Cassation inadmissible in insolvency fraud annulment proceedings due to exclusivity of appellate remedy

Şedinţa publică din data de 19 februarie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea introdusă la 29 mai 2018 pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă sub nr. x/2017/a4, reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţă A., în calitate de administrator judiciar provizoriu al debitoarei B. S.R.L., le-a chemat în judecată pe pârâtele C. S.R.L şi B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze operaţiunile efectuate de debitoare cu circa două săptămâni înainte de data declanşării procedurii insolvenţei, respectiv: vânzarea utilajelor şi echipamentelor conform anexei la factura nr. x din 10 ianuarie 2018, vânzarea halei metalice şi a produselor menţionate în facturile nr. x din 11 ianuarie 2018 şi nr. 1534 din 11 ianuarie 2018; să repună părţile în situaţia anterioară, să o oblige pe pârâta C. S.R.L. să restituie în patrimoniul debitoarei în insolvenţă bunurile ce formează obiectul actelor de transfer enumerate anterior, iar dacă repunerea în situaţia anterioară nu va fi posibilă, să o oblige pe aceeaşi pârâtă la plata contravalorii bunurilor menţionate, în cuantum total de 1.166.079,75 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 117 alin. (2), raportat la art. 58 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 1508 din 3 octombrie 2018, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă A., criticând-o pentru nelegalitate şi neiemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 291/2019 din 21 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis cererea formulată de reclamanta B. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă A.; a constatat nulitatea operaţiunilor efectuate de debitoare cu pârâta C. S.R.L., respectiv vânzarea utilajelor şi echipamentelor din Anexa la factura nr. x din 10 ianuarie 2018, vânzarea halei metalice conform facturii nr. x din 10 ianuarie 2018, vânzarea produselor menţionate în factura nr. x din 12 ianuarie 2018, vânzarea produselor menţionate în factura nr. x din 11 ianuarie 2018; a repus părţile în situaţia anterioară, în sensul că a obligat-o pe pârâtă să restituie în patrimoniul debitoarei insolvente bunurile ce formează obiectul actelor de transfer arătate sau contravaloarea acestora, în sumă de 1.166.079,75 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. S.R.L., solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi pe fond respingerea acţiunii.

În memoriul depus la dosar, recurenta a indicat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinând că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Detaliind, a arătat că, deşi în motivarea deciziei pronunţate instanţa de apel s-a raportat la art. 117 din Legea nr. 85/2014, a precizat că operaţiunile de vânzare efectuate de debitoarea B. S.R.L. către creditoarea C. S.R.L. nu sunt frauduloase, condiţie obligatorie pentru anularea acestora, conform textului evocat.

A mai susţinut recurenta că decizia atacată cuprinde motive contradictorii şi pentru că în considerentele acesteia s-a reţinut că operaţiunile nu sunt frauduloase, că frauda nu există şi că este irelevantă perioada în care s-au făcut vânzările a căror anulare s-a cerut, iar prin dispozitivul hotărârii a fost admisă acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 85/2014.

Intimata B. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepţia inadmisibilităţii recursului în baza art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, coroborat de art. 457 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 11 decembrie 2019 Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Numai recurenta-pârâtă a depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1), în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect anularea actelor şi operaţiunilor frauduloase ale debitoarei insovente, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (2) lit. a), c), d) alin. (2), raportat la art. 58 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014.

Art. 45 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 85/2014 prevede că principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt: judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte ori operaţiuni frauduloase, potrivit prevederilor art. 117-122 şi a acţiunilor în nulitatea plăţilor sau operaţiunilor efectuate de către debitor, fără drept, după deschiderea procedurii.

Conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

De asemenea, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că hotărârile prin care se soluţionează cererile pentru anularea unor acte ori operaţiuni frauduloase, potrivit prevederilor art. 117-122 din Legea nr. 85/2014, sunt supuse numai apelului.

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că decizia recurată a fost pronunţată în apel şi, cum art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că hotărârile curţii de apel sunt definitive, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 291/2019 din 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în cauză fiind operant principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 457 C. proc. civ., cu art. 43 alin. (1) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, raportat la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 291/2019 din 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2020.