Construction contract payment dispute: appeal annulled for lack of valid cassation grounds

Şedinţa publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată, reclamanta S.C. A. S.R.L - societate în reorganizare judiciară -, reprezentată prin administrator judiciar B.., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 668.726,10 RON, cu titlu de cotă parte neachitată din facturile la plată şi a sumei de 739.479,14 RON, reprezentând garanţie de bună-execuţie.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat constatarea stingerii prin compensaţie a datoriilor reciproce până la concurenţa sumei de 668.726,10 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1229/C/29.11.2016, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea precizată, a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 739.479,14 RON, reprezentând garanţie de bună-execuţie, a admis cererea reconvenţională şi a constatat stinse prin compensaţie datoriile reciproce dintre părţi până la concurenţa sumei de 668.726,10 RON; a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 7.318,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, ambele părţi au declarat recurs.

Prin decizia nr. 931/29.06.2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibile recursurile.

A reţinut curtea de apel că litigiul nu vizează pretenţii ce decurg dintr-un contract de achiziţie publică, iar raporturile juridice care izvorăsc din contractul de asociere sunt guvernate de dreptul comun; or, potrivit art. 466 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.

Notând că părţile au formulat recurs, în considerarea menţiunii greşite din dispozitivul sentinţei, a apreciat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 457 alin. (3) C. proc. civ., se impune respingerea ambelor recursuri ca inadmisibile, urmând ca părţile să formuleze apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei.

Ambele părţi au declarat apel împotriva sentinţei primei instanţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017.

Prin încheierea din 12.10.2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a trimis cauza spre competentă soluţionare secţiei I Civile a Curţii de Apel Bacău, pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr. x/2017*.

Prin decizia nr. 1059/21.12. 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a constatat compensarea datoriilor reciproce până la concurenţa sumei de 297.399,28 RON şi a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 371.326,82 RON, rămasă necompensată; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta S.C. C. S.R.L.

Prin încheierea nr. 72/18.01.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis cererea de strămutare formulată de S.C. C. S.R.L., a dispus strămutarea dosarului nr. x/2017 de la Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă la Curtea de Apel Iaşi şi a constatat desfiinţată de drept hotărârea pronunţată în cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă, sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 18.04.2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a dispus refacerea actelor de procedură în stadiul procesual al apelului, în baza dispoziţiilor art. 145 alin. (2) C. proc. civ. a stabilit în sarcina S.C. C. S.R.L. obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 5.499,9 RON, a constatat că S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a încuviinţat proba cu înscrisuri, propusă de ambele părţi şi proba cu expertiză financiar-contabilă, solicitată de S.C. C. S.R.L.

Prin încheierea din 16.05.2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a admis proba cu expertiză contabilă, solicitată de intimata-apelantă S.C. C. S.R.L., ale cărei obiective au fost indicate în nota de probatoriu, a desemnat, în mod aleatoriu, prin programul de repartizare a experţilor instalat pe computerul grefei, pe expertul D., al cărui onorariu provizoriu a fost stabilit la 2.000 RON, sumă ce urma a fi achitată de intimata-apelantă, a admis cererile formulate oral de apărătorii părţilor privind desemnarea unui expert parte, a pus în vedere apărătorilor părţilor să depună la dosar, în termen de 5 zile, contractele încheiate cu experţii parte, a admis proba cu înscrisuri pentru ambele părţi şi, având în vedere şi cererea de recuzare formulată oral de apărătorul apelantei-reclamante împotriva completului de judecată, a acordat termen la 13.06.2018, cu menţiunea că părţile au termen în cunoştinţă.

Prin decizia nr. 126/20.03.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 25.06.2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a admis apelurile şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte atât cererea principală, astfel cum a fost precizată, cât şi cererea reconvenţională, a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 225.060,42 RON, reprezentând garanţie de bună-execuţie, a constatat stinse prin compensaţie datoriile reciproce dintre părţi până la concurenţa sumei de 297.399,28 RON, a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 371.326,82 RON, cu titlu de cotă-parte neachitată din facturile la plată, rămasă necompensată, a respins cererea intimatei-apelante S.C. C. S.R.L. privind plata cheltuielilor de judecată, a stabilit onorariul definitiv de expert la suma de 2.960 RON şi a obligat pârâta-reclamantă la plata către expertului E. a sumei de 960 RON, cu titlu de diferenţă de onorariu expert.

Împotriva încheierii din 16.05.2018 şi a deciziei nr. 126/20.03.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 25.06.2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, S.C. A. S.R.L. - societate în reorganizare judiciară -, reprezentată prin administrator judiciar B.., a declarat recurs, solicitând casarea lor şi, în rejudecare, obligarea S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 739.479,14 RON, cu titlu de garanţie de bună-execuţie.

În motivare, a arătat că, deşi s-a opus administrării probei cu expertiza tehnică, motiv pentru care înţelege să atace încheierea din 16.05.2018 în baza art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de apel a reţinut că este îndrituită la plata sumei de 225.060 RON, reprezentând garanţie de bună-execuţie, potrivit concluziilor expertizei financiar-contabile efectuate în apel.

