Conflict of competence between specialized and general civil sections over delictual liability for damage to a commercial asset held in a professional's business fund

Şedinţa publică din data de 19 februarie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Horezu, sub nr. x/2017, reclamanta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. l-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să îl oblige pe acesta la plata sumei de 2.097,25 RON, reprezentând costul lucrărilor de reparaţie a stâlpului de branşament, precum şi la plata dobânzii legale, calculată de la data împlinirii termenului de 30 de zile prevăzut în notificare, cu cheltuieli de judecată.

În esenţă, reclamanta a arătat că la 16 februarie 2017, prin fapta sa, pârâtul a produs distrugerea unui stâlp de branşament, în speţă fiind îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, arătând că stâlpul era avariat dinainte şi că nici măcar firul de curent nu s-a rupt, fiind greu de crezut că o creangă de copac poate doborî un stâlp de beton.

Prin sentinţa civilă nr. 1187 din 28 iunie 2018, Judecătoria Horezu a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. a declarat apel, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtului la plata sumei de 2.097,25 RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin avarierea stâlpului de branşament.

Prin decizia civilă nr. 276/A din 7 martie 2019, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea, obligându-l pe pârât să plătească reclamantei suma de 2.097,25 RON (fără TVA), reprezentând evaluarea prejudiciului produs, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume de la rămânerea definitivă a hotărârii. Totodată, l-a obligat pe pârât în favoarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanţă, în sumă de 472 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate.

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea din 26 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale, invocată din oficiu şi a înaintat cauza spre competenţă soluţionare secţiei a II-a Civile a acestei instanţe, urmând a fi efectuate rectificările cuvenite cu privire la materia în care se judecă dosarul şi în sistemul informatizat, respectiv "litigii cu profesionişti".

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa iniţial învestită a reţinut că prin hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti s-a stabilit că, începând cu 15 martie 2016, secţia a II-a civilă va judeca toate cauzele în materia litigiilor cu profesionişti.

În susţinerea aceleiaşi soluţii, a consemnat şi că recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti la 14 mai 2019, deci ulterior hotărârii de colegiu evocate, precum şi că obiectul acţiunii rezidă în răspundere civilă delictuală în materia litigiilor cu profesionişti.

Astfel, faţă de cele anterior expuse, a conchis că în mod greşit cauza a fost repartizată pe rolul secţiei I Civile şi a trimis cauza spre competentă soluţionare secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Piteşti.

Urmare a declinării, la 27 august 2019 litigiul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia propriei necompetenţe funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune în acest sens, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti a reţinut, în esenţă, că la emiterea hotărârii nr. 5 din10 martie 2016, Colegiul de conducere a avut în vedere natura litigiului ca şi criteriu determinant pentru echilibrarea volumului de activitate a celor două secţii civile, iar nu calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti.

Secţia a II-a Civilă a conchis în sensul celor de mai sus şi în considerarea celor statuate de instanţa supremă prin decizia nr. 18/2016, pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit cărora "competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Astfel, reţinând că în speţă un profesionist pretinde săvârşirea unui delict civil de către o persoană fizică, a apreciat că litigiul dedus judecăţii nu are legătură cu specificul activităţii comerciale desfăşurate de profesionist în vederea realizării obiectului său de activitate şi ca atare nu se încadrează în categoria litigiilor cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparţine materiei civile lato sensu, propriu-zise, revenind în competenţa de soluţionare a secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii colegiului de conducere.

Curtea a notat şi incidenţa în speţă a unui alt recurs în interesul legii, soluţionat prin decizia nr. 17/2018, în cadrul căruia instanţa supremă a statuat că:

"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică."

Prin urmare, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii ale Curţii de Apel Piteşti, în temeiul dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ. a fost suspendată judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă ivit şi, în baza art. 136 alin. (2) din acelaşi Cod, a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 11 februarie 2020 sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, iar, conform art. 136 alin. (1) din acelaşi Cod, dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Înalta Curte reţine că sunt întrunite condiţiile existenţei conflictului negativ de competenţă, având în vedere declinările reciproce pronunţate în aceeaşi cauză de două secţii ale Curţii de Apel Ploieşti.

În speţă, reclamanta DISTRIBUŢIE ENERGIE OLTENIA S.A. a învestit instanţa cu o acţiune în răspundere civilă delictuală, în contradictoriu cu pârâtul A..

Astfel, autoarea cererii introductive de instanţă a solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale pentru prejudiciul cauzat prin avarierea unui stâlp de branşament la electricitate.

Este adevărat că nu calitatea de profesionist a reclamantei constituie, prin ea însăşi, un criteriu de atragere a competenţei instanţei specializate în litigii cu profesionişti.

Este, însă, relevantă în cauză decizia nr. 18/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Prin această decizie, instanţa supremă a statuat că, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Or, prin cererea introductivă de instanţă reclamanta profesionist a solicitat acoperirea unui prejudiciu ce i-a afectat un stâlp de branşament electric, bun ce face parte din fondul de comerţ al acesteia şi care are legătură cu activitatea specifică desfăşurată de aceasta, instanţa supremă impunând concluzia că obiectul litigiului este unul care se încadrează în materia litigiilor cu profesionişti prin raportare la criteriul obiectului cererii şi la dispoziţiile art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011, cauza putând fi considerată o cerere în materia societăţilor comerciale, legată de derularea activităţii unei astfel de societăţi, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii anterior evocată.

Aşa fiind, se reţine că secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea căreia a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei şi care a declanşat prezentul conflict de competenţă a fost legal învestită, iar pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea acestei secţii a Curţii de Apel Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2020.