Time-Barred Annulment Motion Rejected; Reinstatement Denied Over Unproven Impediment.

Şedinţa publică din data de 10 martie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 630 din 15 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a admis cererea de intervenţie formulată de intervenienţii A., B. şi C.; a respins ca nefondate recursurile declarate de recurenţii D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 4991A din 16 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi i-a obligat pe recurenţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 RON către intimatul F..

Împotriva deciziei instanţei de recurs, D. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ. din 1865.

Prin decizia civilă nr. 111R din 28 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. din 1865 şi a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din acelaşi act normativ; l-a obligat pe revizuentul D. la plata către intimaţii G. şi A. a cheltuielilor de judecată parţiale în cuantum de 300 RON pentru fiecare intimat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub acelaşi număr de dosar.

La termenul din 17 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea revizuentului de trimitere a cauzei către secţia I Civilă a aceleiaşi instanţe.

Prin decizia nr. 2006 din 17 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva deciziei civile nr. 630 din 15 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie în dosarul nr. x/2012; l-a obligat pe revizuent la plata către intimata G. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 RON şi către intimatul A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.700 RON.

Prin cererea formulată la 31 mai 2018, D. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 2006 din 17 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligat prin această decizie.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. din 1865.

Prin încheierea din 4 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea formulată de petentul D. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul deciziei nr. 2006 din 17 mai 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei instanţei de revizuire, D. a formulat contestaţie în anulare.

În motivare, contestatorul a susţinut, în esenţă, că doi dintre membrii completului de judecată care au pronunţat decizia atacată erau incompatibili să soluţioneze cererea de revizuire, întrucât au soluţionat şi cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 1713 din 23 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2005.

De asemenea, aceeaşi parte a arătat că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei funcţionale a secţiei I Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. din 1865.

Contestatorul a formulat şi cerere de repunere în termenul de formulare a contestaţiei în anulare, prin care a susţinut, în esenţă, că a luat cunoştinţă de motivele de anulare la 17 ianuarie 2019, când a cerut dosarul la studiu şi că nu a avut acces la dosar anterior acestei date.

Prin încheierea nr. 798 din 17 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o secţiei a II-a Civile a aceleiaşi instanţe.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a pronunţat încheierea nr. 1103 din 21 mai 2019 în dosarul nr. x/2019, prin care a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o secţiei I Civile a aceleiaşi instanţe.

Prin încheierea nr. 1779 din 16 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a înaintat cauza Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea desemnării secţiei competente să o judece.

Prin hotărârea nr. 220 din 6 noiembrie 2019, Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, cauza fiind reînregistrată pe rolul acestei secţii sub nr. x/2019.

Examinând cererea de repunere în termenul de formulare a contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".

Astfel, sancţiunea decăderii pentru exercitarea căii de atac cu depăşirea termenului legal nu va fi aplicată dacă partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să exercite calea de atac în termenul legal.

Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă reţine că prin cererea de repunere în termen contestatorul a susţinut, în esenţă, că a luat cunoştinţă de motivele de anulare la 17 ianuarie 2019, când a cerut dosarul la studiu şi că nu a avut acces la dosar anterior acestei date.

Susţinerea contestatorului în sensul că nu a avut acces la dosarul cauzei anterior datei de 17 ianuarie 2019 nu este dovedită, întrucât acestă parte nu a depus înscrisuri care să ateste că a solicitat studierea dosarului anterior acestei date şi că arhiva instanţei nu a dat curs acestei solicitări.

Prin urmare, contestatorul nu a făcut dovada existenţei unei împrejurări mai presus de voinţa sa care să-l fi împiedicat să exercite calea de atac în termenul legal, astfel cum impune art. 103 alin. (1) C. proc. civ. din 1865.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de formulare a contestaţiei în anulare.

Examinând excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 319 alin. (2) teza finală C. proc. civ. din 1865, "împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".

Astfel, termenul de 15 zile pentru exercitarea contestaţiei în anulare împotriva hotărârilor irevocabile, nesusceptibile de executare silită, începe să curgă de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data la care hotărârea a rămas irevocabilă.

Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă reţine că, prin cererea formulată la 31 mai 2018, D. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei atacate.

Or, formularea unei cereri de îndreptare a erorii materiale strecutare în dispozitivul unei hotărari presupune că partea care a formulat-o cunoştea dispozitivul a cărui îndreptare o solicită. Cum contestatorul a formulat o astfel de cerere cu privire la dispozitivul deciziei atacate, rezultă că această parte cunoştea soluţia din dispozitiv la momentul formulării cererii.

Ca atare, contestatorul a luat cunoştinţă de soluţia din decizia atacată pe calea contestaţiei în anulare cel mai târziu la data formulării cererii de îndreptare a erorii materiale, respectiv la 31 mai 2018.

Împrejurarea că decizia atacată a fost motivată ulterior formulării cererii de îndreptare a erorii materiale este irelevantă momentului de la care a început să curgă termenul de 15 zile pentru formularea contestaţiei în anulare, de vreme ce decizia respectivă nu este supusă comunicării, fiind o hotărâre irevocabilă, conform art. 328 alin. (1), raportat la art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. din 1865.

De asemenea, invocarea motivelor reprezentate de incompatibilitatea membrilor completului de judecată şi necompetenţa funcţională a secţiei nu era condiţionată de cunoaşterea considerentelor deciziei atacate, fiind suficientă cunoaşterea dispozitivului deciziei respective.

Altfel spus, contestatorul putea formula motivele anterior evocate pe calea constestaţiei în anulare încă de la momentul cunoaşterii dispozitivului deciziei atacate, nefiind necesară cunoaşterea considerentelor deciziei respective.

În plus, contestatorul a fost prezent la termenul de judecată din 17 mai 2018, când a fost respinsă cererea sa de trimitere a cauzei la secţia I Civilă a Înaltei Curţi, această soluţie fiind consemnată în practicaua deciziei recurate.

În aceste condiţii, instanţa supremă reţine că termenul de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) teza finală C. proc. civ. din 1865 a început să curgă la data formulării cererii de îndreptare a erorii materiale, respectiv la 31 mai 2018.

Fiind un termen stabilit pe zile, devin aplicabile dispoziţiile art. 101 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, conform cărora, "termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua cand s-a sfârşit termenul".

Având în vedere că termenul de 15 zile a început să curgă la 31 mai 2018, rezultă că acest termen s-ar fi împlinit la 16 iunie 2018.

Dat fiind că această din urmă dată corespunde unei zile nelucrătoare (sâmbătă), rezultă că termenul s-a prelungit până la sfâşitul primei zile lucrătoare care a urmat, respectiv 18 iunie 2018, conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ. din 1865.

Prin urmare, ultima zi în care contestatorul putea fi formula contestaţia în anulare a fost la 18 iunie 2018.

În aceste condiţii, instanţa supremă constată că formularea contestaţiei în anulare la 23 ianuarie 2019, conform menţiunii de înregistrare a contestaţiei de la dosarul nr. x/2019, s-a făcut cu nerespectarea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) teza finală C. proc. civ. din 1865.

Or, nerespectarea termenului anterior evocat a atras decăderea părţii din dreptul de a exercita calea de retractare a contestaţiei în anulare.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 103 alin. (1), raportat la art. 319 alin. (2) teza finală C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul D. împotriva deciziei nr. 2006 din 17 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a contestaţiei în anulare.

Respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul D. împotriva deciziei nr. 2006 din 17 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2020.