Invalidity of surface rights transfer and participation agreement termination due to lack of authentic form and nullity of assignment

Şedinţa publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, sub nr. x/2011, reclamanta UNIVERSITATEA DE ŞTINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA a chemat în judecată pe pârâte A. S.R.L., A. S.R.L., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună următoarele: constatarea nulităţii absolute a clauzelor contractuale din art. 6.3.1 pct. iii, art. 6.3.2, art. 7.2, art. 11.5 din contractul de asociere în participaţiune 20.04.2007, precum şi din art. 3.2.8 din actul adiţional nr. x din 27.10.2008 la contractul de asociere în participaţiune; rezoluţiunea actului de constituire drepturi de superficie şi drepturi de servitute - actul adiţional la contractul de asociere în participaţiune pentru neîndeplinirea culpabilă de către pârâte a obligaţiilor contractuale; restabilire situaţiei anterioare în sensul radierii înscrierilor efectuate în cartea funciară în baza clauzelor considerate nule; rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 20.04.2007, cu modificările aduse prin acte adiţionale pentru neîndeplinirea culpabilă de către pârâte a obligaţiilor asumate; suportarea de către pârâte a pierderilor asocierii; ridicarea de către pârâte a construcţiilor edificate până în prezent pe terenul adus ca aport în asociere; restituirea aportul adus de reclamantă în asociere; predarea posesiei terenului adus ca aport în asociere; obligarea pârâtelor la plata daunelor interese pentru pierderea suferită de reclamantă constând în scăderea valorii de piaţă a terenului; obligarea pârâtelor la beneficiu nerealizat constând în clauza penală de 100 E/zi din contractul de asociere în participaţiune la care se adaugă profitul nerealizat prin exploatarea hotelului până la soluţionarea irevocabilă a litigiului, cu aplicarea dobânzii legale la toate sumele solicitate; predarea terenului înscris în CF sub nr. x ce excedează contractului de asociere şi a construcţiei edificată pe acesta; ridicarea construcţiilor nou edificate pe acelaşi teren; obligarea pârâtelor la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru acelaşi teren începând din data de 01.01.2008 până la predarea efectivă.

Prin precizare de acţiune, reclamanta a extins cerere de chemare în judecată şi faţă de pârâta B. S.R.L., solicitând anularea contractului de constituire a drepturilor de superficie şi a drepturilor de servitute încheiat între reclamantă şi pârâtele iniţiale ca fiind lipsit de cauză; în subsidiar a solicitat constatarea caducităţii aceluiaşi contract. Totodată, reclamanta solicitat şi constatarea caducităţii contractului de asociere în participaţiune, rectificarea înscrierilor în cartea funciară efectuate în baza contractului caduc, obligarea pârâtelor la ridicarea construcţiilor de pe teren şi predarea terenului, în subsidiar solicitând autorizarea ei pentru executarea obligaţiei pe cheltuiala pârâtelor; obligarea în solidara tuturor pârâtelor la suportarea prejudiciului produs prin cesionare contractului de asociere în participaţiune de către pârâta nou introdusă către pârâtele iniţiale.

Reclamanta a renunţat la capătul 5 din cererea iniţială, urmare a soluţionării dosarul din cadrul procedurii de insolvenţă (nr. 1478/1285/2011) unde au fost anulate contractele de cesiune dintre pârâte, prin reţinerea fraudării intereselor creditorilor S.C. B. S.R.L..

Pârâtele au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat să se dispună următoarele: în ipoteza respingerii cererii principale, rezilierea contractului de asociere în participaţiune din culpa reclamantei, obligarea reclamantei la plata sumei de 24.387.000 euro - profit nerealizat, cu aplicarea dobânzii legale; în subsidiar au solicitat obligarea reclamantei la executarea clauzei art. 11.2.3 din contract astfel cum a fost modificată prin actul adiţional nr. x/27.10.2008, obligarea reclamantei la încheierea actului autentic pentru transferul dreptului de proprietate iar în caz de refuz pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic.

În ipoteza admiterii în parte a acţiunii principale au solicitat să se dispună: obligarea reclamantei la plata sumei de 14.600.000 euro reprezentând contribuţia constructorilor de bună credinţă; instituirea unui drept de retenţie asupra terenurilor proprietatea reclamantei până la plata sumei solicitate, cu dobândă legală.

În cauză a formulat cerere de intervenţie principală C., care a solicitat acordarea de daune interese ca urmare a rezoluţiunii antecontractelor de vânzare încheiate în 31.08.2008. A formulat cerere de intervenţie în interes propriu D., lichidator judiciar al B. S.R.L., motivat de faptul că în dosarul de insolvenţă s-a solicitat anularea contractelor de cesiune din 15.07.2008 încheiate între debitoare şi pârâtele din prezenta cauză. Au mai fost formulate cereri de intervenţie accesorie în interesul pârâtei A. S.R.L. şi o serie de persoanele fizice.

