Consumer credit clauses ruled abusive; bank's appeal rejected and restitution to consumers upheld.

Şedinţa publică din data de 12 martie 2020

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 23 februarie 2016 sub dosar nr. x/2016, prin disjungere din dosarul nr. x/2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. Şi CC. în contradictoriu cu pârâta DD. S.A. (fosta EE. ROMÂNIA SA), au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- pentru reclamanţii A. si B.:

1. să se constate că pct. 5 lit. a) din Condiţiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/CA/2008, care prevăd plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,21% aplicat soldului creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2.să se constate că pct. 5 din actul adiţional (actele adiţionale) la Convenţia de credit nr. x/CA/2008, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare in aplicat soldului creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

3. să se constate că pct. 5 lit. d), prin care s-a introdus comisionul de administrare garanţii din convenţia de credit si pct. 5 lit. e) prin care s-a introdus comisionul de rezerva minima obligatorie in cuantum de 1,85% aplicat soldului creditului plătibil pana la data de 31.12.2008, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

4. să se constate ca următoarele clauze sunt abuzive: 1. clauza prevăzută la SECTIUNEA 10) "Costuri suplimentare" din condiţiile generale care se referă la creşterea costurilor EE. din orice motiv; 2. clauza prevăzută la pct. 8 din Condiţiile generale privitoare la declararea scadentei anticipate a creditului de către parata;

5. să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară inserării clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) şi drept consecinţă obligarea pârâtei de a restitui reclamanţilor în integralitate sumele de bani încasate cu titlu de comision de la data încheierii contractului şi până la data pronunţării prezentei hotărâri, în baza clauzelor contractuale anulate prin hotărâre;

6. să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară inserării clauzelor privind comisionul de administrare garanţii şi drept consecinţă să se dispună obligarea paratei de a restitui reclamanţilor sumele de bani încasate cu titlu de comision de administrare garanţii în cuantum de 729,05 RON şi a comisionului de rezervă minimă obligatorie în cuantum de 918,8 EURO.

7. să se dispună obligarea paratei la plata dobânzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificările si completările ulterioare, asupra fiecărei sume plătite paratei cu titlu de comision de risc (administrare), precum si comision de administrare garanţii, comision de rezerva minima obligatorie, de la data plăţii de către reclamanţi a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de către parata a acestor sume;

8. sa se dispună anularea clauzelor mai-sus menţionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la încheierea unui act adiţional la contractul de credit, in sensul derulării in continuare a acestuia, fără comisionul lunar de administrare plătibil lunar din soldul creditului, până la încetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fără introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

- pentru reclamanţii C., D. si E.:

1. să se constate ca pct. 5.1. lit. a) din Condiţiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/AP/05.09.2008 care prevăd plata lunara a unui comision de risc în cuantum de 0,22% aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul adiţional (actele adiţionale) la Convenţia de credit nr. x/AP/05.09.2008, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare aplicat soldului creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

3. să se constate că pct. 5.1 lit. d), prin care s-a introdus comisionul de administrare garanţii din convenţia de credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

4. să se constatate că următoarele clauze sunt abuzive: 1. Clauza prevăzută la pct. 5.1 lit. (e) din Condiţiile speciale din Convenţia de credit referitoare la comisionul de rezerva minima obligatorie; 2. clauza prevăzută la Secţiunea 10) "Costuri suplimentare" din condiţiile generale care se referă la creşterea costurilor EE. din orice motiv; 3. clauza prevăzută la pct. 8 din Condiţiile generale privitoare la declararea scadentei anticipate a creditului de către pârâtă;

5. să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinţă să se dispună obligarea paratei de a restitui reclamanţilor in integralitate sumele de bani încasate cu titlu de comision de la data încheierii contractului si pana la data pronunţării prezentei hotărâri, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotărâre;

6. să se dispună repunerea părţilor in situaţia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de administrare garanţii si drept consecinţă să se dispună obligarea paratei de a restitui reclamanţilor sumele de bani încasate cu titlu de comision de administrare garanţii in cuantum de 710,26 RON;

7. sa se dispună obligarea paratei la plata dobânzii legale calculate, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificările si completările ulterioare, asupra fiecărei sume plătite paratei cu titlu de comision de risc (administrare), precum si comision administrare garanţii, de la data plăţii de către reclamanţi a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de către parata a acestor sume;

8. să se dispună anularea clauzelor mai-sus menţionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la încheierea unui act adiţional la contractul de credit, in sensul derulării in continuare a acestuia, fără comisionul lunar de administrare plătibil lunar din soldul creditului, pana la încetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fără introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

- pentru reclamanţii F. si G.:

1. Să se constate ca pct. 5 lit. a) din Condiţiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/CF/15.12.2006, care prevăd plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,45% aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul adiţional la Convenţia de credit nr. x/CF/15.12.2006, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare aplicat soldului creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

3.să se dispună de către instanţă repunerea părţilor in situaţia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinţă să se dispună obligarea pârâtei de a restitui reclamanţilor în integralitate sumele de bani încasate cu titlu de comision de la data încheierii contractului şi până la data pronunţării hotărârii, în baza clauzelor contractuale anulate prin hotărâre;

4. să se dispună obligarea paratei la plata dobânzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificările şi completările ulterioare, asupra fiecărei sume plătite paratei cu titlu de comision de risc (administrare), de la data plăţii de către reclamanţi a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de către parata a acestor sume;

5. să se dispună anularea clauzelor mai-sus menţionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la încheierea unui act adiţional la contractul de credit, in sensul derulării in continuare a acestuia, fără comisionul lunar de administrare plătibil din soldul creditului, pana la încetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fără introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

- pentru reclamanţii H. si I. s-a solicitat:

1.să se constate ca pct. 5 lit. a) din Condiţiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/DV/23.01.2008, care prevad plata lunara a unui comision de risc aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul adiţional nr. x la Convenţia de credit nr. x/DV/23.01.2008, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare aplicat soldului creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

3. să se dispună repunerea părţilor in situaţia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinţa să se dispună obligarea paratei de a restitui reclamanţilor in integralitate sumele de bani încasate cu titlu de comision de la data încheierii contractului si pana la data încheierii Actului adiţional nr. x/23.11.2012 la convenţia de credit, prin care s-a convertit creditul in CHF;

4. să se dispună obligarea paratei la plata dobânzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificările si completările ulterioare, asupra fiecărei sume plătite pârâtei cu titlu de comision de risc (administrare), de la data plaţii de către reclamanţi a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de către parata a acestor sume, cu cheltuieli de judecată.

