Constitutional unconstitutionality exception against labor and pension decisions lacking procedural relevance under Article 29 Law No. 47/1992

Şedinţa publică din data de 12 martie 2020

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1848/28.11.2018, Tribunalul Iaşi a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a deciziilor nr. 24/14.12.2010 şi nr. 25/14.12.2010 şi în consecinţă au fost respinse aceste cereri. A fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a adeverinţei din 19.02.2015. A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iaşi şi Casa Judeţeană de Pensii Iaşi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., considerând-o nelegală şi netemeinică arătând că, greşit instanţa a reţinut că nu se justifică invocarea ca temei de drept art. 1247 alin. (3) C. civ. având în vedere că deciziile contestate au fost emise înainte de intrarea în vigoare a noului C. civ.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Iaşi a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, criticile apelantei fiind prezentate şi în litigiile anterioare purtate între aceleaşi părţi.

Apelanta a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 1247 alin. 2 C. civ. şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., arătând că: prin raportare la art. 16 alin. 1 din Constituţie, nu a beneficiat de egalitate în faţa legii, iar susţinerile sale, dovedite cu probe, au fost ignorate de instanţă pentru a face loc scenariilor false ale intimatelor; prin raportare la art. 21 alin. 1 din Constituţie drepturile şi interesele sale nu au fost apărate de instanţe; prin raportare la art. 21 alin. 3 din Constituţie nu a beneficiat de un proces echitabil, instanţa nemanifestând imparţialitate în judecarea pricinii.

Intimatul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iaşi a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale aceasta neîndeplinind condiţiile cerute de lege pentru a se proceda la investirea instanţei de contencios constituţional.

La data de 21.08.2019, apelanta A. a solicitat sesizarea ÎCCJ, conform art. 519-520 C. proc. civ., susţinând că se impune dezlegarea chestiunii de drept "dacă actele emise de intimate pot fi declarate nule în baza art. 1247 (2) C. civ. deoarece nu au corespondent în îndeplinirea scopului pentru care au fost emise".

Intimaţii Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iaşi şi Casa Judeţeană de Pensii Iaşi au depus la dosar note de şedinţă, respectiv precizări, prin care au solicitat respingerea cererii de sesizare a ÎCCJ, nefiind îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 519 C. proc. civ.

Curtea de Apel a constatat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Curtea a reţinut că apelanta a invocat neconstituţionalitatea art. 1247 alin. (2) C. civ. şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie.

Referitor la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că, prin sentinţa apelată, apelanta A. nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ. ca atare, s-a reţinut că obiectul căii de atac a apelului nu are nici o legătură cu aplicarea, prin sentinţa apelată, a art. 453 alin. (1) C. proc. civ., prin urmare nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate conform căreia dispoziţia criticată trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 1247 alin. (2) C. civ., Curtea a reţinut că, deşi apelanta s-a raportat la art. 16 alin. (1) şi 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, în realitate, nu au fost aduse nici un fel de critici de neconstituţionalitate textului ci doar modului în care au fost soluţionate contestaţiile sale asupra deciziei de reintegrare, de încetare a contractului de muncă şi asupra deciziilor de pensionare, apreciindu-se că soluţiile de respingere ale acestor contestaţii nu sunt legale şi că i-a fost încălcat accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

S-a mai reţinut că deciziile nr. 24/2010 şi nr. 25/2010 au fost emise anterior intrării în vigoare a noului C. civ., ca atare, art. 1247 alin. (2) a cărui neconstituţionalitate se invocă, nu-şi găseşte aplicare în cauză.

Referitor la cererea apelantei A. de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel a constatat că este, de asemenea, inadmisibilă.

Curtea a reţinut că apelanta a invocat procedura prevăzută de art. 519-520 C. proc. civ., susţinând că se impune dezlegarea chestiunii de drept "dacă actele emise de intimate pot fi declarate nule în baza art. 1247 (2) C. civ. deoarece nu au corespondent în îndeplinirea scopului pentru care au fost emise" însă, potrivit art. 519 şi 520 C. proc. civ., nu sunt îndeplinite condiţiile de sesizare având în vedere că problema de drept nu este una veritabilă, în sensul că nu există posibilitatea unor interpretări diferite.

S-a mai reţinut, totodată, că nu a fost evidenţiată o jurisprudenţă neunitară cu privire la interpretarea dată de instanţe textelor legale invocate de apelantă.

Prin decizia civilă nr. 511/2019 din 1 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea apelantei A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 1247 alin. 2 C. civ. şi art. 453 (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 16 alin. 1 şi art. 21 (1) şi (3) din Constituţie. Au fost respinse cererile apelantei A. privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea chestiunii de drept referitoare la art. 1247 alin. 2 C. civ. în sensul că "actele a căror nulitate absolută se solicită nu corespund scopului pentru care au fost emise" şi privind suspendarea judecăţii apelului până la pronunţarea hotărârii prealabile. A fost respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1848/28.11.2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi, sentinţă care a fost păstrată. A fost obligată apelanta să plătească intimatului Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iaşi suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat apel).

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A. în ceea ce priveşte soluţia dată de instanţă asupra respingerii ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Recurenta susţine că îndeplineşte condiţiile de sezizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 1247 alin. (2) C. civ. şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, instanţa considerând greşit că cererea este inadmisibilă. Arată recurenta că există un interes personal pentru admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale invocate iar traducerea în fapt a nulităţii absolute a actelor din perspectiva art. 1247 C. civ. îi va obliga pe intimaţi să respecte legea.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Recurenta a formulat cerere de recurs doar împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 1247 alin. (2) C. civ. şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, susţinând că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege astfel că în mod greşit i-a fost respinsă această cerere.

Critica nu este fondată.

Conform art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare cu incidenţă în cauza în derulare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale

Contrar susţinerilor recurentei, condiţia ca norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate afectată de norma juridică contrară dispoziţiilor constituţionale.

Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.

Or, din modul de formulare al cererii de sesizare rezultă faptul că recurenta nu susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor invocate ci faptul că prin soluţiile pronunţate de instanţe i-au fost încălcate drepturi decurgând din relaţiile de muncă, critici care nu reprezintă un interes procesual în sensul art. 29 din Legea nr. 47/1992 deoarece nu vizează neconstituţionalitatea unei legi ci încălcarea Constituţiei înseşi în urma soluţionării unui litigiu de către instanţele judecătoreşti.

Excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o modalitate procesuală prin care este sesizată Curtea Constituţională asupra neconcordanţelor existente între unele dispoziţii legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii şi dispoziţiile Constituţiei, excepţia neavând ca scop stabilirea încălcării dispoziţiilor constituţionale într-o cauză care a fost judecată pe fond, astfel cum greşit susţine recurenta.

În raport de considerentele reţinute, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 511/2019 din 1 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI şi CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE IAŞI.

Totodată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. reţinând culpa procesuală, Înalta Curte va obliga recurenta să îi plătească intimatului-pârât CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE IAŞI suma de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 511/2019 din 1 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI şi CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE IAŞI.

Obligă recurenta să îi plătească intimatului-pârât CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE IAŞI suma de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi12 martie 2020.