Pârâta nou introdusă B. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să se dispună: constatarea calităţii sale de titular al dreptului de superficie asupra terenurilor ce au făcut obiectul contractului de asociere în participaţiune, respectiv a dreptului de proprietate asupra construcţiilor edificate; constatarea că dreptul de superficie a fost dobândit în temeiul contractului de asociere în participaţiune şi a actelor adiţionale nr. x şi 4, coroborate cu manifestările explicite ale reclamantei în sensul derogării de la prezumţia instituită prin art. 492 C. civ. din 1864; să se dispună rectificarea corespunzătoare a înscrierilor în cartea funciară, corespunzător petitelor anterioare. A mai solicitat să se constate încetarea contractului de asociere ca urmare a intrării sale în faliment ori ca urmare a imposibilităţii fortuite de executare, să fie obligată reclamanta la executarea clauzei art. 11.2.3 din contractul de asociere, astfel cum a fost modificată prin actul adiţional nr. x/27.10.2007, să fie obligată reclamanta la încheierea unui act de schimb prin care să se transfere dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafaţă de 4.176 mp, de 12.900 mp., respectiv de 1.934 mp. Şi să dobândească dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate parţial pe primul teren menţionat, iar în caz de refuz, să se pronunţe o hotărârea care să ţină loc de act autentic de vânzare.

Instanţa de fond a disjuns capetele de cerere principală astfel cum au fost precizate vizând pretenţiile băneşti de despăgubiri şi lipsă de folosinţă formulate în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. şi B. S.R.L., formulând dosar separat, judecata în acesta fiind suspendată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că cele două societăţi se află în procedura insolvenţei.

A dispus, totodată disjungerea cererilor reconvenţionale formulate de pârâtele iniţiale, formând un nou dosar în care a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea prezentului litigiu

Instanţa de fond a respins ca inadmisibile capetele din cererea reconvenţională formulate de pârâta B. S.R.L. vizând constatarea dreptului de superficie. A dispus, totodată, disjungerea petitului din aceeaşi cerere reconvenţională vizând rezilierea contractului de asociere în participaţiune, formând un nou dosar, judecata acestuia fiind suspendată până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze.

Prin sentinţa civilă nr. 3555/2015 pronunţată în data de 23 decembrie 2015 Tribunalul Specializat Cluj a hotărât următoarele: a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la cererea reclamantei de anulare a actului adiţional nr. x la contractul de asociere în participaţiune; a admis în parte acţiunea precizată şi a constatat încetarea contractului la data intrării în faliment a pârâtei B. S.R.L. - 23.09.2010. A anulat contractul de constituire a drepturilor de superficie şi a drepturilor de servitute autentificat sub nr. x/27.10.2007 la SNC Autentica - act adiţional nr. x la contractul de asociere în participaţiune şi a dispus radierea menţiunilor făcute în cartea funciară în temeiul acestui act. A constatat nulitatea clauzei inserate la art. 3.2.8 în actul adiţional nr. x/27.10.2008 la contractul de asociere. A respins celelalte cereri ale reclamantei, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.R.L..

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele: pe situaţia de fapt a reţinut încheierea contractului de asociere între reclamantă şi B. S.R.L. (la acel moment E. SRL), precum şi cesionarea de către ultima către A. S.R.L. (fost E. SRL) şi A. S.R.L. (fost E. SRL) a drepturilor şi obligaţiilor decurgând din contractul de asociere în participaţiune.

Conform clauzelor contractului de asociere, reclamanta a adus ca aport un teren în suprafaţă totală de 23.146 mp., pârâta B. S.R.L. (investitor) urmând să edifice un hotel şi un ansamblu rezidenţial, fiind constituit în acest scop în favoarea investitorului un drept de superficie şi de servitute de trecere, prin actul adiţional nr. x din 27.10.2008 stipulându-se că dreptul de superficie are o durată egală cu durata de existenţă a construcţiilor, încetarea din orice cauză a contractului de asociere neafectând acest drept (clauza 3.2.8 din actul adiţional). Prin actul adiţional nr. x din 27.10.2008, intitulat act de constituire drepturi de superficie şi drepturi de superficie, reclamanta a constituit în favoarea pârâtelor cesionare aceleaşi drepturi, conform dezmembrării terenului iniţial aportat, pe unele suprafeţe în integralitate, iar pe alte suprafeţe în cote individualizate. Instanţa de fond a reţinut şi că prin sentinţa civilă nr. 293/31.03.2013 judecătorul sindic a desfiinţat cu efect retroactiv (anulat) cesiunile intervenite între pârâte pentru fraudarea intereselor creditorilor, reţinând comportamentul ilicit şi prejudiciabil al pârâtelor.

Excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune ce a vizat cererea reclamantei de anulare a actului adiţional nr. x la contractul de asociere, invocată de pârâta B. S.R.L., a fost respinsă fiind reţinut că termenul de prescripţie a început să curgă doar după anularea contractelor de cesiune încheiate între pârâte. Excepţia lipsei de interes a reclamantei în invocarea nulităţii contractului de superficie, invocată de aceeaşi parte, a fost unită cu fondul cauzei judecătorul apreciind că reprezintă, în fapt apărări ale părţii faţă de cererea de chemare în judecată.