- pentru reclamantul J., s-a solicitat:

1.să se constate ca pct. 5 lit. a) din Condiţiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/22.08.2007, care prevăd plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,1% aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul adiţional la Convenţia de credit nr. x/22.08.2007, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare aplicat soldului creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000;

3. să se constate că pct. 5 lit. d) prin care s-a introdus comisionul de gestiune din convenţia de credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000;

4. să se dispună repunerea părţilor in situaţia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinţă să se dispună obligarea paratei de a restitui reclamantului in integralitate sumele de bani încasate cu titlu de comision de la data încheierii contractului si pana la data pronunţării prezentei hotărâri, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotărâre;

5. sa se dispună repunerea părţilor in situaţia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de gestiune si drept consecinţa să se dispună obligarea paratei de a restitui subsemnatului suma de 595 RON;

6. să se dispună obligarea paratei la plata dobânzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificările si completările ulterioare, asupra fiecărei sume plătite paratei cu titlu de comision de risc (administrare), precum si comision de gestiune, de la data plăţii de către subsemnat a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de către parata a acestor sume.

7. să se dispună anularea clauzelor mai-sus menţionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la încheierea unui act adiţional la contractul de credit, in sensul derulării in continuare a acestuia, fără comisionul lunar de administrare plătibil din soldul creditului, pana la încetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fără introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

Pentru reclamanţii K. si L., s-a solicitat instanţei de judecată:

1. să se constate ca pct. 5 lit. a) din Condiţiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/24.10.2007, care prevăd plata lunară a unui comision de risc în cuantum de 0,05% aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul adiţional nr. x/21.12.2010 la Convenţia de credit nr. x/24.10.2007, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare in cuantum de 0.05% aplicat soldului creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

3. să se constate că pct. 5 lit. d) prin care s-a introdus comisionul de gestiune din convenţia de credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

4.să se dispună repunerea părţilor in situaţia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) şi drept consecinţă să se dispună obligarea paratei de a restitui reclamanţilor in integralitate sumele de bani încasate cu titlu de comision de la data încheierii contractului si pana la data pronunţării prezentei hotărâri, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotărâre;

5. să se dispună repunerea părţilor in situaţia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de gestiune şi drept consecinţă să se dispună obligarea paratei de a restitui subsemnatului suma de 450 RON;

6. să se dispună obligarea paratei la plata dobânzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificările si completările ulterioare, asupra fiecărei sume plătite paratei cu titlu de comision de risc (administrare),comision de gestiune, de la data plăţii de către reclamanţi a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de către parata a acestor sume.

7. să se dispună anularea clauzelor mai-sus menţionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la încheierea unui act adiţional la contractul de credit, in sensul derulării in continuare a acestuia, fără comisionul lunar de administrare plătibil din soldul creditului, pana la încetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fără introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

- pentru reclamanţii M. si N., s-a solicitat:

1.să se constate ca pct. 5 lit. a) din Condiţiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/01.06.2007, care prevăd plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,06% aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul adiţional din data de 20.09.2010 la Convenţia de credit nr. x/01.06.2007, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare aplicat soldului creditului in cuantum de 0,06% aplicat soldului creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

3. să se constate că pct. 5 lit. d) prin care s-a introdus comisionul de gestiune din convenţia de credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

4.să se dispună repunerea părţilor in situaţia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinţă să se dispună obligarea paratei de a restitui reclamanţilor in integralitate sumele de bani încasate cu titlu de comision de la data încheierii contractului si pana la data pronunţării prezentei hotărâi, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotărâre;

5. să se dispună repunerea părţilor in situaţia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de gestiune si drept consecinţă să se dispună obligarea paratei de a restitui reclamanţilor suma de 90 EURO;

6. să se dispună obligarea paratei la plata dobânzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificările si completările ulterioare, asupra fiecărei sume plătite paratei cu titlu de comision de risc (administrare), comision de gestiune, de la data plăţii de către reclamanţi a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de către parata a acestor sume;

7. să se dispună anularea clauzelor mai-sus menţionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la incheierea unui act aditional la contractul de credit, in sensul derularii in continuare a acestuia, fara comisionul lunar de administrare platibil din soldul creditului, pana la incetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fara introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

- pentru reclamantii O. si P., s-a solicitat:

1.să se constate ca pct. 5 lit. a) din Conditiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/MA/11.04.2007, care prevad plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,06 % aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul aditional din data de 18.09.2010 la Convenţia de credit nr. x/MA/11.04.2007, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare aplicat soldului creditului, constituie o clauza abuziva;

3.să se constate că pct. 5 lit. d) prin care s-a introdus comisionul de gestiune din convenţia de credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

4.să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor in integralitate sumele de bani incasate cu titlu de comision de la data incheierii contractului si pana la data pronuntarii prezentei hotarari, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

5. să dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de gestiune si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor suma de 134 EURO;

6. să dispună obligarea paratei la plata dobanzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, asupra fiecarei sume platite paratei cu titlu de comision de risc (administrare),comision de gestiune, de la data platii de catre reclamanţi a fiecarei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de catre parata a acestor sume;

7. sa dispună anularea clauzelor mai-sus mentionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la incheierea unui act aditional la contractul de credit, in sensul derularii in continuare a acestuia, fara comisionul lunar de administrare platibil din soldul creditului, pana la incetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fara introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu chetuieli de judecată.

