Peremptory deadline for filing a third-party intervention claim and mandatory procedural forfeiture without prejudice assessment

Şedinţa publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

A. Obiectul cererii introductive

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 decembrie 2016 pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 843.229,53 RON, reprezentând contravaloare lucrări, respectiv reţinerile din situaţiile de lucrări, conform facturilor emise pe seama pârâtei. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 348.577 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, calculate la debitul principal, de la data împlinirii termenului de plată până la data formulării cererii de chemare în judecată, precum şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, aferente debitului principal, conform ratei dobânzii penalizatoare datorate între profesionişti, plus 3 puncte procentuale, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă a debitului datorat, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 26 iunie 2017 Tribunalul Ilfov, în temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., a calificat cererea de intervenţie formulată în cauză ca fiind o cerere de chemare în judecată a altei persoane, întemeiată pe dispoziţiile art. 68 C. proc. civ., raportându-se la motivele de fapt şi de drept din cuprinsul acestei cereri.

Totodată, a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii formulării cererii de intervenţie, reţinând că debitorului i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată la data de 14 decembrie 2016 şi că s-a depus întâmpinare la 23 decembrie 2016 .

Raportat la art. 68 alin. (3) C. proc. civ., s-a constatat că termenul de formulare a cererii de intervenţie de către pârâtă este acelaşi cu termenul de formulare a întâmpinării, respectiv 25 de zile de la comunicarea acţiunii, iar în cauză acest termen s-a împlinit la data de 9 ianuarie 2017.

Cum cererea de intervenţie a fost depusă la 27 februarie 2017, tribunalul a admis excepţia tardivităţii şi, pe cale de consecinţă, a respins această cerere, ca tardivă.

B. Hotărârea primei instanţe

Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 2097/2017 din 27 iulie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a admis cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pe pârâta S.C. B. S.R.L.; pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 843.229,53 RON, reprezentând despăgubiri contractuale, suma de 348.577 RON, reprezentând penalităţi contractuale aferente debitului principal, calculate de la 1 octombrie 2013 până la 25 noiembrie 2016, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, în continuare, calculate la debitul principal, conform art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2001, plus trei puncte procentuale, până la achitarea efectivă a debitului.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 26 iunie 2017 a declarat apel S.C. C. S.R.L., societate care a absorbit S.C. B. S.R.L., solicitând anularea sentinţei atacate, respingerea excepţiei tardivităţii cererii de chemare în judecată a altei persoane şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

D. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 2097/A/2018 din 24 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 26.06.2017 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele S.C. A. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L.; s-a admis apelul formulat de apelanta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2097 din 27.07.2017, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele S.C. A. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., s-a anulat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.

E. Considerentele instanţei de apel

În ceea ce priveşte apelul formulat de apelantă împotriva încheierii de şedinţă din 26 iunie 2017 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă a constatat că este nefondat.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că este corectă soluţia tribunalului cu privire la excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată a altei persoane, întrucât termenul legal instituit de prevederile art. 68 alin. (3) C. proc. civ., respectiv cel de formulare a întâmpinării (25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată) era împlinit la 27 februarie 2017, data la care pârâta a formulat cererea de chemare în judecată a altei persoane.

Instanţa de apel a notat că prin motivele de apel nu se contestă explicit depunerea cererii cu depăşirea termenului legal.

A fost găsită nefondată susţinerea apelantei, în sensul că acest termen ar avea caracter de ordine privată şi, prin urmare, doar partea interesată ar avea interes să invoce decăderea pârâtei din dreptul de a depune cererea, întemeiată pe dispoziţiile art. 68 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că termenul în discuţie este instituit în scopul asigurării celerităţii activităţii de judecată, fiind de ordine publică, astfel încât judecătorul fondului a procedat, în mod legal, atunci când a pus în discuţie, din oficiu, acest aspect.

Relativ la susţinerile apelantei, potrivit cărora cererea nu a fost comunicată terţului şi că admiterea acesteia nu ar fi determinat amânarea cauzei, instanţa a apreciat că nu au relevanţă juridică, în condiţiile în care aceste împrejurări nu pot înlătura sancţiunea decăderii.

Apelul formulat în cauză de S.C. C. S.R.L., societate care a absorbit S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2097/2017 din 27 iulie 2017, pronunţate Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost găsit fondat.

Instanţa de apel a apreciat se impune trimiterea spre rejudecare pentru o soluţionare unitară a cauzei, având în vedere modalitatea globală de solicitare a debitului şi a penalităţilor, precum şi neanalizarea pe fond a apărărilor pârâtei, ca urmare a pronunţării unei soluţii întemeiate pe o pretinsă recunoaştere a debitului.

