Recourse to High Court time-barred due to expiration of 30-day deadline for filing appeal against civil damages judgment

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20.05.2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâţii Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi DZI - GENERAL INSURANCE Plc, prin corespondent Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, reprezentant legal al Biroului Naţional de Carte Verde din Bulgaria, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu şi cu intervenienţii E. şi F., să oblige pârâţii la plata în solidar către reclamanţi a daunelor materiale şi morale, astfel: suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale şi suma de 10.884,60 RON, cu titlu de daune materiale către A.; suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale către B.; suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale către C. şi suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale către D..

La 13.06.2016 reclamanţii au modificat acţiunea, în sensul că au precizat că daunele solicitate sunt daune morale. Această cerere a fost modificată din nou la 13.07.2016, când reclamantul A. a precizat că solicită daune morale în cuantum de 439.115 RON şi daune materiale în cuantum de 10.884,6 RON.

Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

Pârâţii DZI GENERAL INSURANCE Plc şi Biroul Naţional de Carte Verde din Bulgaria, prin reprezentant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DZI GENERAL INSURANCE Plc.

Prin încheierea pronunţată la 24.11.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale (funcţionale) şi a declinat competenţa în favoarea uneia dintre Secţiile a III-a, a IV-a sau a V-a ale Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, care, prin încheierea din 21.04.2017, a admis excepţia necompetenţei sale materiale (funcţionale) şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 89/F/07.06.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi Familie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, care, prin încheierea din 28.09.2017, a constatat că în cauză are calitate procesuală pasivă Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România şi nu DZI GENERAL INSURANCE Plc, sens în care a dispus rectificarea citativului, iar prin încheierea din 09.11.2017 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 4895/21.12.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a admis în parte acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Biroul Naţional de Carte Verde din Bulgaria, prin reprezentant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România şi cu intervenienţii E. şi F., a obligat pârâtul să plătească reclamantului A. suma de 5.442,3 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 50.000 de RON, cu titlu de daune morale; reclamantului B. suma de 25.000 de RON, cu titlu de daune morale, reclamantei C. suma de 20.000 de RON, cu titlu de daune morale şi reclamantei D. suma de 20.000 de RON, cu acelaşi titlu.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanţii, solicitând schimbarea ei în parte, în sensul majorării cuantumului daunelor morale.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 80/15.01.2019, a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, A., B., C. şi D. au declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Recurenţii şi-au încadrat criticile în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În cadrul argumentaţiei aduse în susţinere, recurenţii au invocat faptul că motivarea sentinţei atacate este lacunară, că nu este susţinută de argumente clare şi concrete cu privire la fundamentul prejudiciului şi că din considerente nu rezultă raţionamentul în baza căruia a fost menţinut un cuantum nejustificat de mic al daunelor morale.

Potrivit recurenţilor, în considerarea cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanţa trebuia să procedeze la un examen propriu al pricinii, să verifice şi să dea o apreciere proprie materialului probatoriu administrat în faţa primei instanţe; neprocedând astfel, instanţa de apel nu a făcut nicio evaluare asupra situaţiei de fapt deduse judecăţii, nicio precizare în motivarea deciziei cu privire la probele administrate în cauză, iar atunci când a făcut-o, s-a raportat la cu totul alte circumstanţe decât cele factuale.

În acest context, au susţinut că, procedând astfel, instanţa a încălcat prevederile art. 476 C. proc. civ., care consacră caracterul devolutiv al căii de atac, sens în care au fost redate pasaje din decizia atacată şi prezentate scurte consideraţii de ordin teoretic cu privire la modul de stabilire a daunelor morale din perspectiva finalităţii acestui tip de reparaţie.

Au subliniat recurenţii că instanţa de prim control judiciar nu a procedat la o evaluare individuală pentru fiecare reclamant a prejudiciului moral suferit, că argumentele aduse în sprijinul stabilirii cuantumului daunelor morale nu au fost îndestulătoare faţă de complexitatea elementelor ce au condus la configurarea prejudiciului moral şi că luarea în considerare de către instanţă a jurisprudenţei în materie nu oferă o garanţie a soluţionării corecte a apelului.

În continuare, recurenţii au evocat jurisprudenţa naţională şi comunitară (Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal - decizia nr. 723/2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - cauza Boldea contra României) şi au conchis în sensul că analiza efectuată de instanţa de prim control judiciar este superficială, astfel că şi dispoziţiile legale incidente în cauză au fost examinate în mod eronat.

Prin întâmpinarea depusă la 03.09.2019, intimatul Biroul Naţional de Carte Verde din Bulgaria a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 25.09.2019, intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine în mod prioritar următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte."

Cum decizia atacată a fost comunicată recurenţilor la 04.06.2019, aplicarea textelor de lege citate mai sus relevă că termenul de 30 de zile pentru declararea recursului s-a împlinit la 05.07.2019.

Recurenţii au expediat cererea de recurs printr-un serviciu de curierat rapid la 08.07.2019, după împlinirea termenului.

În considerarea argumentelor expuse, văzând dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui act procedural atrage decăderea, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., D., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 80/15.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 martie 2020.