Revision based on contradictory judgments barred by lack of identity of object and cause between civil and commercial lease disputes

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 990/2019 din 17 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 a fost respins apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Municipiul Lugoj, ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a Civilă.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 noiembrie 2019, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 2, 8 şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Temeiul de drept al acestei cereri a fost recalificat corespunzător de către instanţă la termenul de judecată din 20 februarie 2020, fiind cel reprezentat de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 27 şi art. 513 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susţinut că decizia atacată este contradictorie cu dispoziţiile cuprinse în decizia nr. 154/R din 25 martie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă.

Contrarietatea de hotărâri rezultă din faptul că prin decizia nr. 154/R din 25 martie 2105 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a constatat că acţiunea principală a dobândit autoritate de lucru judecat, aspect contrazis ulterior prin decizia atacată în prezent.

Se mai susţine că obiectul pricinii nu se mai află în fiinţă, întrucât sentinţa care constituie titlu executoriu nu a fost executată în cadrul termenului legal impus de lege.

Prin cererea completatoare formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 06 ianuarie 2020, au fost dezvoltate argumente cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de revizuire, în raport de motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, respectiv nu a analizat cererea apelantei privind incidenţa art. 18 din Decretul nr. 167/1958.

Pentru toate aceste motive, revizuenta solicită admiterea cererii şi anularea deciziei civile nr. 990/2019 din 17 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

În combaterea cererii de revizuire, intimatul Municipiul Lugoj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, în cauză nefiind incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În ceea ce priveşte motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., a susţinut necompetenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea acestor petite ale cererii, iar în subsidiar respingerea acestora ca nefondate.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate, Înalta Curte constată următoarele:

Temeiul juridic al cererii de revizuire de faţă, este reprezentat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit textului legal citat, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Contrarietatea de hotărâri subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) să existe două hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul litigiului. b) hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, existând aşadar între ele tripla identitate de elemente specifică autorităţii de lucru judecat: părţi, obiect, cauză. c) în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, pentru că altfel, dacă instanţa a luat în dezbatere această excepţie şi a respins-o, ea nu mai poate fi reiterată în revizuire, la aceasta opunându-se însăşi puterea de lucru judecat a rezolvării date excepţiei procesuale respective; d) revizuentul să ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât instanţa de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalităţii celor două hotărâri potrivnice, ci doar constată dacă ultima a nesocotit puterea de lucru judecat a celei pronunţate mai întâi şi pe acest temei menţine prima hotărâre, anulând-o pe cea de-a doua.

Având în vedere aceste precizări, se constată că motivul reglementării revizuirii prevăzut de textul legal mai sus menţionat constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au pronunţat hotărâri definitive potrivnice.

În speţă, condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile mai sus citate nu sunt îndeplinite. Astfel în primul litigiu care a format obiectul dosar nr. x/2011 al Tribunalului Timiş, soluţia a avut la bază un litigiu de natură comercială, obiectul fiind reprezentat de cererea Municipiului Lugoj în vederea rezilierii unui contract de închiriere încheiat între părţile litigante, cu consecinţa evacuării revizuentei din imobilul închiriat şi cu obligarea acesteia la plata chiriei restante, pentru care s-a solicitat şi plata penalităţilor de întârziere aferente. În cel de al doilea litigiu, asupra căruia poartă cererea de revizuire de faţă, care a format obiectul dosar nr. x/2018, decizia nr. 990 din 17 octombrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, a vizat un litigiu de natură civilă, având ca obiect contestaţia la executare formulată de revizuentă împotriva executării silite pornită de Municipiul Lugoj în temeiul titlului executoriu materializat în sentinţa civilă nr. 166/05 noiembrie 2011, rămasă irevocabilă la data pronunţării deciziei nr. 154/R din 25 martie 2015 evocată mai sus.

În consecinţă, Înalta Curte constată că în cauză nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect, precum nici cea a identităţii de cauză.

Astfel, în primul litigiu, temeiul juridic al acţiunii a fost reprezentat de art. 1421 C. civ., iar în cel de al doilea litigiu temeiul juridic a fost reprezentat de prevederile art. 712 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine că numai condiţia privind identitatea de părţi este îndeplinită între hotărârile pretins potrivnice, fiind evident că în situaţia de faţă că nu există imposibilitatea de a executa cele două hotărâri.

Prin urmare, pentru toate considerente arătate în precedent, se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile stipulate, în mod imperativ, de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte necompetenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine în drept dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Având în vedere faptul că hotărârile menţionate în motivarea cererii sunt pronunţate de Tribunalul Timiş, instanţa apreciază că nu este competentă material să soluţioneze această cerere, motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., va disjunge capetele de cerere care vizează cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile sus citate şi va trimite cauza spre competentă soluţionare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială.

Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 990/2019 din 17 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL LUGOJ şi declină competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Timiş, secţia a II-a Civilă.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 990/2019 din 17 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL LUGOJ.

Fără nicio cale de atac în ceea ce priveşte soluţia privind declinarea competenţei de soluţionare a cauzei.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2020.