Cu privire la cererea reclamantei de constatare a caducităţii contractului de asociere, cu consecinţa desfiinţării retroactive, motivat de intrarea pârâtei B. S.R.L. în procedura de insolvenţă instanţa de fond a reţinut că din moment ce ulterior semnării sale, contractul a devenit operaţional nu se mai poate pune problema caducităţii, ca o cauză de ineficienţă juridică. A precizat că intrarea în insolvenţă a pârâtei nu determină caducitate contractului, ci constituie o cauză de încetare a acestuia pentru viitor, conform, de altfel, şi clauzei contractuale în acest sens. În consecinţă, instanţa a apreciat argumentaţia reclamantei ca fiind întemeiată, constatând că efectul juridic al intrării în faliment a pârâtei B. S.R.L. determină încetarea contractului de asociere în participaţiune, cu efect doar pentru viitor.

Solicitarea privind nulitatea clauzelor cuprinse în art. 6.3.1 pct. III, art. 6.3.2., art. 7.2 şi art. 11.5 din acelaşi contract a fost respinsă atât faţă de argumentaţia legată de caducitatea contractului (soluţia dispusă sub acest aspect fiind încetarea pentru viitor a actului juridic), cât şi faţă de argumentaţia vizând caracterul leonin al acestor clauze, fiind reţinut că pârâta nu îşi rezervă integralitatea beneficiilor.

Solicitarea reclamantei de anulare a actului adiţional nr. x/27.10.2008 pentru lipsa de cauză a fost respinsă, instanţa reţinând că existenţa cauzei se analizează la momentul încheierii actului juridic; or, la acel moment pârâtele cesionare erau părţi în contractul de asociere; a fost respinsă şi solicitarea reclamantei de constatare a caducităţii actului adiţional cu argumente similare celor redate în cazul contractului de asociere.

Instanţa a constatat că se impune constatarea nulităţii acestui act adiţional pe principiul anulării actului subsecvent, urmare a constatării de către judecătorul sindic a nulităţii contractului de cesiune dintre pârâte. Instanţa a înlăturat apărarea pârâtei B. S.R.L. în sensul că ar fi dobândit drepturi proprii prin actul analizat, reţinând că nu a fost parte contractantă, iar urmare anulării contractului de cesiune a redobândit calitatea de parte doar în contractul de asociere.

Instanţa a apreciat ca întemeiată solicitarea reclamantei de constatare a nulităţii clauzei cuprinsă în art. 3.2.8 din actul adiţional nr. x/27.10.2008, reţinând că acesta a fost încheiat exclusiv cu pârâtele - societăţile cesionare, că pârâta - cedentă este terţ şi că nulitatea contractului de cesiune determină nulitatea întregului act analizat, urmând a se admite solicitarea reclamantei astfel cum a fost formulată, în baza principiului disponibilităţii.

Tot în acest context, instanţa a înlăturat apărările pârâtei B. S.R.L. vizând dobândirea dreptului de superficie asupra terenului, cu motivarea că aceasta a redevenit parte în contractul astfel cum a fost redactat iniţial, iar legea prevedea la acel moment forma autentică ad validitatem pentru actele translative/constitutive de drepturi reale imobiliare.

Urmare a celor dispuse anterior, instanţa a hotărât şi radierea din cartea funciară a menţiunilor efectuate în baza actelor anulate.

Solicitarea vizând obligarea pârâtelor la ridicarea construcţiilor a fost respinsă ca neîntemeiată, argumentat de faptul că actul juridic dintre părţi a încetat doar pentru viitor, părţile contractante urmând a face desocotirea asocierii, reţinând că pârâta B. S.R.L. are doar un drept de proprietate sub condiţie asupra construcţiilor edificate şi că aceeaşi parte nu a investit instanţa cu o solicitare de constatare a accesiunii imobiliare. În acest context a apreciat că nu se impune analizarea apărărilor pârâtei vizând calitate sa de constructor de bună credinţă.

Solicitările reclamantei privind predarea posesiei unui teren ce excede cadrului contractual, obligarea pârâtelor la ridicarea construcţiilor aflate pe acesta şi la plata despăgubirilor aferente au fost respinse de instanţa de fond întrucât nu au fost dovedite, nefiind administrate probe. Au fost reţinute apărările pârâtei B. S.R.L. în sensul că pe acest teren este edificată o construcţie, cu acordul reclamantei, ultima nedovedind contrariul.

Cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.R.L., instanţa a precizat că primele două petite vizând constatarea dreptului de superficie au fost respinse ca inadmisibile, apărările părţii fiind analizate, totodată, în cadrul cererilor formulate de reclamantă şi înlăturate ca nefondate, neexistând un temei juridic pentru înscrierea unui drept de superficie în favoarea pârâtei.

Solicitarea vizând rectificarea de carte funciară a fost respinsă cu motivarea că o asemenea cerere este subsecventă unei acţiuni de fond, pârâta neformulând un asemenea petit care să vizeze desfiinţarea ori altă cauză de ineficacitate a contractului de servitute şi superficie din 27.10.2008.