De asemenea, a susţinut că instanţa de prim control judiciar a dat valoare juridică absolută doar actului adiţional nr. x/20.01.2014 şi adresei nr. x/30.10.2015 a Consiliului Judeţean Neamţ, din conţinutul cărora a reţinut că s-a convenit doar o schimbare a formei de garantare, în sensul că garanţia de bună-execuţie constituită prin reţineri succesive a fost înlocuită cu scrisoarea de garanţie bancară nr. x, emisă de F. S.A. la 16.10.2015, pentru suma de 4.737.888,13 RON, care la 31.10.2016 a fost diminuată cu suma de 1.410.866,34 RON, suma rămasă putând fi eliberată numai după expirarea perioadei de garanţie de 108 luni, respectiv la 31.10.2024.

În acest context, a evocat dispoziţiile art. 1 şi 91 din H.G. nr. 273/1994 şi a subliniat că, întrucât s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor, autoritatea contractantă este obligată să restituie prestatorului (asociaţiei constituite din S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L.) cota din garanţia de bună-execuţie stabilită prin contract; astfel, de la momentul semnării procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor până la recepţia finală, autoritatea poate efectua imputaţii doar asupra cotei de garanţie de bună-execuţie nerestituită. Faptul că autoritatea a înţeles să accepte restituirea către S.C. C. S.R.L. a întregii garanţii de bună-execuţie la semnarea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrării, în schimbul unei scrisori de garanţie bancară, nu îndreptăţeşte intimata să reţină garanţia de bună-execuţie scadentă la plată, al cărei beneficiar este.

A subliniat recurenta că nu solicită plata întregii garanţii contractuale, ci a cotei de 50% din sumele reţinute, la a cărei restituire este îndrituită, existenţa sau nu a garanţiei bancare fiind irelevantă sub acest aspect, sens în care a redat prevederile contractului de achiziţie publică vizând garanţia de bună execuţie.

În ceea ce priveşte actul adiţional nr. x la contractul de achiziţie publică, prin care antreprenorul s-a angajat să furnizeze beneficiarului garanţia de bună- execuţie pentru 108 luni, a subliniat că deşi se menţionează drept parte "asocierea", în realitate, acest act juridic a fost semnat doar de liderul asocierii, S.C. C. S.R.L.

În acest sens, a susţinut că potrivit art. 2 din acordul de asociere, "S.C. C. S.R.L., în calitate de Lider de Asociere, va reprezenta asocierea în relaţia cu Autoritatea Contractantă, fiind împuternicit de asociere să semneze şi să parafeze, în numele acesteia, oferta, toate documentele necesare elaborării ofertei, contractul de achiziţie publică ce va fi încheiat cu Autoritatea contractantă, precum şi orice alte documente necesare, inclusiv acceptul pentru contractul anexat caietului de sarcini. Liderul de Asociere se obligă ca înainte de semnare să consulte si ceilalţi membri ai asocierii cu privire la conţinutul contractului."

Or, intimata nu a consultat-o în privinţa modificării contractului şi, mai mult, nu şi-a dat acordul asupra modificării contractului de achiziţie publică, lipsind consimţământul său, deşi este parte a contractului de achiziţie publica.

În opinia recurentei, în mod eronat a reţinut instanţa de apel că acest aspect este irelevant, din moment ce intimata reprezenta asocierea.

Mai mult decât atât, a susţinut că instanţa de apel a permis expertului judiciar să interpreteze contractul şi, întemeindu-se pe concluziile eronate ale acestuia (care nu a cunoscut dosarul şi a apreciat şi calculat greşit sumele din garanţia de bună execuţie a căror restituire i se cuvine), a pronunţat o hotărâre greşită.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi indică greşelile de judecată ale instanţei, prin prisma motivelor de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, autoarea căii de atac a indicat în mod expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., care vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentei nu se încadrează în cele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deşi a indicat motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., criticile dezvoltate prin memoriul de recurs relevă, în realitate, nemulţumirea sa faţă de modul de administrare a probelor şi de stabilire a situaţiei de fapt.

Toate argumentele expuse în cadrul criticilor din recurs urmăresc doar o reevaluare a materialului probator şi a situaţiei de fapt, atât timp cât instanţa de apel a analizat, prin prisma probatoriului administrat, aspectele legate de partea din garanţia de bună-execuţie la a cărei restituire este îndreptăţită, precum şi de existenţa mandatului intimatei pentru semnarea actului adiţional la contractul de achiziţie, din perspectiva acordului de asociere încheiat între părţi.

Or, examinarea instanţei de recurs este limitată, de însuşi conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate, nu şi la cele de eventuală netemeinicie.

Cât priveşte textele legale evocate în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa supremă apreciază că acestea sunt invocate doar formal, fără a se aduce, în concret, critici de nelegalitate hotărârii recurate, autoarea căii de atac făcând trimitere, în susţinere, doar la probe şi împrejurări de fapt.

De asemenea, critica vizând administrarea probei cu expertiză, în lipsa indicării normei de procedură încălcate, reprezintă o critică de netemeinicie, care implică o evaluare a utilităţii probei, astfel că nu poate face obiectul analizei instanţei de recurs.

Aşa fiind, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar cele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., împotriva încheierii din 16.05.2018 şi deciziei nr. 126/20.03.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 25.06.2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 martie 2020.