Appeal annulled for failure to pay stamp duty on claim seeking judgment to replace property sale contract

Şedinţa publică din data de 10 martie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 23 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., prin lichidator C.., solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în Iaşi, str. x, compus din teren în suprafaţă de 560,36 mp şi construcţie în suprafaţă de 169,74 mp, adjudecat de reclamantă prin procesul-verbal de licitaţie şi adjudecare nr. x din 10 septembrie 2012, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 118 şi art. 120 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 7989/2016 din 28 iunie 2016, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 95/2017 din 19 ianuarie 2017, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., prin lichidator C..

Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamanta a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 641/2018 din 21 septembrie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă B. S.A., prin lichidator D.., a depus întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Municipiul Iaşi a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul intimatei-pârâte, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia insuficientei timbrări a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 3 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, se timbrează la valoare cererile prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile.

Conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON".

Totodată, potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că în raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a consemnat că recurenta-reclamantă are obligaţia de a achita diferenţa de taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.548,5 RON şi că reprezintă o înştiinţare cu privire la obligaţia de plată a taxei comunicarea raportului către această parte.

Raportul a fost comunicat părţilor la 2 decembrie 2019 .

Ca atare, recurenta-reclamantă a fost înştiinţată cu privire la obligaţia de a depune la dosar dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.548,5 RON.

Având în vedere că recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru, datorată conform art. 3 alin. (2) lit. c) şi art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I, raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei instanţei de apel.

Cu privire la cererea de intervenţie accesorie formulată de Municipiul Iaşi în interesul intimatei-pârâte B. S.A., prin lichidator D.., Înalta Curte o va respinge ca rămasă fără interes având în vedere că partea în favoarea căreia a fost formulată această cerere a obţinut câstig de cauză, ca urmare a anulării recursului declarat de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 641/2018 din 21 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Respinge ca rămasă fără interes cererea de intervenţie accesorie formulată de Municipiul Iaşi.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2020.