Annulment of appeal for non-payment of judicial stamp duty in construction contract dispute

Şedinţa publică din data de 3 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă la 17 noiembrie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata daunelor-interese, rezilierea contractului de lucrări nr. x din 20 aprilie 2015 încheiat între reclamantă şi pârâtă pentru nerespectarea obligaţiei asumate de pârâtă, respectiv de a executa lucrările aferente proiectului "Construire fabrică mobilă, comuna Vârfu Câmpului judeţul Botosani", contract în valoare de 762.262,70 RON, din care 614.727,98 RON reprezintă preţul pentru îndeplinirea contractului, iar 147.534,72 RON reprezentă TVA. A solicitat totodată:

- obligarea pârâtei la plata penalităţilor de 0,1% pe zi de întârziere din preţul lucrării, de la data expirării contractului (anume 4,5 luni de la data încheierii lui) şi până la plata efectivă a preţului lucrării;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 100.000 RON achitaţi în contul preţului la o săptămână după încheierea contractului;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 370.987,54 RON cu titlu de daune-interese decurgând din contractul nr. x din 27 ianuarie 2015 încheiat cu S.C. C. S.R.L., finanţare pierdută din cauza pârâtei, care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a construi proiectul la care s-a angajat;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1270, art. 1321, art. 1516, art. 1530 C. civ., art. 10, art. 12 şi art. 13 din contractul de lucrări nr. x din 20 aprilie 2015, art. 451 C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 aprilie 2016, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a admis cererea de repunere în termen pentru formularea întâmpinării şi propunerea probelor de către pârâtă.

Prin sentinţa nr. 248 din 11 august 2017, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a respins ca nefondată acţiunea având ca obiect rezilierea contractului, obligarea la daune contractuale şi a daunelor-interese, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Totodată, au fost respinse ca nefondate cererile părţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 43 din 14 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Lunca împotriva încheierii din 25 aprilie 2016 şi a sentinţei nr. 248 din 11 august 2017, ambele pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2015.

La data de 30 ianuarie 2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 43 din 14 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă şi-a structurat recursul prezentând istoricul a dosarului, respectiv cele solicitate prin cererea de chemare în judecată şi apel şi considerentele reţinute de instanţele de fond, după care a conchis că recursul este întemeiat, deoarece în apel a fost pronunţată o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin urmare, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată pentru fazele anterioare.

La 22 martie 2019, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

Cu privire la excepţia tardivităţii, intimata-pârâtă a susţinut că decizia instanţei de apel a fost comunicată la 28 martie 2018, dosarul a fost returnat la instanţa de fond după expirarea termenului de recurs, iar în privinţa sediului indicat de recurenta-reclamantă în acţiune şi apel nu au survenit schimbări pe parcursul procesului de natură a crea dubii privind corectitudinea adresei avute în vedere la comunicare, astfel încât recursul înregistrat la 30 ianuarie 2019 nu respectă termenul legal, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1), art. 485 C. proc. civ., s-a solicitat anularea recursului ca fiind tardiv formulat.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, intimata-pârâtă a învederat că prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a făcut un istoric al situaţiei de fapt, al actelor de procedură şi al modului de interpretare a probelor, fără a aduce vreo critică de nelegalitate deciziei atacate, fiind astfel lipsită de relevanţă invocarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a mai arătat că motivarea recursului înseamnă o dezvoltare a motivului de nelegalitate invocat, în sensul formulării unor critici soluţiei date din perspectiva normelor de drept materiale încălcate.

Pe fondul cauzei, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind legală, raportat la faptul că din probatoriul administrat în cauză rezultă că nu sunt întrunite cumulativ toate condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, vinovăţia şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, având în vedere excepţia de neexecutare a obligaţiilor de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Intimata-pârâtă a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 RON, anexând în acest sens factura şi chitanţa doveditoare.

La 11 aprilie 2019, recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor şi înlăturarea apărărilor formulate de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor, care au fost invitate să depună puncte de vedere la raport.

Înalta Curte a invocat, din oficiu şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei de netimbrare a recursului.

Excepţia de netimbrare va fi admisă şi recursul va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cererea de recurs este netimbrată cu suma de 8068,75 RON, stabilită conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenta-reclamantă a formulat cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din 14 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …" dispoziţie care se aplică şi recursului.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Conform art. 197 C. proc. civ. în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii.

Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condiţiile legii.

În cauză se constată că cererea nu a fost timbrată anticipat şi că recurenta nu s-a conformat nici dispoziţiei instanţei de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 100, deşi i s-a pus în vedere să depună dovada achitării acesteia (dosar).

Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 197 C. proc. civ. şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului, împrejurare care face de prisos examinarea excepţiilor tardivităţii şi nulităţii recursului, invocate de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. Fălticeni prin întâmpinare.

Prin urmare, faţă de cele arătate, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi cum în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, se apreciază că excepţia invocată, din oficiu, este întemeiată, sens în care Înalta Curte va admite excepţia de netimbrare şi va anula recursul, ca netimbrat.

Constatând îndeplinite cerinţele art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta să plătească intimatei S.C. B. S.R.L. Fălticeni 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. LUNCA împotriva deciziei nr. 43 din 14 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta să plătească intimatei S.C. B. S.R.L. Fălticeni suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2020.