-pentru reclamantul Q., s-a solicitat:

1.să se constate ca pct. 5 lit. a) din Conditiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/AT/14.09.2007, care prevad plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,06 % aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul aditional la Convenţia de credit nr. x/AT/14.09.2007, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare aplicat soldului creditului, constituie o clauza abuziva;

3.să se constate că pct. 5 lit. d) prin care s-a introdus comisionul de gestiune din convenţia de credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

4.să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor in integralitate sumele de bani incasate cu titlu de comision de la data incheierii contractului si pana la data pronuntarii prezentei hotarari, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

5. să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de gestiune si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor suma de 450 RON;

6. să se dispună obligarea paratei la plata dobanzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, asupra fiecarei sume platite paratei cu titlu de comision de risc (administrare),comision de gestiune, de la data platii de catre reclamanţi a fiecarei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de catre parata a acestor sume;

7. să se dispună anularea clauzelor mai-sus mentionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la incheierea unui act aditional la contractul de credit, in sensul derularii in continuare a acestuia, fara comisionul lunar de administrare platibil din soldul creditului, pana la incetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fara introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

- pentru reclamantii R. si S., s-a solicitat:

1.să se constate ca pct. 5 lit. a) din Conditiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/IA/27.09.2007, care prevad plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,06 % aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul aditional la Conventia de credit nr. x/IA/27.09.2007, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare aplicat soldului creditului, constituie o clauza abuziva;

3.să se constate că pct. 5 lit. d) prin care s-a introdus comisionul de gestiune din convenţia de credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000; 4.să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor in integralitate sumele de bani incasate cu titlu de comision de la data incheierii contractului si pana la data pronuntarii prezentei hotarari, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

5. să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de gestiune si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor suma de 450 RON;

6. să se dispună obligarea paratei la plata dobanzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificările si completările ulterioare, asupra fiecarei sume plătite paratei cu titlu de comision de risc (administrare),comision de gestiune, de la data plaţii de catre reclamanţi a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de catre parata a acestor sume;

7. să se dispună anularea clauzelor mai-sus menţionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la încheierea unui act adiţional la contractul de credit, in sensul derulării in continuare a acestuia, fara comisionul lunar de administrare plătibil din soldul creditului, pana la incetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fara introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

-pentru reclamanţii T. si U., s-a solicitat:

1.să se constate ca pct. 5 lit. a) din Condiţiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/IA/24.07.2007, care prevăd plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,125 % aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul adiţional din anul 2010 la Convenţia de credit nr. x/IA/24.07.2007 prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare aplicat soldului creditului constituie o clauza abuziva;

3.să se constate că pct. 5 lit. d) prin care s-a introdus comisionul de gestiune din convenţia de credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

4. să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinţa sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor in integralitate sumele de bani incasate cu titlu de comision de la data incheierii contractului si pana la data pronunţării prezentei hotarari, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

5. să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de gestiune si drept consecinta să se dispună obligarea paratei de a restitui reclamanţilor suma de 450 RON;

6. să se dispună obligarea paratei la plata dobanzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, asupra fiecarei sume platite paratei cu titlu de comision de risc (administrare), comision de gestiune, de la data platii de catre reclamanţi a fiecarei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de catre parata a acestor sume;

7. să se dispună anularea clauzelor mai-sus mentionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la incheierea unui act aditional la contractul de credit, in sensul derularii in continuare a acestuia, fara comisionul lunar de administrare platibil din soldul creditului, pana la incetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fara introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

- pentru reclamanţii V. si W., s-a solicitat:

1.să se constate ca pct. 5 lit. a) din Conditiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/CF/26.10.2007, care prevad plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,1 % aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5.5.1 lit. b) din Actul aditional din anul 2010 la Conventia de credit nr. x/CF/26.10.2007, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare in cuantum de 0,1% aplicat soldului creditului constituie o clauza abuziva;

3.să se constate că pct. 5 lit. d) prin care s-a introdus comisionul de gestiune din convenţia de credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

4. să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor in integralitate sumele de bani incasate cu titlu de comision de la data incheierii contractului si pana la data pronunţării prezentei hotărâri, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotărâre;

5. să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserării clauzelor privind comisionul de gestiune si drept consecinţa să se dispună obligarea paratei de a restitui reclamanţilor suma de 520 RON;

6. să se dispună obligarea paratei la plata dobanzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificările si completările ulterioare, asupra fiecărei sume platite paratei cu titlu de comision de risc (administrare), comision de gestiune, de la data plaţii de catre reclamanţi a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de catre parata a acestor sume;

7. să se dispună anularea clauzelor mai-sus mentionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la incheierea unui act aditional la contractul de credit, in sensul derularii in continuare a acestuia, fara comisionul lunar de administrare platibil din soldul creditului, pana la incetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fara introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

- pentru reclamanţii X. si Y., s-a solicitat:

1.să se constate ca pct. 5 lit. a) din Conditiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/AT/02.08.2007, care prevad plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,1 % aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul aditional din data de 16.09.2010 la Conventia de credit nr. x/AT/2.08.2007, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare in cuantum de 0,1% aplicat soldului creditului constituie o clauza abuziva;

3. să se constate că pct. 5 lit. d) prin care s-a introdus comisionul de gestiune din convenţia de credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

4. să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor in integralitate sumele de bani incasate cu titlu de comision de la data incheierii contractului si pana la data pronuntarii prezentei hotarari, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

5. să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de gestiune si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor suma de 450 RON;

6. să se dispună obligarea paratei la plata dobanzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, asupra fiecarei sume platite paratei cu titlu de comision de risc (administrare), comision de gestiune, de la data platii de catre reclamanţi a fiecarei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de catre parata a acestor sume;

7. să se dispună anularea clauzelor mai-sus mentionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la incheierea unui act aditional la contractul de credit, in sensul derularii in continuare a acestuia, fara comisionul lunar de administrare platibil din soldul creditului, pana la incetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fara introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

- pentru reclamanţii Z. si AA., s-a solicitat:

I. In ceea ce priveste Conventia de credit nr. x/IA/11.09.2007: 1.să se constate ca pct. 5 lit. a) din Conditiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/IA/11.09.2007, care prevad plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,06 % aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul aditional din anul 2010 la Conventia de credit nr. x/IA/11.09.2007, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare aplicat soldului creditului constituie o clauza abuziva;

3. să se constate că pct. 5 lit. d) prin care s-a introdus comisionul de gestiune din convenţia de credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

4. să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor in integralitate sumele de bani incasate cu titlu de comision de la data incheierii contractului si pana la data pronuntarii prezentei hotarari, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