Cererea pârâtei referitoare la constatarea încetării contractului de asociere ca urmare a imposibilităţii fortuite de executare a fost respinsă, instanţa reţinând că părţile cunoşteau situaţia juridică a terenului de la momentul asocierii, că reclamanta era proprietar al terenului adus ca aport, iar riscul transferului de proprietate a fost asumat de această ultimă parte; a mai reţinut că din clauzele contractuale nu rezultă că executarea obligaţiilor asumate de pârâtă ar fi condiţionată de obţinerea finanţării din partea unui terţ.

Instanţa a apreciat că nu se impune admiterea solicitării pârâtei de constatare a încetării contractului de asociere ca urmare a intrării în faliment, urmare a admiterii petitului similar din cererea reclamantei.

Solicitarea pârâtei privind obligarea reclamantei la executarea clauzei art. 11.2.3 din contractul de asociere astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. x/27.10.2008, respectiv la încheierea unui act de schimb care să transfere dreptul de proprietate asupra terenului, în caz de refuz să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare a fost respinsă, instanţa arătând că a reţinut deja că actul adiţional nu este aplicabil raportului dintre această pârâtă şi reclamantă. A fost reluată argumentaţia vizând dreptul de proprietate sub condiţie al pârâtei asupra construcţiei edificate pe teren până la momentul desocotirii asocierii, urmare a încetării acesteia.

Urmare a solicitării reclamantei de completare a sentinţei civile nr. 3555/2015, Tribunalul Specializat Cluj a pronunţat sentinţa civilă nr. 902/2018 din data de 22 mai 2018 prin care a dispus admiterea cererii de completare a sentinţei menţionate şi în consecinţă: a respins acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. cu privire la pretenţiile solicitate faţă de aceasta (pierderea efectivă, beneficiul nerealizat şi profitul nerealizat), precum şi cu privire cererile vizând obligarea aceleiaşi părţi la predarea terenului ce excede contarctului de asociere şi la plata lipsei de folosinţă.

În considerentele acestei sentinţei, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada sumelor pretinse de la pârâtă, iar pentru restul petitelor a arătat că subzistă considerentele sentinţei iniţiale în sensul nedovedirii temeiniciei acestora.

Reclamanta UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA a formulat apel împotriva sentinţei de fond, solicitând admiterea căii de atac şi schimbarea în parte a hotărârii contestate în sensul admiterii în integralitate a cererii de chemare în judecată.

Apelanta reclamantă a criticat soluţia dată petitului vizând anularea actului adiţional nr. x/27.10.2007 pentru lipsă de cauză, în subsidiar constatarea caducităţii, apreciind ca fiind contradictorie motivarea instanţei de fond, care reţine că nulitate contractelor de cesiune produce efect retroactiv, pentru ca ulterior în analiza petitului menţionat să nu extindă acest efect retroactiv, actul adiţional nr. x rămânând fără cauză. Cu privire la solicitarea subsidiară de constatare a caducităţii a criticat sentinţa de fond din perspectiva naturii actului de translativ/constitutiv de drepturi reale, faţă de care niciodată nu se poate dispune doar pentru viitor, ci numai retroactiv.

Aceleaşi argumente au fost invocate şi în ce priveşte capătul de cerere vizând caducitate contractului de asociere. Folosindu-se de acelaşi efect retroactiv al contractului cu executare uno ictu, coroborat cu legalitatea, din punctul său de vedere, a dispunerii desfiinţării cu efect retroactiv a contractului de asociere, apelanta-reclamantă a criticat soluţia instanţei de fond şi în ce priveşte nulitatea clauzelor 6.3.1. pct. III, 6.3.2, 7.2 şi 11.5 din contractul iniţial, precum şi a clauzei 3.2.8 din actul adiţional nr. x A susţinut că instanţa nu a efectuat analiza sub aspectul nulităţii, prin raportare la considerentele vizând imposibilitatea desfiinţării retroactive a contractului de asociere. A susţinut independenţa acestui capăt de cerere ce trebuia analizat în consecinţă de instanţă.

Apelanta-reclamantă a susţinut, în continuare, faţă de aprecierea sa că trebuia constatată caducitatea contractului de asociere, că se impune şi admiterea solicitării de rectificare a cărţii funciare în integralitate.

A susţinut că este întemeiată şi solicitarea de obligare a pârâtelor la ridicarea construcţiilor de pe teren, criticând considerentul instanţei de fond care a apreciat că B. S.R.L. are un drept de proprietate sub condiţie asupra construcţiilor edificate. A criticat totodată argumentaţia instanţei vizând aplicarea în speţă a regulilor accesiunii imobiliare, apreciind că se impunea repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, sub toate aspectele.

Cu privire la petitele vizând pretenţiile formulate (despăgubirile solicitate), apelanta-reclamantă a arătat că instanţa de fond a omis a se pronunţa în raport de intimata-pârâtă A. S.R.L., faţă de care nu s-a dispus suspendarea judecării cauzei. A precizat că a formulat în acest sens şi o cerere de completare a sentinţei de fond.

