Admissibility of revision against an appeal decision dismissing an appeal on the merits as evolving the merits
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the lower court’s decision, and remanded the case for retrial, ruling in favor of the petition for revision. The dispute concerned the admissibility of a revision action against a final appeal court decision that had dismissed an appeal on the merits; the lower court had rejected the revision as inadmissible, arguing that a decision dismissing an appeal without modifying the original sentence did not "evolve the merits" as required for revision purposes. The High Court held that any appellate decision rendering a judgment on the substance of the case—including the dismissal of an appeal on the merits—constitutes a decision that "evolves the merits" under Article 322(1) of the former Civil Procedure Code, as the restrictive interpretation excluding dismissal decisions was inconsistent with the statutory text and the devolutive effect of appeal. Consequently, the lower court’s refusal to admit the revision based on this ground violated the law and rendered the decision null, establishing that revision is permissible against appellate decisions that address the substance of the dispute, regardless of whether the result was to affirm or overturn the first-instance judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 5 C. proc. civ, art. 322 pct. 5 din C. proc. civ, art. 324 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ, art. 322 din C. proc. civ, art. 163 C. proc. civ, art. 322 alin. (1) C. proc. civ; Admissibility of revision against an appeal decision dismissing an appeal on the merits as evolving the merits: The dispute concerned the admissibility of a revision action against a final appeal court decision that had dismissed an appeal on the merits; the lower court had rejected the revision as inadmissible, arguing that a decision dismissing an appeal without modifying the original sentence did not "evolve the merits" as required for revision purposes. The High Court held that any appellate decision rendering a judgment on the substance of the case—including the dismissal of an appeal on the merits—constitutes a decision that "evolves the merits" under Article 322(1) of the former Civil Procedure Code, as the restrictive interpretation excluding dismissal decisions was inconsistent with the statutory text and the devolutive effect of appeal. Consequently, the lower court’s refusal to admit the revision based on this ground violated the law and rendered the decision null, establishing that revision is permissible against appellate decisions that address the substance of the dispute, regardless of whether the result was to affirm or overturn the first-instance judgment.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis provision serves as the legal basis for admitting the appeal, quashing the lower court's decision, and remanding the case for retrial.
Full text
Şedinţa publică din data de 3 martie 2020
Asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată la data de 02 iulie 2018, pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii B. şi Neg Teren S.R.L., revizuirea deciziei civile nr. 2 din11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011, invocând ca temei al cererii dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865.
Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2018 pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat, astfel cum rezultă şi din precizările scrise ulterioare, depuse la data de 19.11.2018, în contradictoriu cu intimaţii B. şi Neg Teren S.R.L., revizuirea deciziei civile nr. 2/11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011, invocând ca temei al cererii dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. din 1865.
Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2018 pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat, astfel cum rezultă şi din precizările scrise depuse la data de 11 martie 2019, în contradictoriu cu intimaţii B. şi Neg Teren S.R.L., revizuirea deciziei civile nr. 2/11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011, invocând ca temei al cererii dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865.
A considerat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865.
Prin întâmpinarea formulată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa, intimaţii-pârâţi au solicitat respingerea ca tardiv formulată a cererii de revizuire fundamentată pe declaraţia notarială a numitei C. din data de 29 mai 2018, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de A. în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată în dosarul nr. x/2018 Curţii de Apel Constanţa, intimaţii-pârâţi au solicitat:
Respingerea ca tardiv formulată a cererii de revizuire fundamentată pe încheierea pronunţată de Tribunalul Neurupin la data de 1 iunie 2018 în dosarul 13 QS 52/18, câtă vreme termenul de o lună de zile de formulare a revizuirii, prevăzut de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., a fost depăşit.
Respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de A. în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.
Respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de A., în raport cu împrejurarea că, potrivit dispoziţiilor art. 322 din C. proc. civ., se poate solicita revizuirea doar a unei hotărâri definitive, or în cazul de faţă, s-a solicitat revizuirea Hotărârii nr. 2/11.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011.
Respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, faţă de faptul că pot face obiectul unei cereri de revizuire doar hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul cauzei, or în cazul de faţă prin Hotărârea nr. 2/11.01.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Constanţa a dispus respingerea ca neîntemeiat a apelului formulat de A., motiv pentru care în calea de atac nu a avut loc o evocare a fondului care să presupună schimbarea situaţiei de fapt.
Respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de A. în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., întrucât în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea unei asemenea căi extraordinare de atac.
La termenul de judecată din 25 februarie 2019, revizuentul a precizat că instanţa rămâne învestită doar cu revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011, iar documentele noi în susţinerea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. sunt: declaraţia notarială a d-nei C., împuternicirile notariale ale intimatul B. pentru d-na C. şi Rechizitoriul extras nr. x din data de 05.02.2018.
La termenul de judecată din 11 martie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere precizările revizuentului de la termenul din 25 februarie 2019, potrivit cărora cererea de revizuire are ca obiect decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de apel Constanţa şi se întemeiază pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 163 C. proc. civ., constatând că dosarele nr. x/2018, nr. y/2018 şi nr. 612/36/2018 ale Curţii de Apel Constanţa au ca obiect cereri de revizuire formulate de aceeaşi parte, revizuentul A., împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti, respectiv decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011, în temeiul aceluiaşi motiv de revizuire, respectiv art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, a admis excepţia de litispendenţă şi a dispus reunirea acestor cauze, măsura fiind necesară şi în considerarea unei bune administrări a justiţiei.
Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 139 din 18 martie 2019, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
În considerentele acestei decizii instanţa a reţinut că prin decizia ce formează obiectul cererii de revizuire instanţa de apel nu a procedat la schimbarea sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Constanţa astfel că, în accepţiunea art. 322 alin. (1) C. proc. civ., nu a evocat fondul în sensul cerut de textul restrictiv al art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 139 din 18 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs revizuentul A..
Recurentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) punctele 1, 3, 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea cererii de revizuire.
În ceea ce priveşte motivul de recurs reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul precizează că unul din magistraţii care a pronunţat hotărârea de revizuire este acelaşi magistrat care a pronunţat hotărârea de fond din aceeaşi cauză, acesta aflându-se astfel într-o situaţie de incompatibilitate în ceea ce priveşte soluţionarea căii de atac.
Recurentul a apreciat că, prin pronunţarea hotărârii de revizuire de către magistratul care a pronunţat hotărârea de fond, s-a încălcat art. 6 CEDO, precum şi art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a arătat că în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 ale Curţii de Apel Constanţa, motivele de revizuire s-au raportat la înscrisurile noi, fapt ce a justificat conexarea acestor două dosare; în contradicţie cu acestea a fost motivul de revizuire din dosarul x/2018, fundamentat pe existenţa unei hotărâri contradictorii, împrejurare în raport cu care competenta de soluţionare a cauzei aparţinea instanţei ierarhic superioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că, în ceea ce priveşte dosarul de revizuire nr. 612/36/2018, competenţa aparţinea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că magistraţii care au soluţionat revizuirea nu erau competenţi sa îndeplinească actele de procedură în acea cauză.
În raport cu art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. recurentul arată că motivarea instanţei se bazează numai pe faptul ca incident ar fi fost numai motivul de revizuire ce a vizat existenţa unor înscrisuri nu şi cel vizând hotărâri contradictorii astfel cum rezultă din cererea de revizuire a dosarului x/2018
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa de revizuire a încălcat vădit scopul şi intenţia legiuitorului reţinând în motivare că o decizie de apel nu poate fi atacată cu o cerere de revizuire.
În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., recurentul a făcut trimitere la argumentele ce au fost anterior prezentate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 iulie 2019, intimaţii Neg Teren S.R.L. şi B. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, relevând legalitatea deciziei recurate prin raportare la toate motivele de recurs invocate.
Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este fondat întrucât prin Decizia RIL nr. II/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 01 februarie 2008, a fost admis recursul în interesul legii, declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ. s-a stabilit că judecătorul care soluţionează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluţioneze cererea de revizuire sau contestaţia în anulare.
Se reţine aşadar, că instanţa care a soluţionat cererea de revizuire şi a cărei decizie formează obiectul prezentului recurs a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.
De asemenea, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu este fondat întrucât, la termenul de judecată din 11 martie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere precizările revizuentului de la termenul din 25 februarie 2019, a luat act de faptul că cererea de revizuire are ca obiect decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa şi se întemeiază pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.. În raport de această precizare, prin care revizuentul a arătat că nu mai susţine motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa de revizuire, în mod corect, a constatat îndeplinite cerinţele art. 163 C. proc. civ. şi a dispus, în mod legal, reunirea acestor cauze.