5. să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de gestiune si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor suma de 670 RON;

6. să se dispună obligarea paratei la plata dobanzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, asupra fiecarei sume platite paratei cu titlu de comision de risc (administrare), comision de gestiune, de la data platii de catre reclamanţi a fiecarei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de catre parata a acestor sume;

7. să se dispună anularea clauzelor mai-sus mentionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la incheierea unui act aditional la contractul de credit, in sensul derularii in continuare a acestuia, fara comisionul lunar de administrare platibil din soldul creditului, pana la incetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fara introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

II. In ceea ce priveşte Convenţia de credit nr. x/DT/17.06.2008:

1. Să se constate ca pct. 5 lit. a) din Conditiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/DT/17.06.2008, care prevad plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,165 % aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul aditional din anul 2010 la Conventia de credit nr. x/DT/17.06.2008, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare in cuantum de 0,165% aplicat soldului creditului constituie o clauza abuziva;

3.să se constate că pct. 5 lit. d) prin care s-a introdus comisionul de administrare garantii din convenţia de credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

4.să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor in integralitate sumele de bani incasate cu titlu de comision de la data incheierii contractului si pana la data pronuntarii prezentei hotarari, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

5. să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de gestiune si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor suma de 200 EURO;

6. să se dispună obligarea paratei la plata dobanzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, asupra fiecarei sume platite paratei cu titlu de comision de risc (administrare), comision de administrare garantii, de la data platii de catre reclamanţi a fiecarei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de catre parata a acestor sume;

7. să se dispună anularea clauzelor mai-sus mentionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la incheierea unui act aditional la contractul de credit, in sensul derularii in continuare a acestuia, fara comisionul lunar de administrare platibil din soldul creditului, pana la incetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fara introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

- pentru reclamanţii BB. si CC., s-a solicitat:

1.să se constate ca pct. 5 lit. a) din Conditiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/08.09.2007, care prevad plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,06 % aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul aditional din data de 20.09.2010 la Conventia de credit nr. x/08.09.2007, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare aplicat soldului creditului constituie o clauza abuziva;

3.să se constate că pct. 5 lit. d) prin care s-a introdus comisionul de getiune din convenţia de credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

4.să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor in integralitate sumele de bani incasate cu titlu de comision de la data incheierii contractului şi până la data pronuntarii prezentei hotarari, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

5. să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de administrare gestiune si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui reclamanţilor suma de 156,78 EURO;

6. să se dispună obligarea paratei la plata dobanzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, asupra fiecarei sume platite paratei cu titlu de comision de risc (administrare), comision de gestiune, de la data plătii de catre reclamanţi a fiecarei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de catre parata a acestor sume;

7. să se dispună anularea clauzelor mai-sus mentionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la incheierea unui act aditional la contractul de credit, in sensul derularii in continuare a acestuia, fara comisionul lunar de administrare platibil din soldul creditului, până la incetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fara introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

-pentru reclamantul FF., s-a solicitat:

1. să se constate ca pct. 5 lit. a) din Condiţiile speciale şi pct. 3.5 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/PC/27.09.2007, care prevad plata lunara a unui comision de risc in cuantum de 0,19 % aplicat soldului creditului, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

2. să se constate că pct. 5 din Actul adiţional nr. x din data de 17.12.2010 la Convenţia de credit nr. x/PC/27.09.2007, prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare in cuantum de 0,19% aplicat soldului creditului constituie o clauza abuziva;

3. să se constate că pct. 5 lit. d) prin care s-a introdus comisionul de gestiune din convenţia de credit, constituie o clauza abuziva în sensul art. 4 alin. (1) din Legea 193/2000;

4. să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) si drept consecinta să se dispună obligarea paratei de a restitui reclamantului in integralitate sumele de bani incasate cu titlu de comision de la data incheierii contractului si pana la data pronuntarii prezentei hotarari, in baza clauzelor contractuale anulate prin hotarare;

5. să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor privind comisionul de administrare gestiune si drept consecinta sa dispuneti obligarea paratei de a restitui subsemnatului suma de 521 RON;

6. să se dispună obligarea paratei la plata dobanzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, asupra fiecarei sume platite paratei cu titlu de comision de risc (administrare), comision de gestiune, de la data platii de catre subsemnat a fiecarei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de catre parata a acestor sume;

7. să se dispună anularea clauzelor mai-sus mentionate, menţinând ca valabile restul dispoziţiilor convenţiei de credit si obligarea pârâtei la incheierea unui act aditional la contractul de credit, in sensul derularii in continuare a acestuia, fara comisionul lunar de administrare platibil din soldul creditului, pana la incetarea raporturilor bancare contractuale, si desigur fara introducerea vreunui alt comision, cu o alta denumire, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 7853 din 12 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016 s-a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. şi CC. în contradictoriu cu pârâta DD. S.A. (fostă EE. România SA) şi s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor 5.1.a), şi 5.1.e) din condiţiile speciale ale contractelor de credit şi al clauzelor prevăzute la art. 3.5 şi 8 al condiţiilor generale şi dispune anularea acestora; s-a dispus restituirea sumelor aferente acestor clauze anulate către toţi reclamanţii rămaşi în cauză, cu excepţia reclamanţilor C., D. si E. care au încasat contravaloarea comisionului de risc/administrare, renunţând, implicit, la acest capăt de cerere vizând restituirea valorii acestui comision; s-a dispus obligarea pârâtei şi la dobânda legală a sumei ce se achită în baza clauzelor anulate; s-au respins, ca nefondate, celelalte capete de acţiune; s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţii rămaşi în cauză, respectiv la 600 RON.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta DD. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 2506A/2018 din 12 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă DD. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 7853 din 12 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, care a fost schimbată în parte, în sensul că, au fost respinse capetele de cerere având ca obiect restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc, în ceea ce-i priveşte pe reclamanţii K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. şi CC., ca rămase fără obiect. Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei inserate în art. 5 lit. e) din contractele de credit deduse judecăţii şi restituirea sumelor încasate cu acest titlu, inclusiv dobânda legală aferentă, în ceea ce-i priveşte pe reclamanţii C., D., E., F., G., H., I., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., X., Y., Z., AA. (pentru contractul nr. x/A/11.09.2007), BB. şi CC.. A fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a clauzei cuprinse în art. 8.1 din contractele de credit deduse judecăţii, în ceea ce priveşte situaţiile prevăzute de art. 8.1 lit. a) liniuţa I, art. 8.1 lit. b), precum şi a clauzei cuprinse în art. 8.2. Au fost menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi respinsă ca neîntemeiată cererea intimaţilor având ca obiect cheltuielile de judecată.

