Non-payment of judicial stamp tax for cassation appeal challenging corporate remuneration claim against public bank
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal as untimely and non-stamped, leaving the Court of Appeal's decision in force, which had partially admitted the bank's prior appeal to reduce the amount owed to the former manager. The dispute concerned a civil claim for unpaid gross remuneration, legal interest, and inflation rate updates under a management contract between a public enterprise's manager and the bank, where the bank challenged the lower courts' findings of fault and the applicability of specific corporate governance legislation. The decisive legal basis was the failure to pay the mandatory judicial stamp tax pursuant to Articles 32 and 33 of Emergency Governmental Ordinance No. 80/2013, read in conjunction with Articles 197 and 486 of the Code of Civil Procedure, which mandated the annulment of any procedural request not properly stamped.
Legislator headnote
AI generatedart. 1547 din C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 486 alin. (2) C. proc. civ, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013; Non-payment of judicial stamp tax for cassation appeal challenging corporate remuneration claim against public bank: au fost invocate prevederile art. 1516, art. 1523, art. 1527, art. 1531, art. 1535, art. 1547 din C. civ., art. 194 şi următoarele din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 martie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2016 la 21 octombrie 2016, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Banca de Export Import a României Eximbank S.A. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei:
- la plata sumei de 145.196 RON, reprezentând remuneraţia lunară brută aferentă perioadei 30 martie 2016-31 mai 2016;
- la plata sumei de 290.392 RON, reprezentând remuneraţia lunară brută aferentă perioadei 1 iunie 2016-30 septembrie 2016 şi în continuare, până la data pronunţării hotărârii în prezenta cauză, sume cuvenite reclamantului în baza Contractului de administrare încheiat de acesta cu EximBank;
- la plata dobânzii legale şi a ratei de inflaţie calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, sume estimate provizoriu la valoarea de 6.471,92 RON, cu cheltuieli de judecată.
La 31 martie 2017, reclamantul a depus cerere precizatoare prin care a solicitat obligarea Exim Bank la plata:
- sumei de 145.196 RON reprezentând remuneraţia lunară brută aferentă perioadei 30 martie 2016-31 mai 2016;
- sumei de 725.980 RON reprezentând remuneraţia lunară brută aferentă perioadei 1 iunie 2016-30 martie 2017 şi în continuare, până la data pronunţării hotărârii în prezenta cauză, sume cuvenite în baza contractului de administrare încheiat cu EximBank;
- dobânzii legale, care la 30 martie 2017 avea un cuantum de 22.610,44 RON şi a ratei de inflaţie, estimată provizoriu la 20 RON, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul acestei cereri precizatoare a fost menţionat modul de calcul al dobânzii.
La 12 mai 2017, prin a doua cerere precizatoare, reclamantul A. a arătat faptul că valoarea actualizării pretenţiilor cu rata inflaţiei la data depunerii cererii precizatoare, respectiv la 31 martie 2017, este de 1.038,12 RON, fiind expus modul de calcul.
În drept au fost invocate prevederile art. 1516, art. 1523, art. 1527, art. 1531, art. 1535, art. 1547 din C. civ., art. 194 şi următoarele din C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 2709 din 30 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată şi a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 857.124,75 RON reprezentând remuneraţie brută aferentă perioadei 7 iulie 2016 - 30 iunie 2017, precum şi la plata dobânzii legale şi a sumelor reprezentând actualizarea în raport cu rata inflaţiei, aferente sumelor datorate cu titlu de remuneraţie lunară brută, de la data exigibilităţii fiecărei sume reprezentând remuneraţie lunară brută şi până la data plăţii efective.
Împotriva sentinţei civile nr. 2709 din 30 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, au declarat apeluri reclamantul A. şi pârâta Banca de Export Import a României Eximbank S.A., care au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 83/A din 15 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2709 din 30 iunie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.
