Timely Completion Application Annulled as Time-Barred Under 15-Day Deadline

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2020

Deliberând asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1791 din 17 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1791 din 17 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013 au fost admise recursurile declarate de reclamanta S.C. Păltiniş S.A. împotriva deciziei nr. 411/2017 din 03.10.2017 şi a deciziei nr. 82/2018 din 08.03.2018 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-A Civilă, au fost casate deciziile recurate, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Prin cererea înregistrată la 02.12.2019, petenta S.C. Păltiniş S.A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 1791 din 17 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, susţinând, în esenţă, că potrivit art. 500 alin. (2) C. proc. civ. instanţa de recurs, în situaţia în care a admis recursurile declarate de recurenta-reclamantă, cu consecinţa casării deciziilor recurate şi trimiterii cauzei spre rejudecare, se impunea ca, din oficiu, să dispună desfiinţarea de drept a actelor de executare, în condiţiile în care la ultimul termen de judecată în faţa instanţei de casare, pârâta a depus înscrisuri prin care a atestat executarea obligaţiei de plată, benevol, de către S.C. Păltiniş S.A., în considerarea caracterului executoriu al deciziei din apel, caracter care a încetat o dată cu pronunţarea soluţiei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În combaterea cererii formulată de petentă, intimata A. la 20.01.2020 a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea ca tardivă a cererii de completare a hotârării, faţă de dispoziţiile art. 443 C. proc. civ., care prevăd un termen de decădere de 15 zile de la pronunţare, pentru formularea cererii.

De asemenea, se mai invocă inadmisibilitatea cererii, faţă de cuprinsul clar şi explicit al dispoziţiilor art. 443 C. proc. civ., întrucât în speţă nu există o cerere care să fi rămas nesoluţionată de către instanţa de recurs sau nu a existat o omisiune a instanţei de a se pronunţa asupra actelor de executare, pentru că nu au existat asemenea acte de executare, ci petenta a efectuat o plată voluntară.

Se mai susţine că întoarcerea executării poate fi cerută şi pe cale separată, dacă aceasta nu a fost dispusă din oficiu, procedura completării hotărârii presupunând existenţa unei cereri rămase nesoluţionate.

Pentru toate aceste motive solicită respingerea cererii.

Petenta S.C. Păltiniş S.A. la 20.02.2020 a depus la dosar răspuns la notele scrise formulate de intimata A. prin care a solicitat respingerea excepţiilor de tardivitate şi de inadmsibilitate.

Se argumentează necesitatea calificării cererii în raport de dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., pentru soluţionarea completă a recursului. În situaţia de faţă, deşi nu există un instrument concret dedicat speţei de faţă, a admite excepţiile invocate se constituie în săvârşirea unei denegări de dreptate.

În ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate, petenta solicită respingerea acesteia întrucât măsura desfiinţării actelor de executare se impune faţă de dispoziţiile art. 500 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia de tardivitate, petenta solicită respingerea acesteia, raportat de la principiul aplicării imediate a legii noi de procedură, consacrat de art. 24 C. proc. civ., drept pentru care în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 310/2018, legea în vigoare la data pronunţării soluţiei de către instanţa de recurs şi la data formulării prezentei cereri.

Examinând cu prioritate excepţia de inadmisibilitate a cererii de completare, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte reţine că urmează să soluţioneze cererea de faţă în limitele investirii instanţei, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Se constată că prin decizia civilă nr. 1791 din 17 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013 au fost admise recursurile declarate de reclamanta S.C. Păltiniş S.A. împotriva deciziei nr. 411/2017 din 03.10.2017 şi a deciziei nr. 82/2018 din 08.03.2018 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-A Civilă, au fost casate deciziile recurate, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Decizia evocată are natura juridică a unei hotărâri de casare cu trimitere spre rejudecare, soluţie dispusă pentru ca instanţa de trimitere să se conformeze indicaţiilor referitoare la modul în care trebuie aplicată corect legea.

Explicaţiile instanţei de trimitere au vizat efectele nulităţii, de restituire a prestaţiilor la care fiecare dintre părţi s-a obligat, cu stabilirea exactă a acestora, în raport de voinţa exprimată de părţi şi de calificarea juridică a actului dedus judecăţii. De asemenea, au vizat restituirea cheltuielilor cu bunul supus restiturii, cu privire la instituirea dreptului de retenţie a imobilului şi la reintabularea dreptului de proprietate.