În motivarea soluţiei Curtea a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 193/2000 nu este suficientă existenţa posibilităţii de negociere, dedusă din prezentarea ofertei de creditare către consumatorii reclamanţi şi lipsa unei contraoferte din partea acestora, în condiţiile în care în speţă contractele dintre părţi sunt contracte standard preformulate, prezumate de lege ca incluzând clauze nenegociate cu consumatorul, astfel că instituţiei de credit îi revine în mod neîndoielnic sarcina de a proba existenţa negocierii, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.

Au fost respinse ca nefondate şi criticile apelantei referitoare la soluţia primei instanţe asupra capetelor de cerere având ca obiect nulitatea clauzelor privind comisionul de risc, reţinându-se că în privinţa clauzelor art. 5 lit. a) din condiţiile speciale şi art. 3.5 din condiţiile generale ale contractelor, este îndeplinită condiţia dezechilibrului semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului.

Nu au fost reţinute ca relevante pentru admiterea căii de atac nici susţinerile apelantei cu privire la dispoziţiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, ce au transpus în dreptul intern dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE, deoarece clauzele privind comisionul de risc nu se pot încadra în noţiunea de "obiect principal al contractului", dat fiind că prestaţia privind plata comisionului de risc nu are caracter esenţial prin raportare la natura contractului. Curtea a reţinut că, comisionul de risc nu defineşte însăşi esenţa raportului contractual de împrumut, obligaţia de plată a acestuia nefiind stabilită în sarcina consumatorului ca o prestaţie caracteristică a acestui raport juridic, ci cu caracter accesoriu prin raportare la obligaţia principală de rambursare a creditului, împreună cu dobânda aferentă.

Curtea a constatat că sunt fondate criticile apelantei prrivind soluţia primei instanţe asupra capetelor de cerere având ca obiect restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc, în ceea ce-i priveşte pe reclamanţii K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. şi CC., acestea fiind rămase fără obiect, ca urmare a tranzacţiilor încheiate.

Curtea a mai reţinut că dintre comisioanele vizate de art. 5 lit. e) din contractele deduse judecăţii au valoarea 0 cele inserate în contractele de credit încheiate cu intimaţii reclamanţi C., D., E., F., G., H., I., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., X., Y., Z., AA. (pentru contractul nr. x/A/11.09.2007), BB. şi CC.. Prin urmare, numai în privinţa contractelor încheiate cu aceşti intimaţi critica apelantei este fondată, prin prisma valorii 0 a comisioanelor nefiind îndeplinită cerinţa dezechilibrului semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului, cu încălcarea exigenţelor bunei-credinţe din partea băncii, astfel că acţiunea, sub aspectul capetelor de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei inserate în art. 5 lit. e) din contractele de credit deduse judecăţii şi restituirea sumelor încasate cu acest titlu, inclusiv dobânda legală aferentă, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Curtea a reţinut că sunt parţial fondate şi criticile apelantei referitoare la clauzele inserate în art. 8 din contractele deduse judecăţii respectiv a clauzelor inserate în art. art. 8.1 din contractele de credit deduse judecăţii, în ceea ce priveşte situaţiile prevăzute de art. 8.1 lit. a) liniuţa I, art. 8.1 lit. b)., precum şi a clauzei cuprinse în art. 8.2. cu motivarea că aceste clauze sunt în acord cu regulile privind răspunderea civilă contractuală, fiind redactate în mod transparent şi cu respectarea exigenţelor bunei-credinţe.

Împotriva deciziei civile nr. 2506A/2018 din 12 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs pârâta DD. S.A..

Prin memoriul de recurs, pârâta DD. S.A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa casării deciziei şi reţinerii cauzei spre rejudecare, iar cu ocazia rejudecării cauzei, solicită admiterea apelului şi modificarea în parte a deciziei recurate.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta consideră că hotărârea pronunţată în apel este dată cu încălcarea, interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000.

În primul rând, cu privire la caracterul nenegociat al contractelor de credit, recurenta consideră că instanţa de apel în mod eronat a apreciat că acestea nu ar fi fost supuse negocierii atâta timp cât, înainte de semnarea contractelor de credit, intimaţilor le-a fost prezentată o ofertă de creditare ce conţinea explicaţii cu privire la costurile creditării, simularea de costuri pe baza opţiunii clienţilor, modelele de contracte, aceştia având posibilitatea concretă şi reală de a verifica în detaliu toate clauzele contractuale. Aşadar, câtă vreme intimaţii nu au acţionat în niciun fel adoptând o atitudine pasivă faţă de oferta transmisă de bancă, se poate înţelege că au considerat că aceasta era corespunzătoare nevoilor şi aşteptărilor lor.

Cu privire la greşita interpretare a art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE1 şi a art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 în ceea ce priveşte anularea clauzei din cuprinsul art. 5 lit. a) din condiţiile speciale şi art. 3.5 din condiţiile generale ale contractelor încheiate cu intimaţii, recurenta susţine că, clauzele privitoare la preţul contractului (comisioane), conform art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE2 şi art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, sunt exceptate de la verificarea controlului caracterului abuziv întrucât condiţia exprimării în mod clar şi inteligibil a acestor clauze este îndeplinită, ca atare cerinţele prevăzute de art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE sunt îndeplinite în speţă, în ceea ce priveşte excluderea clauzelor referitoare la comisioane de la controlul caracterului abuziv.