Apelanta-reclamantă a criticat şi soluţia dată petitelor vizând predarea posesiei terenului ce excedează contractului, cu obligarea pârâtelor la ridicarea construcţiilor şi plata despăgubirilor, arătând că au fost respinse toate probatoriile solicitate în dovedire, pentru ca ulterior instanţă să hotărască respingerea acestora tocmai ca nedovedite (cu referire la proba testimonială solicitată şi respinsă de instanţă)

Pârâta B. S.R.L., prin lichidator judiciar F. a formulat apel împotriva încheierii din data de 17 februarie 2015 şi a sentinţei pronunţate în cauză, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în parte a hotărârilor contestate în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii petitelor din cererea reconvenţională, a respingerii cererii de chemare în judecat, a admiterii în totalitate a cererii reconvenţionale, cu menţinerea doar a soluţiei de încetare a contractului de asociere la data intrării sale în faliment - 23.09.2010.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererilor în constatare, admisă în şedinţa publică din data de 17.02.2015, apelanta-pârâtă a apreciat că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. din 1865, susţinând că faţă de modul de redactare al petitelor cererii reconvenţionale a solicitat atât constatarea dreptului de proprietate, cât şi realizarea acestor drepturi, indicând în acest sens petitul vizând înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra construcţiilor şi terenului aferent. A susţinut că doar în forma în care se regăseşte solicitarea în cererea reconvenţională putea formula acţiunea confesorie, în condiţiile în care avea posesia terenului şi a construcţiei. Apelanta-pârâtă mai susţine că instanţa de fond nu a realizat conexiunea dintre petitele în constatare şi cele în realizare - înscrierea în cartea funciară. Totodată, a menţionat că urmare a constatării nulităţii contractului de cesiune încheiat cu intimatele-pârâte din prezenta cauză ea a dobândit ansamblul drepturilor şi obligaţiilor, inclusiv cu dreptul de superficie constituit în favoarea intimatelor-pârâte.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, respinsă prin sentinţa de fond, apelanta-pârâtă a invocat prevederile art. 9 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, susţinând că termenul de prescripţie a început să curgă la data de 27.04.2008 când reclamanta a luat cunoştinţă de actul ce solicită a fi anulat, fiind împlinit la momentul formulării precizării la cererea de chemare în judecată, prin raportare şi la motivele de nulitate invocate, respectiv lipsa de cauză şi caducitatea. În consecinţă, apreciază ca fiind greşită soluţia instanţei de fond care a constatat că termenul de prescripţie a început să curgă la momentul dispunerii nulităţii contractului de cesiune încheiat cu intimatele-pârâte.

Cu privire la fondul cauzei, apelanta-pârâtă a susţinut greşita soluţionare cererii de chemare în judecată sub următoarele aspecte: cu privire la desfiinţarea contractului de asociere, reclamanta a solicitat pe de o parte să se constate caducitatea actului juridic ca urmare a intrării pârâtei-asociat în faliment, iar pe de altă parte să se constate nulitatea unor clauze contractuale care nu ar putea supravieţui contractului caduc, desfiinţat cu efect retroactiv; instanţa de fond deşi menţionează că cererile reclamantei sunt neîntemeiate, le admite totuşi pentru alte motive, care nu au fost invocate de parte. A arătat că o solicitare de constatare a încetării contractului urmare a intrării sale în procedura de faliment se regăseşte doar în cererea reconvenţională, motiv pentru care corect din punct de vedere legal era ca petitul din cererea principală să fie respins, cu consecinţa admiterii petitului din cererea reconvenţională. A apreciat din această perspectivă că instanţa de fond s-a pronunţat pe ce nu s-a cerut.

A susţinut că aceeaşi pronunţare pe ce nu s-a cerut, cu depăşirea limitelor investirii, se regăseşte şi în ce priveşte nulitatea actului adiţional nr. x, solicitată de reclamantă în considerarea lipsei de cauză sau a caducităţii, instanţa admiţând cererea în baza principiului nulităţii actului subsecvent celui deja constatat nul. Apelanta-pârâtă a mai arătat că prin actul adiţional a fost transferat un fond de comerţ, neputând fi aplicată fără distincţie regula anulării actului subsecvent.

Şi în ce priveşte nulitatea clauzei din actul adiţional nr. x instanţa nu se pronunţă pe solicitarea reclamantei, care viza caducitatea, ci tot în baza nulităţii actului subsecvent.

Cu privire la modul de soluţionare a cererii reconvenţionale, apelanta-pârâtă a susţinut aplicarea greşită legii, prin aceea că mai întâi respinge unele petite ca inadmisibile (cele referitoare la acţiunea în constatare), pentru ca ulterior să procedeze la analiza acestora, deşi se dezinvestise urmare a admiterii excepţiei de inadmisibilitate.

