Nullity of mandate contract clauses granting housing and fuel benefits to a public enterprise director under O.U.G. 109/2011

Şedinţa publică din data de 3 martie 2020

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la 24 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamata S.C. Grup Exploatare şi Întreţinere Palat CFR S.A. a chemat în judecată pe pârâtul A. şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- constatarea nulităţii absolute a art. 3.8 şi art. 3.9 din Contractul de mandat x/09.05.2014 pentru încălcarea dispoziţiilor imperative ale O.U.G. nr. 109/2011 modificată;

- repunerea părţilor în situaţia anterioară prin obligarea pârâtului la restituirea sumelor încasate, respectiv a sumei de 4.773,75 de RON (compusă din 3263 RON contravaloare chirie, cote sociale angajator aferente în sumă de 906 RON şi 604,75 RON contravaloare carburant), actualizată cu indicele de inflaţie plus dobânda legală pentru lipsa de folosinţă până la achitarea efectivă a debitului şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1236, 1238, 1247, 1254 şi următoarele din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 99 din 14 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Corabia, în dosarul nr. x/2017, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 26 martie 2018.

Prin sentinţa civilă nr. 414/2018 din 25 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. Grup Exploatare şi Întreţinere Palat CFR S.A., în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

În pronunţarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reglementarea specială instituită prin dispoziţiile art. 38 şi 39 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, în forma în vigoare la data încheierii contractului a cărui nulitate se solicită, vizează remuneraţia, nicidecum alte avantaje acordate acestora, dispoziţia legală eliminând posibilitatea cumulului de indemnizaţie în cazul în care un director este şi administrator.

Pe de altă parte, instanţa de fond a statuat asupra faptului că dispoziţiile speciale din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, forma în vigoare la data încheierii contractului, nu conţine vreo interdicţie privind acordarea unor alte avantaje, ci dimpotrivă permite existenţa şi deci acordarea acestora astfel cum rezultă din textul art. 39, putând fi acordate cumulativ administratorilor - directori:

"remuneraţia şi celelalte avantaje".

Instanţa nu a putut reţine susţinerile reclamantei în sensul că prin Contractul de mandat nr. x/09.05.2014 au fost încălcate dispoziţiile art. 1247 şi respectiv 11 C. civ. întrucât a apreciat că legea nu interzice în mod expres acordarea altor avantaje, ci dimpotrivă permite acordarea acestora, cu obligaţia consemnării acestora în situaţiile financiare anulare şi în raportul anual al comitetului de nominalizare şi remunerare.

Nu a putut fi primită nici aserţiunea reclamantului cu privire nulitatea absolută a contractului de mandat în raport cu decizia Curţii de Conturi nr. III/28/24.03.2015, instanţa reţinând că o astfel de decizie, emisă în exercitarea atribuţiilor sale de control, prin care s-a stabilit că anumite drepturi prevăzute n contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unei instituţii publice finanţate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea in instituţiile publice, nu lipseşte de efecte clauzele contractului colectiv de muncă, prin care acele drepturi au fost stabilite, a căror nulitate nu a fost constatată de către instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta GRUP EXPLOATARE SI INTRETINERE PALAT C.F.R. S.A.

Apelanta a considerat că instanţa de fond nu a apreciat în mod corect dispoziţiile art. 38 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, singurul articol care determină beneficiile pe care le pot avea directorii unei societăţi cu capital de stat, sumele solicitate prin acţiune neputând fi încadrate în niciuna din situaţiile stabilite de legiuitor, acestea excedând cadrul legal aplicabil.

Prin decizia civilă nr. 932/2018 din 18 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. Grup Exploatare şi Întreţinere Palat CFR S.A. împotriva sentinţei civile nr. 414/2018 din 25 aprilie 2018 pronunţate de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În fundamentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că judecătorul de primă instanţă a realizat o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 109/2011, faţă de faptul că sumele acordate intimatului pârât în temeiul disp. art. 3.8 şi 3.9 din contractul de mandat nr. x/09.05.2014 se circumscriu noţiunii de avantaje patrimoniale, reglementată de art. 39 O.U.G. nr. 109/2011 şi, astfel, contrar alegaţiilor apelantului, nu încalcă disp. art. 38 din acelaşi act normativ.

Împotriva deciziei civile nr. 932/2018 din 18 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a declarat recurs reclamanta S.C. Grup Exploatare şi Întreţinere Palat CFR S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea decizie atacate.

În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de apel nu a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 38 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, normă care determină beneficiile pe care le pot avea directorii unei societăţi cu capital de stat, şi care sunt: remuneraţia fixă, cota de participare la profitul societăţii, schema de pensii şi o altă formă de remunerare stabilită pe baza indicatorilor de performanţă.

A susţinut recurenta că sumele care fac obiectul prezentului litigiu nu pot fi încadrate în niciuna din situaţiile stabilite de legiuitor, întrucât acestea exced cadrului legal aplicabil şi că astfel, în mod eronat, s-a dat eficienţă prevederilor art. 39 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, ca fiind norma ce stabileşte alte forme de remunerare, deoarece prin această prevedere legiuitorul a stabilit modul de înregistrare a beneficiilor în situaţiile financiare şi publicitatea acestora.