Cu privire la dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor reţinut de instanţa de apel, recurenta susţine că, clauza ce reglementează comisioanele nu creează un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, întrucât potrivit legislaţiei în vigoare, debitorul băncii, suportând costul creditului, este dator în realitate să suporte cele două componente principale ale acestuia, respectiv dobânda şi comisionul, la care se poate adauga penalizarea pentru întârzierea rambursării creditului şi a plăţilor dobânzii. Comisioanele în discuţie figurează, distinct, în contract sau pe scadenţar, iar în final, consumatorul apreciază costul/preţul creditului în funcţie de suma finală pe care o are de achitat lunar. Cu privire la justificarea perceperii comisionului, recurenta arată că pe durata derulării unui contract de credit, băncile au interesul, dar şi obligaţia legală de a monitoriza şi raporta către BNR situaţia creditelor aflate în portofoliu. Redactarea clauzei s-a realizat prin exprimarea atât în formulă procentuală cât şi în sumă fixă, sens în care îndeplineşte condiţiile unei clauze exprimate într-un limbaj cât se poate de clar, cel puţin pe înţelesul consumatorului mediu. Orice persoană care doreşte contractarea unui împrumut se interesează cu prioritate care este cuantumul ratelor lunare de plată, se fac simulări cu privire la diversele variante de creditare (produse bancare), pentru ca opţiunea clienţilor pentru un anumit tip de credit să corespundă nu doar nevoilor lor personale, care-i determină să solicite împrumutul, ci şi posibilităţilor de rambursare. Acestea sunt aspecte esenţiale care se discută înainte de analizarea documentaţiei de credit, a actelor care fac dovada veniturilor şi, cu siguranţă, înainte de semnarea contractelor, prin urmare, nu s-ar putea reţine în mod rezonabil faptul că banca ar fi încălcat obligaţia de informare sau că ar fi acţionat contrar bunei-credinţe.

În al treilea rând, cu privire la clauza cuprinsă în art. 5.1 lit. e) ce prevede comisionul de rezervă minimă obligatorie, recurenta arată că sunt două raporturi juridice distincte, în cauză. Primul, între BNR şi bancă, care se supunea Regulamentului BNR nr. 6/2002, iar cel de-al doilea între bancă şi intimaţi, care urmează voinţa comună a părţilor, şi anume contractele de credit încheiate. Faptul că, pentru nivelul efectiv al rezervelor, BNR plăteşte dobândă până la nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii (art. 15 din Regulamentul nr. 6/2002) nu exclude posibilitatea ca între bancă şi clienţii săi să fie stabilit un comision de rezervă minimă obligatorie. Pe de altă parte, pentru ca o clauză din contract să poată fi considerată abuzivă, trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, condiţii care nu sunt întrunite în cauză.

În al patrulea rând, cu privire la restituirea sumelor percepute în baza clauzelor aşa-zise ca fiind abuzive, recurenta consideră că acest capăt de cerere încalcă principiul libertăţii contractuale şi principiul forţei obligatorii a contractului, pentru că se solicită instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata unor sume de bani ce au fost încasate în temeiul unui contract de credit valabil încheiat. Or, contractul este guvernat de principiul forţei obligatorii caracterizat prin obligaţia părţilor de a executa întocmai prestaţiile la care s-au obligat, executarea trebuind să aibă loc la termenele şi în condiţiile stabilite prin contract şi prin executarea cu bună-credinţă a contractului conform art. 970 alin. (1) C. civ. de la 1864, aspect ce presupune o obligaţie de loialitate, de îndeplinire cu fidelitate a obligaţiilor pe care şi le-au asumat. În acest context, recurenta solicită respingerea capătului de cerere privitor la restituirea sumelor percepute în baza clauzelor din cuprinsul art. 5.1 lit. a) şi art. 3.5 privitoare la comisionul de risc şi clauzei cuprinse în art. 5.1 lit. e) cu privire la comisionul de rezervă minima obligatorie considerate ca fiind abuzive din contractele de credit încheiate cu intimaţii.

În ultimul rând, cu privire la dispoziţiile art. 8.1 lit. a) liniuţele II şi III, art. 8.1 lit. c) şi art. 8.3 privitoare la scadenţa anticipată din contractele de credit, recurenta arată că este o clauză de reziliere a contractului şi este în acord cu prevederile art. 1020 C. civ. de la 1864, aplicabil contractelor de credit care au fost încheiate în 2008 şi art. 1.549 C. civ.. În acest context, se arată că este vorba de declararea scadenţei anticipate ca urmare a nerespectării culpabile a obligaţiilor asumate conform contractelor de credit, astfel încât atât instanţa de fond cât şi cea de apel, în mod eronat au apreciat că această clauză este abuzivă, eliminând-o din contract.

În acest sens, arată că nu se poate reţine caracterul abuziv al clauzelor ce permit declararea scadenţei anticipate, întrucât ele nu reprezintă decât transpunerea în aceasta materie a dreptului pe care îl are partea unui raport juridic obligaţional care şi-a executat obligaţiile ce-i reveneau (punerea la dispoziţie a creditului) de a rezilia acel contract în cazul în care constată că debitorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile care îi revin în temeiul aceluiaşi raport juridic obligaţional, în condiţiile în care contractul de credit este încheiat în considerarea persoanei împrumutatului, iar obligaţiile asumate de acesta constituie obligaţii esenţiale, pe care banca le-a avut în vedere la acordarea creditului. În realitate aceste clauze nu dau dreptul băncii să interpreteze clauzele contractuale, ci se referă la apariţia unor situaţii de fapt neprevăzute, care fac improbabilă executarea obligaţiilor contractuale.

Prin întâmpinarea depusă la 6 mai 2019, intimaţii au solicitat, în principal, anularea recursului ca netimbrat, respingerea recursului pentru lipsa calităţii de reprezentant al semnatarului cererii de recurs, admiterea excepţiei lipsei de interes a recursului raportat la clauzele privind art. 8.1. lit. a) liniuţa I, art. 8.1, lit. b) precum şi clauza cuprinsă la art. 8.2. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a deciziei atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor.