Pe fondul cererii de constatare a dreptului de superficie, după o expunerea teoretică a instituţiei, apelanta-pârâtă a arătat că soluţia instanţei de fond este netemeinică, prin raportare la faptul că acest drept s-a născut în temeiul contractului de asociere (menţionând clauzele 5.3, 5.3.1., 5.3.2., 6.1.2, 6.1.3, 6.3.1, 6.3.2 şi 7.2), că a fost confirmat de intimata-reclamantă (declaraţia autentică nr. 8739/08.11.2007), că a fost recunoscut cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 11063/18.11.2013 a Curţii de Apel Cluj, care a soluţionat recursul la sentinţa judecătorului sindic de constatare a nulităţii contractului de cesiune încheiat cu pârâtele-intimate. În acest context a criticat cele reţinute de instanţa de fond în sensul că dreptul de superficie s-ar fi născut prima dată direct în patrimoniul societăţilor A..

Cu privire la respingerea solicitării de constatare a încetării contractului de asociere din cauza imposibilităţii fortuite de executare, invocând şi prevederile clauzei contractuale 11.2.3, astfel cum a fost modificată prin actul adiţional nr. x, apelanta-pârâtă a criticat considerentul instanţei de fond care a apreciat că obligaţiile pe care şi le-a asumat sunt pure şi simple, fără a lua în considerare neobţinerea finanţării.

Referitor la solicitarea de încetare a contractului ca urmare a intrării în faliment, partea a criticat soluţia instanţei, apreciind, pentru argumente expuse deja, ca se impunea admiterea acestuia.

Apelanta-pârâtă a susţinut şi soluţionarea eronată a capetelor de cerere vizând obligarea intimatei-pârâte la încheierea actului de transfer a dreptului de proprietate asupra terenului, cu motivarea că nu a fost investită cu o acţiune în accesiune imobiliară, refuzând astfel să analizeze, practic, aceste petite.

Au formulat apel în cauză şi pârâtele A. S.R.L., prin lichidator judiciar G. şi A. S.R.L., solicitând admiterea căii de atac şi schimbarea în parte a sentinţei de fond în sensul înlăturării dispoziţiei de anulare a actului adiţional nr. x/27.10.2007 şi a dispoziţiei de radiere din cartea funciară a menţiunilor efectuate în baza actului adiţional.

Criticile apelantelor-pârâtelor au vizat aspecte invocate şi de apelanta-pârâtă B. S.R.L., respectiv depăşirea limitelor investirii, prin declararea nulităţii actului juridic în baza principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, motiv neinvocat de intimata-reclamantă; au mai invocat faptul că intimata-reclamantă şi-a invocat propria culpă, în condiţiile în care a semnat şi agreat respectivul act.

Apelurile declarate în cauză au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2011.

În faţa instanţei de apel H. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea apelantei-pârâta B. S.R.L., reluând, în principiu solicitările părţii pentru care a intervenit în proces.

Cu privire la admisibilitatea cererii de intervenţie, a arătat că este continuatoarea proiectului iniţiat de apelanta-pârâtă, urmare a cesiunii la data de 14.02.2017 a unei creanţe deţinute de un terţ faţă de apelanta-pârâtă; ulterior a desfăşurat întâlniri cu promitenţii cumpărători care au încheiat antecontracte de vânzare cu societăţile care au demarat proiectul imobiliar în vederea găsirii unor soluţii pentru continuarea proiectului.

În cauză au mai formulat cereri de intervenţie accesorie în interesul apelantelor-pârâte şi persoanele fizice I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., S.C. Z. S.R.L., AA., BB., CC., DD., EE. S.R.L., FF., GG., HH., II., JJ., S.C. KK. S.R.L., LL., MM., NN., care au arătat că susţin demersul procesual al apelantelor-pârâte, motivând admisibilitatea cererii pe calitatea lor de părţi în antecontractele de vânzare a apartamentelor/spaţiilor din proiectul imobiliar.

Prin decizia civilă nr. 154/2019 din 19 martie 2019 instanţa de prim control judiciar a respins ca neîntemeiate apelurile declarate de apelanta-reclamantă UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA şi de apelantelor-pârâte B. S.R.L. prin lichidator judiciar F., A. S.R.L., prin lichidator judiciar G. şi A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3555 din 23 decembrie 2015 şi a încheierilor premergătoare; a respins totodată, cererile de intervenţie accesorie formulate în favoarea B. S.R.L. şi A. S.R.L..

În considerentele deciziei de apel, instanţa a reţinut următoarele: contractul de asociere nu poate reprezenta un titlu valabil de dobândire a unui drept real imobiliar, în lipsa formei autentice; faptele materiale nu produc efecte juridice şi, drept urmare nu pot reprezenta un mod de dobândire a dreptului de superficie, ori a dreptului de proprietate asupra construcţiilor; nici servituţile nu pot fi dobândite prin fapte materiale.

Acţiunea în rectificarea cărţii funciare - formulată pe cale reconvenţională - nu poate fi considerată o aplicaţie a acţiunii confesorii; faptul că acţiunea în constatare ar însoţi o acţiune în realizare nu înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ. din 1865.

