere că dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 246 RON, se află la dosar.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Deşi recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. criticile vizează de fapt chestiuni referitoare la situaţia de fapt reţinută şi aspecte de netemeinicie, dispoziţiile legale fiind invocate formal fără a se arăta în ce modalitate decizia instanţei de apel nu este conformă legii.

Astfel, recurenta apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşita a prevederilor din C. civ., referitoare la răspunderea civilă contractuală respectiv, art. 1350, 1516, 1518, 1530, 1531, art. 1547-1448 C. civ., susţinând că instanţa de apel a reţinut, în mod nelegal că, în temeiul prevederilor art. 1350 C. civ., apelanta A. S.R.L. ar fi îndreptăţită la executarea obligaţiei de plată în sumă de 7.724,34 RON,

Indicarea acestor texte de lege nu se face însă din perspectiva încălcării acestora ci din aceea a interpretării probelor administrate, atâta timp cât recurenta susţine că reclamanta solicită obligarea acesteia la plata unor pretinse servicii prestate, în baza unui contract cu o perioada de valabilitate de 1 an de zile, în baza unei fişe de calcul întocmită în mod unilateral de către reclamantă, cu nerespectarea prevederilor contractuale, fără ca la momentul livrării mărfii să emită factura fiscală şi să întocmească calculaţia pentru serviciile prestate.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, susţinerile recurentei nu vizează decizia atacată, ci doar temeinicia afirmată a cererii de apel, deşi recursul nu are caracter devolutiv.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă IF B. împotriva deciziei civile nr. 63/2019 din 13 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar E..

PENTRU ACESTE MOTIVE:

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă IF B. împotriva deciziei civile nr. 63/2019 din 13 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar E..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2020.