A apreciat recurenta că sunt neîntemeiate considerentele instanţei de fond conform cărora beneficiile pot fi suplimentate sau stabilite convenţional, în baza contractului de mandat, faţă de faptul că legea specială - O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice este de strictă interpretare, intenţia legiuitorului fiind aceea de a stabili un cadrul legislativ transparent şi limitativ în stabilirea beneficiilor acordate directorilor.

A concluzionat recurenta că, în cauză, interpretarea şi aplicarea actelor normative incidente este eronată, fiind ignorată starea de fapt şi intenţia legiuitorului de a proteja interesele statului.

Intimatul-pârât A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia de netimbrare a recursului iar pe fond apărări ce au privit autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, în raport cu art. 431 alin. (1) C. proc. civ., motivat de faptul că între părţi a mai existat un litigiu ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, soluţionat definitiv de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 908 din 1 noiembrie 2016, în sensul respingerii acţiunii reclamantului privind restituirea sumei de 4.773,75 RON de către pârât.

Recurenta-reclamantă S.C. Grup Exploatare şi Întreţinere Palat CFR S.A. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât A., prin care a solicitat respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 431 C. proc. civ., având în vedere că nu există identitate de obiect şi cauză.

Totodată, s-a solicitat respingerea argumentelor intimatului-pârât, fiind reluate susţinerile pe fondul litigiului.

Prin încheierea pronunţată în complet de filtru la data de 17 septembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin încheierea pronunţată în complet de filtru la data de 14 ianuarie 2020, Înalta Curte a respins excepţia netimbrării recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, a admis în principiu recursul declarat de reclamanta Grup Exploatare şi Întreţinere Palat C.F.R. S.A., împotriva deciziei civile nr. 932/2018 din 18 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi a stabilit termen de judecată la 14 ianuarie 2020. Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate şi a temeiurilor de drept incidente, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Nulitatea reprezintă una dintre sancţiunile de drept civil care afectează un contract încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale reglementând condiţiile de formă şi/sau de fond ale valabilităţii acestuia, cauzele de nulitate fiind enumerate de art. 1250 - 1251 C. civ.

În cauză prezintă relevanţă dispoziţiile articolului 3.8 şi 3.9 din contractul de mandat din Secţiunea intitulată "Drepturile Mandatarului" - care constituie temeiul juridic al acţiunii - potrivit cărora mandatarul are dreptul să beneficieze de decontarea cheltuielilor aferente închirierii unui imobil de pe piaţa liberă până la suma de 2200 RON/lună şi dreptul la maşină de serviciu cu o cotă de carburant alocată lunar de 200 litri."

Din reglementarea specială instituită prin dispoziţiile art. 38 şi 39 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, în forma în vigoare la data încheierii contractului a cărui nulitate se solicită, instanţa a reţinut că remuneraţia directorilor " este unica formă de remuneraţie pentru directorii care îndeplinesc şi calitatea de administratori" dar reglementarea vizează remuneraţia, nicidecum alte avantaje acordate acestora. Dispoziţia legală elimină posibilitatea cumulului de indemnizaţie în cazul în care un director este şi administrator.

Pe de altă parte, dispoziţiile cu caracter derogatoriu din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice nu conţin nicio interdicţie privind acordarea unor alte avantaje, dimpotrivă permit existenţa şi deci acordarea acestora aşa cum rezultă din textul art. 39:

"Remuneraţia şi celelalte avantaje oferite administratorilor şi directorilor în cadrul sistemului unitar, respectiv membrilor consiliului de supraveghere şi membrilor directoratului, în cazul sistemului dualist, vor fi consemnate în situaţiile financiare anuale şi în raportul anual al comitetului de nominalizare şi remunerare". Din acest text de lege rezultă, în mod nesusceptibil de interpretare, că pot fi acordate cumulativ administratorilor - directori:

"remuneraţia şi celelalte avantaje".

Obiectul cauzei deduse judecăţii îl constituie constatarea nulităţii parţiale a contractului de mandat nr. x/09.05.2014 pe care reclamanta l-a încheiat în data de 09.05.2014 cu pârâtul, ca urmare a încălcării dispoziţiilor cuprinse în art. 38 O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice.

În concluzie, art. 38 din O.U.G. nr. 109/2011(în forma în vigoare la data încheierii contractului) reglementează remuneraţia de care beneficiază directorii pentru activitatea prestată, acesta fiind temeiul în baza căruia părţile în litigiu au convenit ca mandatarul să beneficieze pentru activitatea desfăşurată în calitate de membru provizoriu al Directoratului, de o remuneraţie lunară; art. 39 din acelaşi act normativ reglementează posibilitatea de a acorda membrilor directoratului, distinct de remuneraţie, o serie de avantaje de natură patrimonială, acestea urmând a fi evidenţiate în situaţiile financiare anuale şi în raportul anual al comitetului de nominalizare şi remunerare. Acest articol a constituit temeiul în baza căruia intimatului-pârât i s-au acordat sumele indicate la art. 3.8 şi 3.9 din contractul de mandat nr. x/09.05.2014, titlul cu care au fost acordate aceste sume integrându-se în noţiunea de avantaje patrimoniale avută în vedere de art. 39 O.U.G. nr. 109/2011.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că instanţa de apel a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, hotărârea recurată nefiind astfel susceptibilă susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor de nelegalitate formulate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Grup Exploatare şi Întreţinere Palat C.F.R. S.A., împotriva deciziei civile nr. 932/2018 din 18 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2020.