Instanţa a reţinut caracterul contradictoriu al susţinerilor apelantei-pârâte B. S.R.L., care mai întâi a arătat că ar fi exercitat o acţiune confesorie sub forma acţiunii în rectificare CF, pentru ca ulterior să arate că nu avea la dispoziţie o acţiune confesorie de superficie. A mai reţinut că acţiunea în rectificare poate avea ca obiect exclusiv corectarea unor înscrieri preexistente şi că trebuie să însoţească în mod invariabil o acţiune de fond (în anularea, rezoluţiunea, etc. a titlului care a justificat înscrierea). A apreciat că partea a urmărit prin cererea reconvenţională să obţină înscrierea în cartea funciară, fără a face dovada unui titlu de dobândire a acestui drept.

Instanţa a mai reţinut că în cadrul apelului apelanta-pârâtă B. S.R.L. a schimbat temeiul de drept al unei cereri, în fond solicitând înscrierea în cartea funciară a dreptului de superficie în temeiul rectificării cărţii funciare, în calea de atac întemeind aceeaşi solicitare pe prevederile ce reglementează acţiunea în prestaţie tabulară, aspect inadmisibil prin raportare la art. 294 alin. (1) C. proc. civ. din 1865.

Criticile aceleiaşi apelante referitoare la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune au fost înlăturate motivat de faptul că aceasta nu a fost parte în respectivul act juridic, invocarea acestei apărări fiind lipsită de interes, instanţa de apel reţinând, totodată, că termenul de prescripţie a început să curgă de la momentul constatării nulităţii contractului de cesiune încheiat de apelantele-pârâte. A concluzionat că beneficiarul transmisiunii dreptului de superficie nu poate fi pur şi simplu înlocuit pentru simplu fapt că transferul dreptului de superficie nu a reprezentat un efect al contractului de asociere.

Criticile privind greşita interpretare a modificărilor aduse contractului iniţial prin actul adiţional nr. x au fost înlăturate, instanţa reţinând că actul adiţional a fost încheiat fără participarea B. S.R.L., iar prin anularea cesiunii dintre apelantele-pârâte, efectul retroactiv conduce la concluzia că cele două societăţi semnatare nu aveau calitatea de a modifica actul iniţial: în consecinţă, a apreciat că actul adiţional nr. x a devenit lipsit de efecte, apelanta-pârâtă B. S.R.L. redevenind parte doar în contractul iniţial.

Instanţa de apel a apreciat că apelanta-pârâtă B. S.R.L. nu este şi nu poate fi proprietara construcţiei edificate parţial întrucât nu este nici proprietară, nici titulară unui drept de superficie asupra terenului pe care se găseşte construcţia.

Reţinând dispoziţiile art. 1587 alin. (1) şi ale art. 1634 alin. (1) C. civ. din 1864, instanţa de apel a concluzionat că împrejurare că debitorul ajunge în imposibilitate de a executa propria obligaţie nu este de natură a o stinge; în consecinţă, lipsa de disponibilităţi a societăţilor apelante-pârâte pentru finalizare proiectului nu echivalează cu imposibilitatea de executare a obligaţiei asumate.

Instanţa a mai concluzionat că actele adiţionale încheiat cu apelantele-pârâte A. S.R.L. şi A. S.R.L. au devenit ineficace ca urmare a anulării cu efect retroactiv a contractului de cesiune şi, prin urmare toate referirile trebuie făcute la contractul în forma iniţială.

Decizia de apel a fost recurată de apelanta-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator judiciar F., care a solicitat admiterea recursului şi în principal casarea deciziei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei de apel, admiterea apelului propriu, cu consecinţa schimbării sentinţei de fond în sensul respingerii excepţiei de inadmisibilitate, respingerii cererii de chemare în judecată şi admiterii cererii reconvenţionale.

Recurenta-pârâtă a criticat decizia de apel, cu invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. din 1865 din perspectiva soluţiei date cu privire la încheierea din data de 17.02.2015 (prin care instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii unor petite din cererea reconvenţională), arătând că instanţa de prin control judiciar nu realizează o analiză a susţinerilor din memoriul de apel, ci conturează o argumentaţie proprie pentru menţinerea soluţiei instanţei de fond; recurenta-pârâtă a reluat în susţinerea acestei critici apărările invocate şi în faţa instanţei de apel. Sub aceleaşi critici recurenta-pârâtă a invocat şi contradictorialitatea motivării instanţei de fond.

O a doua critică a recurentei-pârâte, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. din 1864 a vizat aplicarea greşită a prevederilor art. 294 C. proc. civ. din 1865, instanţa interpretând în mod eronat explicaţiile şi apărările din apel prin care se tindea la conturarea petitelor din cererea reconvenţională ca fiind o modificare a temeiului de drept al acţiunii.

Recurenta-pârâtă a criticat, sub imperiul prevederilor art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. din 1865 şi dezlegarea dată excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în ce priveşte anularea actului adiţional nr. x/27.10.2007, reluând, cu mici variaţii apărările formulate în faţa instanţei de apel.

