Tax authority appeal peremption due to inaction pending mandatory translation of grounds

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2020

Asupra constatării perimării cererii de recurs de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de la 09 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, a respins cererea de repunere pe rol formulată de apelanta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti în reprezentarea Administratiei Sector 3 a Finantelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 5032 din data de 22.09.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul A., domiciliat în Irak.

Împotriva încheierii de la 09 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a declarat recurs recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta a solicitat admiterea recursului şi repunerea cauzei pe rol ce are ca obiect cererea de apel formulată de apelanta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti în reprezentarea Administratiei Sector 3 a Finantelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 5032 din 22 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2017.

Prin adresa emisă la 03 decembrie 2018, s-a solicitat recurentei să inainteze la dosar traducerea motivelor de recurs spre a fi comunicate intimatului A..

Completul de filtru, constatând că recurenta nu s-a conformat acestor dispoziţii stabilite de instanţă, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 21 februarie 2019, suspendarea judecării recursului declarat de recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice împotriva încheierii din 09 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

De la 21 februarie 2019 şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.

În urma referatului întocmit la data de 11 februarie 2020, s-a pus în discuţie necesitatea constatării perimării cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ.

Înalta Curte, a luat în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării recursului şi urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţa de faţă, cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs formulată de recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice împotriva încheierii din 09 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. şi urmează să constate perimarea recursului declarat de recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice împotriva încheierii din 09 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAŢIEI SECTOR 3 A FINANŢELOR PUBLICE împotriva încheierii din 09 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul A..

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2020.