Totodată, a fost admis apelul formulat de pârâta Banca de Export Import a României Eximbank S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2709 din 30 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fiind schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 646.972,75 RON reprezentând remuneraţie brută aferentă perioadei 7 iulie 2016 - 5 aprilie 2017, precum şi la plata dobânzii legale şi a sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei, aferente sumelor datorate cu titlu de remuneraţie lunară brută, de la data exigibilităţii fiecărei sume şi până la data plăţii efective.
A fost obligat apelantul-reclamant la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 3.330,99 RON cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva deciziei civile nr. 83/A din 15 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a declarat recurs pârâta Banca de Export Import a României Eximbank S.A., prin care a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.
După prezentarea situaţiei de fapt şi a parcursului procesual s-a susţinut că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata către reclamant a remuneraţiei aferente perioadei 7 iulie 2016-5 aprilie 2017, la plata dobânzii legale şi a sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei, aferente sumelor datorate cu titlu de remuneraţie lunară brută, de la data exigibilităţii fiecărei sume şi până la data plătii efective.
Astfel, recurenta a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 111/2016 pentru aprobarea O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice.
Recurenta-pârâtă a susţinut că, în mod eronat, i s-a reţinut existenţa culpei pentru neplata remuneraţiei brute pentru perioada cuprinsă între data autorizării de către Banca Naţională a României şi data semnării contractului de Administrare.
S-a arătat că nesemnarea contractului de administrare nu poate fi imputată în vreun fel pârâtei, întrucât prin Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor EximBank nr. 5 din 30 martie 2016 a fost desemnată persoana care să îl semneze, aceasta fiind un reprezentant al acţionarului majoritar - Ministerul Finanţelor Publice.
O altă critică a vizat reţinerea de către instanţa de apel a inaplicabilităţii dispoziţiilor Legii nr. 111/2016 în contractul de administrare aflat în discuţie.
Sub acest aspect, s-a arătat că data intrării în vigoare a contractului de administrare, semnat la 5 aprilie 2017, este ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 109/2011, având în vedere că aprobarea B.N.R. a fost emisă la 7 iulie 2016.
În final, s-a arătat că nu poate fi reţinută vreo culpă a pârâtei pentru neplata remuneraţiei solicitate de reclamant, având în vedere, pe de o parte, faptul că Băncii nu i-a fost pus la dispoziţie Contractul de administrare semnat de ambele părţi, astfel încât să poată opera în condiţii de legalitate plata indemnizaţiei şi, pe de altă parte, poziţia acţionarului majoritar al Băncii exprimată în adresa din 6 septembrie 2016, având în vedere modificările legislative aplicabile contractului de administrare în discuţie.
Intimatul-reclamant A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului, întrucât decizia recurată este legală şi temeinică, fiind îndeplinite integral condiţiile necesare pentru atragerea răspunderii civile a pârâtei.
Totodată, în esenţă s-a arătat că la momentul încheierii contractului de administrare, respectiv 30 martie 2016, nu erau în vigoare prevederile Legii nr. 111/2016, iar dispoziţiile O.U.G. nr. 109/2011 excludeau expres instituţiile de credit din sfera sa de aplicare.
Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor, care au fost invitate să depună puncte de vedere la raport.
Înalta Curte a invocat, din oficiu şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei de netimbrare a recursului.
Excepţia de netimbrare va fi admisă şi recursul va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recurenta-pârâtă a fost citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 5.037,36 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligaţie asupra căreia nu i s-a conformat .
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …" dispoziţie care se aplică şi recursului.
Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
Conform art. 197 C. proc. civ. în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii.
Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condiţiile legii.
Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 197 C. proc. civ. şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.
Prin urmare, faţă de cele arătate, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi cum în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, se apreciază că excepţia invocată, din oficiu, este întemeiată, sens în care Înalta Curte va admite excepţia de netimbrare şi va anula recursul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta BANCA DE EXPORT - IMPORT A ROMÂNIEI EXIMBANK S.A. împotriva deciziei civile nr. 83/A din 15 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2020.