Faţă de solicitarea din cuprinsul cererii de apel, în temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ., s-a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 2097/2017 din 27 iulie 2017 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, s-a anulat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel

La data de 7 decembrie 2018 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2097A/2018 din 24 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi împotriva încheierii de şedinţă din 26 iunie 2017 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate, în sensul respingerii excepţiei tardivităţii cererii de chemare în judecată a altei persoane.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Recurenta a arătat că la termenul de judecată din 27 februarie 2017 S.C. B. S.R.L. a depus la dosar cererea de chemare în judecată a S.C. D. S.R.L., formulată în temeiul art. 68 C. proc. civ., susţinând că nu a creat niciun prejudiciu şi nici nu a întârziat judecarea cauzei, în condiţiile în care cererea respectivă nu a fost comunicată.

S-a menţionat că instanţa de apel recunoaşte şi afirmă în luarea deciziei că termenul pentru depunerea cererii este instituit pentru a asigura celeritatea activităţii de judecată.

În opinia recurentei-pârâte S.C. C. S.R.L., dacă cererea formulată pârâta S.C. B. S.R.L. nu a întârziat judecarea cauzei, instanţa nu trebuia să aplice sancţiunea procesuală, deoarece nu a fost vătămată valoarea protejată de prevederea legală în discuţie.

Astfel, a susţinut că nu poate fi aplicată sancţiunea procesuală pentru un prejudiciu pur teoretic, ci trebuie să fie sancţionat un comportament care poate crea sau creează, în mod iminent, un prejudiciu actual şi care s-ar produce fără instituirea respectivei sancţiuni procesuale.

Or, în speţă, sancţiunea procesuală ar fi fost întemeiată în condiţiile în care prin admiterea cererii de chemare în judecată a S.C. D. S.R.L. s-ar fi acordat un termen special în acest sens şi s-ar fi întârziat judecarea cauzei.

Cum nu s-a produs nicio întârziere a judecăţii determinată de depunerea de către pârâtă a cererii de chemare în judecată a S.C. D. S.R.L. la data de 27 februarie 2017, termenele succesive acordate de către instanţă fiind pentru alte motive, recurenta-pârâtă a apreciat că s-a respins, în mod greşit, această cerere ca fiind tardivă.

În acest sens, a învederat că la termenul din 27 februarie 2017 s-a acordat termen la 22 mai 2017 pentru a se lua cunoştinţă de înscrisurile noi depuse, iar la termenul din 22 mai 2017 instanţa a dispus citarea S.C. D. S.R.L., însă la niciunul dintre aceste termene nu s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către S.C. D. S.R.L.

Recurenta a menţionat că încă de la momentul depunerii cererii de chemare în judecată a S.C. D. S.R.L., respectiv de la termenul din 27 februarie 2017 instanţa putea şi trebuia să dispună comunicarea cererii către această societate, atâta timp cât nu s-a cauzat nicio întârziere procesuală din acest motiv.

Pe cale de consecinţă, a apreciat că este nejustificată aplicarea sancţiunii procesuale a decăderii, în condiţiile în care interesul protejat de prevederile art. 68 alin. (3) din C. proc. civ. (celeritatea desfăşurării procesului) nu a fost afectat în niciun fel.

G. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator special E. şi prin administrator judiciar consorţiul format din CITR - FILIALA CLUJ S.P.R.L. şi F. - FILIALA CLUJ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că este corectă soluţia instanţei de apel cu privire la apelul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 26 iunie 2017 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

A susţinut că instanţa de fond a admis, în mod legal, excepţia invocată din oficiu, atâta timp cât norma imperativă cuprinsă în art. 68 alin. (3) C. proc. civ. stabileşte că pârâtul poate formula cerere de chemare în judecată a altei persoane în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe.

H. Considerentele instanţei de recurs

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte a reţinut că prezentul recurs vizează exclusiv soluţia instanţei de apel cu privire la apelul formulat de apelanta S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 26 iunie 2017, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Totodată, a notat că deşi recurenta-pârâtă a înţeles să îşi întemeieze calea de atac exercitată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate se circumscriu motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează încălcarea unor norme de drept procesual.

Recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. a criticat decizia instanţei de apel din perspectiva faptului că s-a respins apelul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 26 iunie 2017 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, prin care s-a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată a altei persoane.

În esenţă, recurenta a susţinut că instanţa de fond a aplicat, în mod nejustificat, sancţiunea procesuală a decăderii, deşi interesul protejat de prevederile art. 68 alin. (3) din C. proc. civ. nu a fost vătămat.

Mai exact, a arătat că nu a fost afectată celeritatea desfăşurării procesului din cauza depunerii peste termen a cererii de chemare în judecată a altei persoane de către pârâtă.

Susţinerea recurentei-pârâte S.C. C. S.R.L. nu poate fi primită, întrucât instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală sub acest aspect.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări.

Potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (3) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a altei persoane care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul formulată de pârât se poate depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.

Justificarea acestor dispoziţii legale constă în aceea că pârâtul este în măsură să cunoască persoanele ce pot pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul imediat după ce i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, aşa încât, pentru a preîntâmpina posibilitatea folosirii acestei forme de intervenţie forţată cu scopul de a întârzia judecata pe fond, legiuitorul a stabilit că pârâtul trebuie să depună cererea in limine litis.

Prin urmare, în situaţia în care întâmpinarea este obligatorie, pârâtul poate formula cerere de intervenţie forţată a unui terţ care poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecata, potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ., cu respectarea art. 165 din acelaşi cod vizând îndeplinirea procedurii de citare şi, implicit, de comunicare a cererii.

Numai în situaţia în care întâmpinarea nu este obligatorie, termenul limită pentru formularea de către pârât a cererii de intervenţie forţată a unui terţ care poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul este reprezentat de primul termen de judecată, în măsura în care procedura de citare a pârâtului şi de comunicare a cererii de chemare în judecată către acesta a fost legal îndeplinită, acordându-i-se posibilitatea de a lua cunoştinţă de existenţa procesului.

Termenul imperativ constituie intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul de procedură.

Din dispoziţiile legale citate anterior, rezultă că termenul în care pârâtul poate să formuleze cererea de chemare în judecată a altor persoane este un termen legal imperativ (peremptoriu).

De lege lata, nerespectarea termenului de depunere a cererii de chemare în judecată a altor persoane atrage sancţiunea decăderii, în condiţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Decăderea este sancţiunea procedurală ce intervine în cazul nerespectării unui termen imperativ (peremptoriu), constând în pierderea exerciţiului dreptului procesual. Aceasta este sancţiunea de drept comun care intervine în ipoteza nerespectării unui termen procedural imperativ, nefiind necesar ca legea să o prevadă în fiecare situaţie în parte, ci excepţia (intervenţia unei alte sancţiuni în locul decăderii) trebuie expres stipulată de lege.

Pentru a opera sancţiunea decăderii legea prevede să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) să existe un termen imperativ înăuntrul căruia trebuie exercitat un drept procesual.

b) termenul imperativ să nu fi fost respectat de către parte, prin neexercitarea dreptului procesual înăuntrul acestuia.

c) legea sau părţile să nu deroge de la sancţiunea decăderii.

În cauza de faţă, toate aceste condiţii sunt îndeplinite, astfel că recurenta-pârâtă nu poate pretinde că instanţa a aplicat, în mod nejustificat, sanţiunea decăderii, în condiţiile în care a formulat cererea respectivă la data de 27 februarie 2017, cu nerespectarea termenului imperativ prevăzut de lege.

Înalta Curte a subliniat faptul că noua reglementare nu mai instituie derogarea de la sancţiunea decăderii, existentă în cuprinsul art. 135 din C. proc. civ. de la 1865, care prevedea judecarea separată a cererilor de intervenţie depuse cu încălcarea termenelor legale procedurale, motiv pentru care, în prezent, acestea trebuie să fie respinse, ca tardive.

Totodată, a reţinut că sancţiunea decăderii nu operează în următoarele cazuri:

- când legea instituie o dispoziţie prin care înlătură aplicarea sancţiunii decăderii, prezumând lipsa cauzării unui prejudiciu procesual prin nerespectarea termenului imperativ;

- în cazul prevăzut de art. 60 alin. (2) C. proc. civ. vizând raporturile juridice obligaţionale de solidaritate sau indivizibilitate, raporturile juridice reale de coproprietate, precum şi ipotezele legale în care actele de procedură îndeplinite de unii dintre coparticipanţi profită şi celorlalţi;

- în ipoteza în care legea permite părţii adverse dreptul de a renunţa la însuşi dreptul de a invoca decăderea;

Prin urmare, în lipsa unui acord expres al părţilor în sensul renunţării la dreptul de a invoca decăderea, cererile respective vor fi respinse ca tardive, decăderea putând fi invocată, din oficiu, de către instanţă.

- când legea prevede, în mod expres, o altă soluţie pentru nerespectarea unui termen imperativ;

- în ipoteza existenţei unor motive temeinic justificate pentru întârzierea în exercitarea dreptului procesual, de natură să conducă la repunerea părţii în termen.

În speţă, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a invocat, în mod corect, excepţia tardivităţii depunerii cererii de intervenţie forţată, respectiv a cererii de chemare în judecată a S.C. D. S.R.L., de vreme ce din înscrisurile aflate la dosar rezultă că la data de 14 decembrie 2016 s-a comunicat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. către pârâta S.C. B. S.R.L., astfel încât termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării s-a împlinit la 9 ianuarie 2017.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2097A/2018 din 24 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2020.