Din perspectiva aceloraşi motive de casare a fost criticată şi soluţia dată pe cererea intimatei-reclamante de anulare a actului de asociere, şi a actului adiţional nr. x cu reluarea aproape identică a criticilor din memoriul de apel. Arată, în plus, că instanţa de apel nu a făcut o analiză efectivă a criticilor invocate în faţa acesteia, iar prin considerentele expuse în decizia de apel au fost încălcate şi dispoziţiile art. 305 pct. 5 C. proc. civ. din 1965, instanţa pronunţându-se plus petita.

Tot sub imperiul prevederilor art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. din 1865 au fost criticate şi dezlegările date de instanţa de apel cu privire la toate petitele din cererea reconvenţională, dezvoltarea prezentă în memoriul de recurs fiind similară, până aproape la identitate cu cele inserate în memoriul de apel.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind legalitatea deciziei de apel.

Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.

Examinând decizia de apel prin prisma recursului declarat în cauză, Înalta Curte apreciază că nu poate realiza controlul de legalitate al deciziei atacate pentru următoarele considerente:

Deşi extrem de voluminoasă, decizia de apel numărând nu mai puţin de 123 de pagini, pe un număr însemnat din acestea (respectiv până la pagina 110) instanţa de apel nu face decât să redea într-o manieră nesintetizată toate cererile, intervenţiile, apărările, concluziile părţilor, cererile de apel, întâmpinările la cererile de apel, cererile de intervenţie accesorie, întâmpinările la cererile de intervenţie accesorie, etc., cu reluarea repetată a petitelor cererilor, a modificărilor şi precizărilor acestor cereri, a completărilor la aceste cereri, etc.

Chiar şi din momentul în care instanţa de apel atenţionează că urmează să procedeze la examinarea apelurilor declarate în cauză, această examinare debutează cu o nouă reluarea a petitelor cererilor (principale şi reconvenţionale) cu care a fost investită instanţa de fond, a susţinerilor părţilor în faţa instanţei de fond, continuând cu o nouă expunere, prescurtată, a celor reţinute de prima instanţă.

După acest nou istoric expus pe alte câteva pagini, se creează aparenţa unei analize a apelurilor cu care fost investită instanţa de apel. Înalta Curte s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a identifica momentul în care s-a trecut la analiza efectivă a criticilor aduse sentinţei de fond, neputând fi urmărit un fir logic al raţionamentului instanţei.

Se pot observa unele consideraţii care ar fi de natură să se fie calificate ca fiind argumente ale instanţei de apel faţă de criticile formulate, dar acestea se prezintă sub forma unor înşiruiri de paragrafe, fără a contura cu pregnanţă concluzia că instanţa ar fi răspuns într-adevăr celor ce i s-au invocat. De asemenea, aceste considerente par a fi reluări ale argumentaţiei primei instanţe, în puţine paragrafe fiind identificate argumentele proprii ale instanţei de apel.

Se reţine, totodată, că aparent instanţa de apel a analizat doar unul din apelurile cu care a fost investită (cel al apelantei-pârâte B. SRL), nefiind identificate considerente care să poată fi puse în relaţie cu memoriile de apel formulate de reclamantă ori de pârâtele A. S.R.L., prin lichidator judiciar G. şi A. S.R.L..

Chiar şi în ce priveşte apelul ce pare a fi analizat, Înalta Curtea reţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la toate criticile acestei părţi (cu titlu de exemplu critica referitoare la plus petita, sau cea referitoare la greşita respingere a solicitării sale de încetare a contractului de asociere ca urmare a intrării în faliment, în condiţiile în care intimata-reclamantă nu a formulat un asemenea petit).

În contextul celor reţinute, chiar în condiţiile în care şi cererea de recurs este varianta aproape identică a cererii de apel, cu varianţia menţionării numărului deciziei de apel şi cu indicarea textelor incidente în materia recursului reglementate de art. 304 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte apreciază ca fondată critica recurentei vizând nemotivarea deciziei de apel.

Înalta Curte precizează că prezentarea în manieră sintetică a parcursului procesual a fost efectuată doar pentru a da posibilitatea reală de analiză a cauzei de către instanţa de apel pentru a putea răspunde astfel, în mod concret criticilor aduse prin apelurile declarate.

Având în vedere cele reţinute, în temeiul art. 312 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curtea va admite recursul declarat cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În rejudecare instanţa de apel va avea în vedere toate apelurile declarate în cauză, faţă de interdependenţa existentă între criticile invocate prin memoriile de apel.

De asemenea, va avea în vedere stabilirea cadrului procesual urmare a închiderii procedurii de insolvenţă a intimatei A. S.R.L. şi radierii societăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator judiciar F. împotriva deciziei civile nr. 154/2019 din 19 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ, intimatele-pârâte S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR OO. SPRL şi S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR PP.., intimaţii-intervenienţi în numele altei persoane C., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. S.R.L., AA., BB., CC., DD., EE. S.R.L., FF., GG., HH., II., JJ., S.C. KK. S.R.L., LL., MM., NN. şi H. S.R.L.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2020.