Recursul este însă fondat din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2011, obiect al cererii de revizuire reunite, a fost respins apelul declarat de pârâtul A., împotriva sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa.
Apelul este o cale devolutivă de atac, astfel încât, în cazul în care acesta este admis, judecata sa urmează să se finalizeze cu o hotărâre care să înlocuiască hotărârea ce a fost apelată.
Efectul devolutiv are două limite: tantum devolutum quantum apellatum, ceea ce presupune că instanţa de apel rejudecă în fapt şi în drept, ceea ce apelantul a înţeles să atace din hotărârea primei instanţe, consecinţă a principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil şi tantum devolutum quantum iudicatum, fapt ce presupune că instanţa de apel efectuează o nouă judecată de fond, dar şi exercită controlul judiciar complet, în fapt şi în drept, asupra ceea ce a hotărât prima instanţă, reapreciind probatoriul administrat şi reanalizând fondul dreptului aplicabil.
În speţă, cu respectarea limitelor efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat şi de ceea ce s-a judecat, instanţa de apel, pronunţând decizia atacată cu revizuire, prin care a fost respins apelul declarat de pârâtul A., şi-a exercitat controlul judiciar complet, în fapt şi în drept, asupra ceea ce a hotărât prima instanţă, pronunţând astfel o hotărâre care evocă fondul în sensul avut în vedere de legiuitor în art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Concluzia ce poate fi extrasă în baza acestui raţionament este aceea că, indiferent de soluţia pronunţată pe fondul apelului, de admitere sau de respingere a acestuia, instanţa pronunţă în apel o hotărâre care evocă fondul cauzei.
Aşa cum s-a recunoscut în doctrină, hotărârea prin care se respinge apelul ca nefondat reprezintă o hotărâre care evocă fondul, spre deosebire de acele decizii prin care apelul este respins ca urmare a admiterii unei excepţii procesuale (ex.: anularea, ca netimbrat, respingerea ca tardiv, constatarea perimării acestuia, sau alte soluţii care nu privesc fondul apelului).
De aceea Înalta Curte apreciază că, atâta timp cât decizia atacată de recurent cu revizuire cuprinde o soluţie asupra fondului apelului, rezultă că aceasta poate face obiectul revizuirii, calea de atac de retractare nefiind astfel inadmisibilă, în sensul art. 322 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.
Restrângerea sintagmei "evocă fondul"doar la situaţia în care instanţa de apel admite apelul şi, pe cale de consecinţă, schimbă sentinţa apelată, este excesivă în condiţiile în care art. 322 alin. (1) C. proc. civ. nu explicitează în acest sens aplicabilitatea sa. Or, în condiţiile în care textul nu distinge rezultă că nici instanţa nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). Ca atare, hotărârile pronunţate în apel care nu evocă fondul sunt doar acelea prin care instanţa de apel, ca efect al reţinerii ca întemeiate a unei excepţii procesuale, nu judecă fondul acestui apel.
Mai mult, în concepţia vechiul C. proc. civ., art. 322 impune explicit condiţia evocării fondului doar în cazul hotărârilor pronunţate de către instanţele de recurs, ceea ce ar putea fi explicat prin caracterul nedevolutiv al recursului şi caracterul extraordinar al acestei căi de atac formulate exclusiv pentru motive de nelegalitate.
Cum hotărârea atacată cu revizuire cuprinde soluţia respingerii ca nefondat a apelului, rezultă că respingerea ca inadmisibilă a revizuirii încalcă art. 322 alin. (1) C. proc. civ. sub aspectul restrângerii nepermise a hotărârilor ce pot face obiectul revizuirii (încălcare încadrată în dispoziţiile art. 105 C. proc. civ. ca având drept consecinţă nulitatea hotărârii).
Din această perspectivă, motivul de recurs reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este fondat, împrejurare care, în raport cu art. 312 alin. (3) teza a doua C. proc. civ. Cod, determină casarea deciziei atacate şi face inutilă examinarea motivelor de modificare invocate de recurent din perspectiva art. 304 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe care va avea în vedere şi criticile subsumate motivelor de modificare prezentate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 139 din 18 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2020.