Prin încheierea de şedinţă din 28.11.2019 au fost respinse excepţiile lipsei de interes şi a insuficientei timbrări a recursului, a fost admis în principiu recursul şi a fost acordat termen pentru judecata recursului la data de 12 martie 2020, în şedinţa publică.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

În susţinerea recursului s-a invocat încălcarea normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta critică soluţia instanţei de apel sub aspectul reţinerii caracterului nenegociat al contractului de credit aducând ca argumente faptul că înainte de semnarea contractelor de credit, intimaţilor le-a fost prezentată o ofertă de creditare ce conţinea explicaţii cu privire la costurile creditării, simularea de costuri pe baza opţiunii clienţilor, modelele de contracte însă nu au acţionat în niciun fel adoptând o atitudine pasivă faţă de oferta transmisă de bancă ceea ce echivalează cu acceptarea acesteia.

Critica nu este fondată. Litigiul de faţă este suspus legislaţiei privind protecţia consumatorilor, în speţă Legii nr. 193/2000, lege care conţine dispoziţii speciale în ceea ce priveşte conduita profesioniştilor în raporturile juridice cu consumatorii.

Astfel, conform art. 1 alin. (1) din lege, orice contract încheiat între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate, prin urmare, pentru a nu fi considerate abuzive, adică apte de a fi interpretate după bunul plac al profesionistului, clauză contractuale trebuie să fie clare, lipsite de echivoc, astfel încât consumatorul, la data încheierii contractului, să cunoască conţinutul obligaţiei contractuale sub aspectul întinderii sale.

Contrar susţinerilor recurentei, negocierea nu este o operaţiune care se poate dovedi prin faptul că oferta de creditare conţinea explicaţii cu privire la costurile creditării atâta timp cât aceste explicaţii nu au fost transpuse în contract sub forma unor clauze clare şi transparente în privinţa obligaţiilor de plată asumate de consumator.

Altfel spus, doar în măsura în care clauzele contractuale conţineau obligaţii concrete de plată dublate de serviciile aferente, instanţa ar fi putut reţine caracterul negociat al contractului.

Este nefondată şi critica privind greşita interpretare a art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE1 şi a art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 în ceea ce priveşte anularea clauzei din cuprinsul art. 5 lit. a) din condiţiile speciale şi art. 3.5 din condiţiile generale ale contractelor încheiate cu intimaţii.

Legea nr. 193/2000 este legea de transpunere în dreptul naţional a cerinţelor Directivei nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

La art. 4 alin. (6) din lege se prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Cu referire la acest articol Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit, în cauza C-143/13 Matei împotriva EE. România S.A., că "articolul 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE, trebuie interpretat în sensul că acele clauze contractuale care se circumscriu noţiunii "obiectul (principal al) contractului", în sensul articolului 4 alin. (2) din Directiva 93/13, trebuie înţelese ca fiind cele care stabilesc prestaţiile esenţiale ale acestui contract şi care, ca atare, îl caracterizează. Dimpotrivă, clauzele care au un caracter accesoriu, în raport cu cele care definesc esenţa însăşi a raportului contractual, nu pot fi circumscrise noţiunii menţionate de obiect principal al contractului.

Din perspectiva acestor dispoziţii, clauzele privind comisionul de risc nu se pot încadra în noţiunea de "obiect principal al contractului", dat fiind că prestaţia privind plata comisionului de risc nu are caracter esenţial prin raportare la natura contractului, obligaţia de plată a acestuia nefiind stabilită în sarcina consumatorului ca o prestaţie caracteristică a acestui raport juridic, ci cu caracter accesoriu prin raportare la obligaţia principală de rambursare a creditului, împreună cu dobânda aferentă.

Potrivit definiţiilor cuprinse la art. 3 lit. g) şi i) din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE: (g) "costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale..."; (i) dobânda anuală efectivă înseamnă costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului...".

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în hotărârea din 26.02.2015, pronunţată în cauza C 143/13, a reţinut, că termenii "obiectul principal al contractului" şi "caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte" din art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE, nu acoperă, în principiu, tipuri de clauze care figurează în contracte de credit încheiate între un vânzător sau furnizor şi consumatori, care prevăd un "comision de risc" perceput de acesta.

Din perspectiva acestor interpretări, clauzele referitoare la dobânzi şi comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului şi împreună cu marja de profit formează preţul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naţionale şi comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, în raport cu serviciul furnizat, cu condiţia ca aceste clauze să fie clar şi inteligibil exprimate.

Deoarece obligaţia de plată a comisionului de risc urmăreşte să asigure, rambursarea împrumutului, acest comision se include în categoria vizată de teza a II-a a art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, însă interdicţia legală operează numai în situaţia în care contestaţia consumatorului vizează caracterul adecvat al cuantumului acestui comision faţă de prestaţia furnizată de creditor, situaţie care nu este incidentă în speţă, astfel cum a reţinut instanţa de apel, din moment ce reclamanţii au invocat în susţinerea cererii lipsa contraprestaţiei băncii iar nu caracterul disproporţionat al valorii comisionului în raport de vreo prestaţie a instituţiei de credit, prin urmare, este permis controlul jurisdicţional al clauzelor privind comisionul de risc, în privinţa lor nefiind aplicabilă excepţia de la cercetarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, instituită de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000.

Şi în ipoteza în care s-ar considera că aceste clauze se circumscriu oricum categoriilor de clauze vizate de dispoziţia legală menţionată, evaluarea caracterului abuziv al clauzelor este permis dacă aceste clauze nu sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Împrejurarea invocată de recurentă că reclamanţii au avut cunoştinţă atât de existenţa, cât şi de întinderea obligaţiilor ce le reveneau, sub aspectul valorii şi sub cel al perioadelor şi au fost de acord, prin semnarea convenţiei, cu plata comisionului de risc, dispunând de posibilitatea de a refuza semnarea convenţiei, dacă nu erau de acord cu acest comision, nu poate determina lipsa de incidenţă a prevederilor Legii nr. 193/2000. A valida un astfel de raţionament ar echivala cu lipsirea, în mare parte, de aplicabilitate a dispoziţiilor acestui act normativ, în condiţiile în care, prin edictarea sa, legiuitorul a urmărit să protejeze tocmai consumatorii, care deja au încheiat contracte ce ar putea conţine clauze abuzive.

Pentru a fi incidente prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 în privinţa dispoziţiei de la pct. 5 lit. a) din Condiţiile speciale ale convenţiilor de credit, se impune şi ca această clauză să fi creat, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Potrivit recurentei, comisionul de risc reprezintă un element al preţului băncii, pentru acoperirea riscului bancar, întrucât pe parcursul derulării convenţiei există posibilitatea ca banca să sufere o pierdere, prin nerecuperarea sumelor acordate şi că aceste credite şi că imobilul adus în garanţie a fost asigurat doar pentru anumite riscuri.