În conformitate cu prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale sau a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor cu privire la drepturile lor, se poate cere completarea hotărârii.

Nemulţumirea petentei cu privire la nepronunţarea instanţei de recurs asupra actelor de executare justifică formularea cererii în raport de prevederile art. 444 C. proc. civ., petenta tinzând la completarea deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare, cu privire la actele de executare efectuate de către petentă în temeiul hotărârii executorii pronunţate de către instanţa de apel.

În opinia petentei, instanţa de recurs a omis să se pronunţe cu privire la efectuarea de către S.C. Păltiniş S.A. a sumei la care a fost obligată prin soluţia instanţei de apel şi să constate desfiinţarea de drept a plăţii, ceea ce din punct de vedere procedural o îndreptăţeşte să recurgă la formularea acestei cereri, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii de admisibilitate ale dispoziţiilor mai sus citate, precum şi în condiţiile respectării termenului de declarare a acestei proceduri.

În ceea ce priveşte ipotezele reglementate de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la obiectul cererii de completare a hotărârii care vizează existenţa unui capăt de cerere sau a unei cereri conexe sau incidentale rămasă nesoluţionată, precum şi la cele referitoare la natura actelor de executare săvârşite de petentă acestea nu vor putea fi analizate, întrucât în ordinea de soluţionare a excepţiilor invocate primează aspectul tardivităţii formulării cererii.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge excepţia de inadmisibilitate invocată de intimata A. şi va analiza respectarea condiţiei de formă privind termenul de declarare a procedurii de completare a hotărârii, reţinând următoarele:

Termenul de exercitare al cererii de completare a hotărârii rezultă din dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., în speţa de faţă fiind de 15 zile de la pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o cale extraordinară de atac.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că decizia a cărei completare s-a solicitat a fost pronunţată la data de 17 octombrie 2019, iar cererea de faţă a fost depusă la instanţa de recurs la data de 02 decembrie 2019, în condiţiile în care ultima zi de declarare era data de 04 noiembrie 2019.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, termenul de 15 zile prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ. pentru formularea cererii de completare, se raportează la acest moment obiectiv, considerat a fi cel la care instanţa a pronunţat hotărârea. Astfel, întrucât decizia nr. 1791 a fost pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 17 octombrie 2019, prezenta cale de atac apare ca fiind introdusă cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte deduse judecăţii nu mai pot fi analizate, excepţia tardivităţii fiind o excepţie de procedură absolută şi peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

În ceea ce priveşte susţinerile petentei privind aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, lege în vigoare la data pronunţării soluţiei de către instanţa de recurs şi la data formulării cererii de faţă, Înalta Curte urmează să le respingă, având în vedere aplicarea în timp a prevederilor care modifică C. proc. civ.

Astfel, acestea se aplică numai proceselor şi executărilor începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, potrivit regulilor de aplicare în timp a normelor de procedură prevăzute de art. 24-27 C. proc. civ.

În consecinţă, procesul de faţă fiind început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, legea aplicabilă acestuia va fi C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Regula generală stabilită prin acest cod este aceea că legea nouă de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare, iar nu şi celor demarate anterior şi aflate în curs de desfăşurare. De la această regulă, codul instituie o singură derogare vizând legea aplicabilă mijloacelor de probă.

Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, art. 24-27 C. proc. civ. constituie norme generale de drept tranzitoriu, destinate a guverna conflicte de legi viitoare.

Principiul aplicării legii noi de procedură consacrat ca principiu general la nivelul Uniunii Europene nu poate fi reţinut, faţă de dispoziţiile art. 25 C. proc. civ. care adoptă o soluţie distinctă în raport de art. 725 alin. (1) vechiul C. proc. civ., care reglementa principiul aplicării imediate a legii procesuale civile noi.

În prezent, regula este aceea că este incidentă legea în vigoare de la momentul începerii procesului, hotărârile fiind supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

În cauza de faţă, în raport de textele de lege evocate, se constată că nu a fost respectat termenul pentru declararea prezentei proceduri de completare a hotărârii, astfel încât urmează a se aplica sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., cererea formulată de petenta S.C. Păltiniş S.A. privind completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1791 din 17 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă urmând să fie respinsă ca tardiv formulată, ca urmare a admiterii excepţiei de tardivitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii.

Admite excepţia de tardivitate.

Anulează cererea formulată de petenta S.C. PĂLTINIŞ S.A. privind completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1791 din 17 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013 ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2020.