Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 640/2020 AI generated

Suspension of labor wage claim invalid due to lack of substantive dependency on separate legal representation nullity suit

Case Number Decizia nr. 640/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the defendant public research institute, setting aside the appellate court’s decision to suspend the trial and ordering the return of the case for further proceedings. The dispute concerned a labor law claim for unpaid wages, which the appeal court had suspended pursuant to Article 413(1)(1) of the Code of Civil Procedure, citing a dependency on a separate civil suit regarding the nullity of a legal assistance contract. The High Court ruled that the lower court’s suspension was unlawful because the pending civil action addressed a procedural issue—specifically, the validity of party representation—rather than a substantive right that determined the outcome of the wage claim. Under Article 82 of the Code of Civil Procedure, defects in representation are curable procedural incidents that do not establish the interdependence of rights required for a suspension; consequently, the two distinct litigations (labor vs. civil) did not share the same finality or subject matter to justify preventing contradictory judgments.

Legislator headnote

AI generated

art. 413 pct. 1 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ; Suspension of labor wage claim invalid due to lack of substantive dependency on separate legal representation nullity suit: Prin încheierea din 20 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 413 pct. 1 din C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecăţii apelului formulat de apelantul-pârât Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei împotriva sentinţei civile nr. 3213 din 16 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., până la soluţionarea definitivă a dosarului mr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Keywords

AI generated
Civil Procedure Code nullity of contract matter in dispute legal representation substantive defects pending proceedings

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 12 martie 2020

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 16 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 30.157 RON, reprezentând drepturi salariale neacordate, actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3213 din 16 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A. şi a obligat pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei să plătească reclamantei suma de 30.157 RON, reprezentând drepturi salariale neacordate, actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, dobânda legală, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 413 pct. 1 din C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecăţii apelului formulat de apelantul-pârât Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei împotriva sentinţei civile nr. 3213 din 16 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., până la soluţionarea definitivă a dosarului mr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Împotriva încheierii din 20 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei.

Prin memoriul de recurs, pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, în consecinţă, reluarea judecăţii apelului în dosarul nr. x/2018, având ca obiect drepturi băneşti, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea memoriului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2018 este nelegală şi netemeinică, fiind pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Pentru suspendarea judecăţii în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este necesar a se demonstra că soluţionarea pricinii depinde de dreptul ce face obiectul unei alte judecăţi, deci că se află într-un raport de interdependenţă. Astfel, dispoziţia legală menţionată instituie cerinţa existenţei unei dependenţe procesuale între litigiul ce urmează a se pronunţa şi litigiul ce determină măsura suspendării. Per a contrario, dacă o astfel de dependenţă procesuală nu există, atunci nu se justifică măsura suspendării judecăţii.

Simpla reţinere de către instanţa de apel a faptului că "soluţionarea acestei excepţii depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în care instanţa a fost învestită cu constatarea nulităţii absolute a aceluiaşi contract de asistenţă juridică" nu constituie un temei justificat pentru întreruperea cursului judecăţii. Dosarul nr. x/2018 are ca obiect obligarea recurentului-pârât INFLPR la plata de drepturi salariale neacordate, iar dosarul nr. x/2018, are ca obiect constatarea nulităţii Contractului de asistenţă juridică seria x nr. x/08.05.2017.

Prin întâmpinarea depusă la data de 18 martie 2019, intimata-reclamantă A. a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Cabinetului de avocat "B." în promovarea prezentului recurs, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 16 mai 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar la data de 14 noiembrie 2019 a fost admis în principiu recursul declarat în cauză, stabilindu-se termen la 12 martie 2020, în şedinţă publică, pentru soluţionarea acestuia.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant recursului, Înalta Curte o va respinge având în vedere că la dosarul cauzei, fila x se află împuternicirea avocaţială emisă de cabinetul de avocat care a promovat calea de atac a recursului.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă împotriva încheierii din 20 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea atacată a fost suspendată judecata apelului formulat de apelantul-pârât INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU FIZICA LASERILOR, PLASMEI ŞI RADIAŢIEI, împotriva sentinţei civile nr. 3213/16.04.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În motivarea soluţiei s-a reţinut că măsura suspendării se justifică având în vedere că dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti are ca obiect constatarea nulităţii aceluiaşi contract de asistenţă juridică, cu privire la care şi în apel se invocă sancţiunea nulităţii.

Conform art. 413 alin. C. proc. civ. instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poale fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară iar potrivit alin. (2) recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.

Acest caz de suspendare legală facultativă vizează o chestiune prejudicială de a cărei rezolvare depinde soluţia ce urmează a se pronunţa în cauza susceptibilă de aplicarea textului legal anterior citat şi are rolul de a preîntâmpina pronunţarea unor hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi.

Din norma enunţată, rezultă că suspendarea va putea fi dispusă în contextul îndeplinirii anumitor condiţii, şi anume: să fie vorba de două judecăţi pendinte; să privească existenţa sau inexistenţa unui drept; de existenţa sau inexistenţa acelui drept, să atârne în tot sau în parte dezlegarea pricinii în care s-a solicitat suspendarea.

Condiţia existenţei sau inexistenţei unui drept are în vedere însă un drept în sens substanţial iar nu procedural, cum este în cauză cel legat de reprezentarea părţilor în proces.

Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pentru a cărei soluţionare definitivă s-a dispus suspendarea judecăţii apelului are ca obiect constatarea nulităţii unui contract de asistenţă juridică, în timp ce dosarul de faţă are ca obiect drepturi salariale neacordate.

Cele două dosare vizează aşadar, două litigii distincte care decurg din raporturi juridice distincte: dosarul nr. x/2018 are ca obiect un litigiu civil, în timp ce dosarul de faţă are la bază un litigiu de muncă, prin urmare finalitatea celor două dosare este diferită, deci soluţiile ce se pot pronunţa nu pot îmbrăca caracter contradictoriu.

Conform art. 82 C. proc. civ. când instanţa de judecată constată lipsa calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

Aşadar, legiuitorul prevede în mod expres remediile procesuale în cazul în care apare o situaţie în care reprezentarea părţii nu este conformă în mod aparent normelor procedurale, astfel încât părţii reprezentate să nu i se încalce drepturile procesuale.

În aceste condiţii, valabilitatea contractul de asistenţă juridică pusă în discuţie în cadrul litigiului pentru a cărei soluţionare definitivă a fost suspendată cauza, nu poate influenţa litigiul de muncă principal întrucât nu vizează fondul acestuia ci un incident procedural care poate fi remediat prin procedura prevăzută de art. 82 C. proc. civ.

Prin urmare, se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., atât în ceea ce priveşte existenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi, cât şi condiţia dependenţei celor două cauze care nu privesc aceeaşi finalitate: acordarea unor drepturi salariale restante.

Faţă de consideraţiile reţinute, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-pârât INSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU FIZICA LASERILOR, PLASMEI şi RADIAŢIEI împotriva încheierii din 20 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., va casa încheierea atacată şi va trimite cauza în vederea continuării judecăţii, aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant.

Admite recursul declarat de recurentul-pârât INSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU FIZICA LASERILOR, PLASMEI ŞI RADIAŢIEI împotriva încheierii din 20 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Casează încheierea atacată şi trimite cauza în vederea continuării judecăţii, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2020.