În contract nu este menţionată însă destinaţia comisionului de risc şi nici justificarea perceperii acestuia, astfel încât pentru acordarea creditului, recurenta a perceput dobândă şi comision fără evidenţierea distincţiei dintre acestea, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, ce impun exprimarea clauzelor într-un limbaj uşor inteligibil. Acest text afirmă că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, însă, în cazul de faţă, recurenta nu a oferit niciun produs sau serviciu în schimbul perceperii acestui comision, el reprezentând un beneficiu unilateral.

Includerea sa expresă în "preţul contractului" ar fi dat posibilitatea consumatorului să aprecieze în mod clar asupra naturii sale. Însă, deşi el pare a fi destul de evident un element al preţului, problema este tocmai faptul că recurenta a încercat să-i ofere o altă justificare decât dreptul său de a face profit, ceea ce evidenţiază şi mai mult caracterul deloc uşor inteligibil al clauzei care îl prevede, în consecinţă, astfel cum corect a apreciat instanţa de apel, recurenta nu poate beneficia de efectul excluderii prevăzut de art. 4 alin. (6).

Sunt nefondate şi criticile cu privire la clauza cuprinsă în art. 5.1 lit. e) ce prevede comisionul de rezervă minimă obligatorie.

O prima observaţie se impune şi anume aceea că raporturile juridice obligaţionale existente între recurentă şi BNR nu pot constitui temei pentru impunerea unor clauze în contractele de credit încheiate cu consumatorii, cum este cel de rezervă minimă obligatorie, acesta reprezentând o obligaţie pe care o are orice banca ce operează în Romania, aşadar face parte din condiţiile de funcţionare ale recurentei şi nu poate servi drept argument pentru legalitatea stipulării unei astfel de clauze în contractele de credit.

În al doilea rând, instanţa a delimitat contractele în care comisionul de rezervă minimă obligatorie avea valoarea 0 şi a respins acţiunea privitoare la aceste contracte. În ceea ce priveşte celelalte contracte în care valoarea comisionului de rezervă minimă obligatorie este peste valoarea 0, recurenta a susţinut doar în mod formal că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000 fără să aducă critici concrete prin care să poată fi exercitat controlul judiciar.

Nu va fi reţinută ca fondată nici critica cu privire la restituirea sumelor percepute în baza clauzelor aşa zise ca fiind abuzive, recurenta considerând că acest capăt de cerere încalcă principiul libertăţii contractuale şi principiul forţei obligatorii a contractului, pentru că se solicită instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata unor sume de bani ce au fost încasate în temeiul unui contract de credit valabil încheiat.

Contrar susţinerilor recurentei, libertatea contractuală trebuie să se manifeste în limitele legii şi cu respectarea normelor imperative, cum sunt în cauză cele reglementate prin Legea nr. 193/2000.

Potrivt art. 1 alin. (1) şi (3) din lege, orice contract încheiat între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. Se interzice profesioniştilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Astfel cum s-a reţinut în cauză, recurenta nu a respectat aceste dispoziţii stipulând în contractele de credit clauze neclare în virtutea cărora a stabilit în mod unilateral obligaţii financiare creând astfel în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, ca atare, încălcarea obligaţiilor de informare şi transparenţă impun intervenţia instanţei pentru restabilirea echilibrului contractual.

Sunt nefondate şi criticile cu privire la dispoziţiile art. 8.1 lit. a) liniuţele II şi III, art. 8.1 lit. c) şi art. 8.3 privitoare la scadenţa anticipată din contractele de credit recurenta arătând că sunt în acord cu prevederile art. 1020 C. civ. de la 1864, aplicabil contractelor de credit care au fost încheiate în 2008 şi art. 1.549 C. civ.

Contrar susţinerilor recurentei, aceste clauze care permit declararea scadenţei anticipate a creditului şi deci, desfiinţarea contractului, creează un dezechilibrul semnificativ din moment ce contractul se desfiinţează cu consecinţa rambursării sumelor ca urmare a nerespectării altor contracte încheiate chiar cu terţi, astfel că impun o sarcină excesivă împrumutaţilor, conduita acestora trebuind a fi raportată la chiar contractul respectiv. Posibilitatea declarării scadenţei anticipate în cazul apariţiei unei situaţii neprevăzute conferă recurentei dreptul să intervină oricând în derularea contractului, în detrimentul consumatorilor această apreciere fiind subiectivă din din moment ce recurenta nu este nevoită să explice în mod obiectiv necesitatea desfiinţării contractului, cu neluarea în considerare şi a intereselor şi drepturilor consumatorului, rupându-se astfel echilibrul contractual. Ca atare prin clauzele menţionate, banca a urmărit exclusiv protejarea intereselor sale în detrimentul intimaţilor-reclamanţi iar consecinţele aplicării respectivelor clauze sunt excesive, cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.

Clauza inserată în art. 8.3 din condiţiile generale a fost reţinută în mod corect ca fiind abuzivă având în vedere că are în întregime un conţinut neclar atâta timp cât nu sunt precizate situaţiile în care operează exonerarea de răspundere a băncii, aceasta având caracter general, de care recurenta se poate prevala în defavoarea consumatorului, prin urmare, clauza în discuţie, stipulată exclusiv în beneficiul instituţiei de credit, creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, fiind şi contrară bunei-credinţe.

În raport de considerentele reţinute, Înalta Curte, reţinând că decizia atacată este legală, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă DD. S.A. CLUJ împotriva deciziei civile nr. 2506 A/2018 din 12 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., E., G., F., H., I., J., L., K., M., N., P., O., Q., R., S., U., T., W., V., X., Y., AA., Z., CC. şi BB..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă DD. S.A. CLUJ împotriva deciziei civile nr. 2506 A/2018 din 12 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., E., G., F., H., I., J., L., K., M., N., P., O., Q., R., S., U., T., W., V., X., Y., AA., Z., CC. şi BB..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi12 martie 2020.